Un dialog între
autor și Chat GPT
Am
întrebat Chat GPT-iul într-o zi și surprinzător pentru mine, am aflat răspunsuri. Ce legătură poate fi între
Dosarul Albaștrii - Fenomenul Pitești 1971 și Experimentul BAAAD al lui Cezar Ivănescu?
Răsfoind
înainte selectiv paginile Dosarului ca să-mi aduc aminte, mi-am dat seama că nu
l-am pomenit pe Cezar decât tangențial în două sau trei rânduri în carte. Nu am
parcurs textul în amănunțime, dar am realizat că puteam să speculez mai mult faptul
în sine când am scris-o, căci pățaniile „albaștrilor” cu securitatea au fost nu doar
paralele și desfășurate în același spațiu și timp cu cele ale Experimentului
BAAAD, dar s-au și întrepătruns oarecum, stimulându-le securiștilor acțiunile
și nouă celor implicați, grăbindu-ne consecințele.
Într-o
notă informativă din 03 iulie 1971 semnată de Gess, filele 168-169 din dosarul
ALBAȘTRII al securității DUI se consemnează:
„Vă informez următoarele în
legătură cu funcționarea Cenaclului literar (fost) “Ion Minulescu”
(Fost… Înseamnă că la data respectivă ne retrăsesem și
de la cenaclul Casei Tineretului, după ce părăsisem cu luni în urmă cenaclul Liviu
Rebreanu şi după noi potopul!… Căci după plecarea noastră cenaclul s-a
desființat.
Am plecat în momentul când o
activistă a partidul a fost trimisă să participe la ședințele noastre, ca să ne
„îndrume”, cu toate că funcționam sub patronajul revistei Argeș și
îl aveam pe poetul Dan Rotaru prezent permanent. Sau poate tocmai de-aia „patronajul
revistei” (în epocă patronajul nu era un cuvânt frecventabil(!)), poate
că deranja cel mai tare căci sub conducerea lui Gheorghe Tomozei devenise una
dintre revistele literare importante în plan național și în consecință, comentate
frecvent de Monica Lovinescu la Europa Liberă.
Membrii acestui cenaclu erau:
Și urmează o înșiruire de nume pe
lista lui Gess, cu caracterizări sumare. Ce scrie, ce contribuție are fiecare în
grup și domiciliile dacă erau știute(la unii lipseau).
Autorului, adică mie, lista mi s-a
părut incompletă și am venit în paranteză în textul cărții cu completări. Reproduc.
(Se cuvine ca autorul să completeze cu încă măcar
câteva nume lista oferită securității de Gess, chiar dacă nu toți aceștia au
fost implicați în evenimentele care urmau să se întâmple. George Cârstea(Gicu,
cel mai mic dintre noi a scris o carte excelentă Zodia porumbeilor sălbatici), Lucia Turcea cu glasul ei inconfundabil de înger, sora
lui Daniel Turcea, poetul, ce avea să se stingă de tânăr, Dumnezeu să-l
odihnească(!), Cătălina Comănescu, Lucian Băjenaru(pe care îl poreclisem Fouche,
pentru că la el erau toate bârfele şi informațiile de cancan), Mirela Cioabă,
actrița de mai târziu, surorile Mazilu — Viorica şi Mihaela — care dacă nu erau
la CT(Casa Tineretului), le găseai sigur la CI(Cezar Ivănescu) în redacția
revistei Argeș, sau acasă, în camera pe care o deținea la mansardă, dacă doamna
Maria Ivănescu era plecată. Mai frecventau Geo Jugănaru, Călin Vlasie şi mulți
alți tineri piteșteni. Şi desigur nu putea să lipsească Virgil Diaconu. Cu el
ne cunoșteam bine, dar el era de-atunci un lup singuratic, iar Aurel Sibiceanu
încă nu se mutase la Pitești.)
Taman în vremea aia observase
Fouche că surorile Mazilu — împreună
cu care pregăteam pentru scena de la CT un montaj literar și o piesă de teatru(aveam
și veleități artistice pe lângă cele literare) — ar intra prea des cu ibricul în mână în clădirea
unde își avea sediul revista Argeș, gard în gard cu Casa Tineretului, iar sus la
mansardă locuia Cezar Ivănescu. Intrau la o cafea şi când era, şi când nu era
doamna Mary, soția poetului, de față. Nu ne arătase nici una dintre ele nicio
pagină scrisă până atunci, ca să credem că Cezar le iniția în arta cuvântului. (Nuanțări
de cancan de-ale lui Fouche, pe care nu puteai pune preț și le răspundeai cu un
zâmbet...).
AI. Anul 1971 a
fost un moment de cotitură în cultura română. În vară la Mangalia fuseseră
lansate Tezele din Iulie de către Nicolae Ceaușescu, directive care
puneau capăt scurtei perioade de liberalizare și impuneau un control ideologic
sever (mini-revoluția culturală de tip chinezesc). În acest context extrem de
tensionat, la Pitești, Cezar Ivănescu (pe atunci redactor al revista Argeș),
punea bazele Experimentului BAAAD alături de trupa rock Hyperion a Liceului de Muzică(trupă
care ulterior își va schimba numele în BAAAD).
