luni, 30 ianuarie 2017

Unicorn. Varianta







dintr-un corn
de unicorn
torn
în mortar
stropi de
lavă

răstorn
seminţe de agavă
dintr-un
glosar vechi
şi transpar
plante tinere

un artificiu
banal
cu grinzi
adevărate
de susţinere

enclavă
de oglinzi
înălţate
solar
palate
de drum lung
şi siliciu
prin deşertul
de fum
cu sigla
păsării ceţii
la avatar

casă de inorog
nesupus…

mă rog
Celui de Sus
să ajung
să pun ţigla
şi să dau pereţii
cu var

înainte ca
animalul de zăpadă
din mine
să se dea
răpus
şi să cadă…

vineri, 27 ianuarie 2017

Unicorn





dintr-un corn de inorog
între cuvinte
răstorn picături de lavă
amestecate
prelung în mortar
şi mă rog
celui de sus
să ajung
să pun ţigla
pe casă
şi să dau pereţii cu var…
înainte ca
animalul de zăpadă
din mine
să se lase
răpus…

joi, 19 ianuarie 2017

Zidul




Tălpile merg
pe calea pământului
secunde pierdute
în marile dune de nisip.
De n-ar fi înţeleptele cămile
să rumege în tăişul nopţii, zilele,
în ce chip am pătrunde
prin hăţişul de ierburi uscate al vântului?…

Şi deodată un zid de apă.
Cu gândul în tălpile picioarelor socoteşti.
Nu-ţi faci poteci niciodată de-a lungul zidului
pe calea apei cu braţele!…
Cauţi din priviri ochii cămilei şi citeşti
„Fă-ţi o cocoaşa din piele de oaie
şi suflă în ea aerul când respiri,
ca să treci dincolo…”

miercuri, 18 ianuarie 2017

Război şi pace la Palatul Victoria.




Războiul continuă. Dragnea fuge de pe câmpul de bătălie, pentru ca guvernul „de capul lui” să adopte amnistia şi graţierea mascată şi el să iasă curat şi uscat din fiertura în care doi elefanţi fierbeau în cazanul infractorilor la foc mic.
De partea cealaltă Iohannis, profesorul de fizică descinde la guvern ca la catedră pe vremuri şi îl scoate la tablă pe elevul Grindeanu. Simţindu-l nepregătit, să nu-l facă de râs, renunţă să-l întrebe despre legile fizicii din lecţia de zi şi îl pune să cânte un refren cunoscut de toată lumea, dar premierul de emoţie recunoaşte că a uitat cuvintele…
Profesorul scrie personal cu creta pe tablă:
„Doi elefanţi se legănau pe o pânză de păianjen…”
Hai cu toţii în cor să-l ajutăm pe premier! Zice preşedintele către clasă
„Doi elefanţi se legănau pe o pânză de păianjen…” Vocea de soprană a doamnei Sevil Shhaideh se detaşa luând înălţime în zbor spre America.

duminică, 15 ianuarie 2017

La Therme

Timpul în care învăţăm să nemurim



         
           În fiecare 15 ale lui ianuarie, Mihai Eminescu, tânărul redactor al Timpului, la care a trudit și trudește în continuare înfășurat în mantia lui luminoasă, măsurând clipa veșniciei cu aceeași rigoare și distanţă ca un metronom al românităţii, mai scoate o ediţie specială a gazetei sale.
          „Părerea mea individuală în care nu oblig pe nimeni de a crede, e că politica ce se face azi în România, şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea să meargă cum îi place dumisale misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de-a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.”
A trecut un secol şi jumătate de când aceste consideraţiuni au văzut lumina tiparului. Ce s-a schimbat de atunci? Au trecut atâtea generaţii!...
Fluxul de ştiri nu mai soseşte pe telegraful agenţiei de presă Havas, vine direct pe facebook şi generaţia facebook aşteaptă azi de ziua culturii să iasă preşedintele de la Cotroceni, în deplina înţelegere a instituţiilor statului, să  recite în faţa adunării strânse în piaţă, Oda în metru antic. Ar fi vrut dar  nu poate cu toate treburile ţării pe umeri!
Într-un târziu apare să ne citească un comunicat purtătorul de cuvânt al administraţiei prezidenţiale, madam Dobrovolschi Puşcalău (Mie chiar îmi place Mădălina!), care ne informează  ştirea momentului, că omul rău Ghiţă s-ar fi retras cu Coldea într-o mănăstire în mijlocul viei şi s-ar fi dedat poeziei…