Clasicul călău, cel care ridica securea ascuţită și
rece, îndepărtând cu îndemânare din lujerul alb al gâtului, capul păcătoasei în
ochii crăpaţi ai mulţimii pestriţe de gură-cască ce umpleau piaţa; negustori,
târfe, copii, lăptărese, calfe, cerșetori, orbi, leproși, împietriţi într-o
tăcere vinovată, a pierit de mult.
Am rămas eu să ascult amuţit vântul(știrile meteo), călău
modern, cum decapitează, încă
de dimineaţă, pădurea de ceaţă a florii de tei. A venit vara. Ceara ei de vară
anapoda, de doi lei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu