duminică, 30 iunie 2019

Tabletă fluidă



      În zi de Petru şi Pavel, citeam ieri vorbele învăţăturii meşteşugite de cei doi apostoli pe o pagină de carte deschisă: „Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine!”. Pentru Dumnezeu, în ce lume trăim? Cum nu împietrim de atâta făţărnicie?...
          Dacă adevărul suprem ar fi acesta, singurul, v-aş propune un exerciţiu simplu. Să mergem înapoi pe frază, să lăsăm ghilimelele să se desprindă de text, ca într-o fâlfâire de aripi, şi să purcedem întru analiză sub oblăduirea Domnului. Cuvintele, fie ele şi sfinte, fără îndoială fiecare dintre noi ştie că sunt alcătuite din litere. Să destructurăm cuvintele şi să amestecăm literele. Am putea desena, despletind şi împletind liniile contorsionate. Cu puţină imaginaţie, din ele, s-ar putea contura o hartă ca o inimă, sau ca o pâine care seamănă cu ţara. În mijloc, am pune desigur crucea ca să-l avem aproape pe Dumnezeu. Mulţumiţi de noi, poate că ne-am odihni după asemenea concentrare şi am constata cu siguranţă că lucrul era bun.
          Apoi într-o ordine aleatorie, n-aş începe cu politicienii, aş apela în primă instanţă la medici. Nobilă profesiune! Dăruirea lor nu are margini, cu siguranţă ei vor şti să re-alcătuiască din trupul ţării textul acela sfânt. Numai că bisturiul, vrem nu vrem, banii sunt nu sunt, fiecare tăietură în corp, are un barem!... Nu putem renunţa atât de repede la sistem.
Cu siguranţă biserica păstrătoare a credinţei, se va apleca asupra textului şi-l va înlumina, repunându-l la locul lui. Un sobor de preoţi s-ar aduna pentru rugăciune, dar şi lumânările au un preţ, şi viaţa are un preţ, chiar şi moartea, şi lopata de pământ, şi Caron când te trece apa Stixului dincolo, cere obolul sfânt.
          Ce şi-a zis clasa politică majoritară, bine intenţionată la recentul congres, orientându-se la cum e binele pentru ţară!?
Textul acesta fluid e bun!
Ne împărţim în două tabere, putere – opoziţie, noi la noi în partid, nu avem nevie de opoziţia lor, şi luptăm împreună păstrând în viitor programul de îmbogăţire a săracului.Vindem bucată cu bucată literele ţării şi luăm asupra noastră, banul. Ştiţi că banul e ochiul dracului. Ne sacrificăm noi! Şi-i lăsăm lui Iohannis crucea ca pe-o favoare.
          Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.

sâmbătă, 29 iunie 2019

La o lansare de carte



E vară, vacanţa la unii a început, la alţii s-a şi terminat, canicula şi ploaia îşi schimbă culorile de parcă într-un cămin de fete două studente în an terminal, plictisite de atâta carte, se pregătesc să abordeze tranşant şi cu şarm ultimul examen din sesiune, schimbând între ele rochiile cele mai uşoare, ca şi cum ar merge la bal.

Măcar de-ar ploua să li se lipească rochiile de trupurile lor tinere şi profesorul de matematică, încurcat, să le invite pe moment să se usuce în modul cel mai transparent cu putinţă. Un risc asumat, dar cât să însemne el pentru ştiinţă ca viciu de procedură, când e pus în joc riscul peste măsură de viaţă, nu-i aşa?... Poţi muri dintr-o răceală banală!

Ionescule, ce uşor îţi zboară gândurile în zi de vinere, rămâi cu cărţile tale, lasă fetele tinere…

Multumiri celor care au participat la evenimentul nostru de la Directia 9, Adrian Suciu, Cristina Berinde, dar si celor care au contribuit la realizarea acestor trei cărti şi din diverse motive nu au putut să participe, dar au fost cu gandul alături de noi: Firita Carp, Ioan Romeo Roşiianu, Florin Dochia şi Eugen Pohonţu!

Piteşti, 28 iunie 2019












































vineri, 28 iunie 2019

Chinta roială. Ultima strigare




Într-un joc de cărţi, satisfacţia cea mai mare e să ştii cum joci cartea necâştigătoare. Eu nu am jucat poker în viaţa mea decât cu prietenii şi niciodată la cacialma. Nici măcar atunci când securitatea lui Ceauşescu plusase potul. Cum să-ţi păcăleşti prietenii cu aşa ceva! Poate că de aceea am pierdut şi când am avut în mână un ful de aşi.
Şi atunci de ce sunt cuprins de îndoială, că azi la masa mea voi avea cu cine juca?...
Ionescule, tu decartează-ţi cărţile, liniştit şi fără păreri de rău! Cei ce se vor strânge în jurul tău - mulţi, puţini - sunt adevărata chintă roială.
Azi la Piteşti...
 

joi, 27 iunie 2019

În focul caniculei


Temperaturile sunt încinse. Iarba verde a ars mai întâi pe terenul central de la Eastbourne unde Simona Halep pierde clar în faţa nemţoaicei Kerber, care azi a avut ceva din stânca Loreley.
Stânca Loreley alcătuită din şisturi vulcanice, situată pe malul estic al Rinului, are în faţă o groapă, cea mai adâncă groapă şi locul cel mai strâmt din zona navigabilă a fluviului, unde au eşuat de-a lungul timpului, spune legenda, nenumărate corăbii şi s-au înecat mulţi corăbieri. Se pare că nemţoaica a descoperit în  terenul Simonei, Groapa Bingen şi a îngropat acolo toate mingiile. Nu e un capăt de ţară, se întâmplă între titani. Doar ei ştiu cum să-şi împartă victoriile.
Cealaltă bătălie DE AZI, tot cu nemţii, e mult mai imprevizibilă. Clocoteşte deja în vulcanul de la Bologna, legenda. Ne-am dori o maree galbenă în focul caniculei!