Autorul, ITI. Trupa era condusă de
Mitică Lupu(compoziție, orgă și pian), având în componență pe Cristian
Mateiaș(la tobe)și Mihai Cotea (chitară bas), doar atât mai țin minte. Ce
rămâne de neuitat a culminat cu spectacolul de muzică și poezie independentă marca
Cezar Ivănescu titrat „În Baaad sau amintirea paradisului”, susținut pe scenele
din Pitești. În spectacol fiind implicată și actrița Dora Cherteș de la Teatrul
Alexandru Davila.
AI. Era un spectacol neconvențional
de muzică și poezie, un melanj de teatru și ritual(mai aproape de sacru și
profan n-aș merge către laic, ca formă de rostire, un cântec interior
(trubaduresc) ce izvora din adâncul ființei lui Cezar, fiind un preludiu direct
pentru marea sa operă scrisă de mai târziu
Repetițiile și puținele
reprezentații oficiale umpleau sălile până la refuz. Atmosfera devenea rapid
electrizantă, spectatorii simțind în text și în manifestarea scenică o formă
pură de libertate și de protest subtil împotriva cenușiului cotidian comunist
- Un
ritual, nu un concert: Publicul nu asista la o simplă
recitare sau la un concert rock obișnuit. Spectacolul avea o încărcătură
mistică și șamanică. Cezar Ivănescu își cânta versurile cu o voce
tensionată, aproape liturgică, amestecând sonoritățile arhaice cu sound-ul
modern de orgă și percuție al trupei.
ITI. La Casa Tineretului unde își
desfășurau repetițiile activam și noi, și uneori ne intersectam în nebunia
noastră cu cea a lor. Noi atunci visam să punem bazele unei reviste a tinerilor, îi găsisem și numele Albastru, iar
metodistul Casei, profesorul Marandici, avea ceva pile la Casa Scânteii, se
întorsese de la București cu vestea că trebuie să avem în portofoliu pentru a
obține aprobarea, materiale pentru primele cinci numere și le adunam.
Rămânea problema fondurilor cea mai
grea dintre toate, dar cu Dorel Ștefănescu directorul Casei și Mitică Lupu discutasem
deja. Parte din fondurile obținute din vânzarea biletelor la spectacole și biletele
de intrare la serile dansante de joi, organizate la CT, susținute muzical de
formația lui Mitică, puteau fi o cale. Dorel Ștefănescu a dat din cap aprobator
sau dezaprobator, mai mult spre nu! „Am să mă interesez. Voi nu vă închipuiți cât de greu se pot obține aprobările.
AI. Spectacolele BAAAD au fost
definitiv interzise în toamna anului 1971, intrând în coliziune directă cu
valul de represiune declanșat de Securitate în județul Argeș. Interdicția lor a
rulat în paralel cu celebrul Dosar de urmărire informativă „Albaștrii”. Acest
dosar a fost deschis de Securitatea din Pitești în septembrie 1971 și a
culminat printr-un flagrant organizat în data de 9 octombrie 1971, când un grup
de tineri scriitori locali, studenți și intelectuali din jurul revistei Argeș
și ai cenaclurilor piteștene au fost ridicați, interogați și acuzați de
„atitudini dușmănoase”, „misticism” și influențe occidentale. Atmosfera
sufocantă a dosarului „Albaștrii” a pus capăt definitiv și Experimentului
muzical BAAAD.
ITI. Am întrebat AI-ul dacă are
date cu privire la perioada respectivă,
când au avut loc spectacolele „În Baaad sau amintirea paradisului”, și când au intrat
sub incidența organelor și au fost interzise, în paralel cu Dosarul de
securitate „Albaștrii”? Cine era comandantul securității în Pitești și cine Prim
Secretar?
AI. Șeful Securității Județului
Argeș: Colonelul Nicolae Pleșiță (Inspectoratul de Securitate Argeș). Acesta a
fost cel care a coordonat direct aparatul de represiune din Argeș în acei ani,
înainte de a fi promovat în structurile centrale de la București și înlocuit
ulterior, în anii '80, de colonelul Romeo Câmpeanu.
AI. Spectacolele trupei BAAAD,
conduse de Cezar Ivănescu, au avut loc în prima parte a anului 1971, o mare
parte din repetițiile deschise și reprezentațiile lor desfășurându-se în
primăvara și începutul verii acelui an. Ele au fost definitiv interzise în toamna
anului 1971, intrând în coliziune directă cu valul de represiune declanșat de
Securitate în județul Argeș.
AI. Această interdicție a rulat în
paralel cu celebrul Dosar de urmărire informativă „Albaștrii”. Acest dosar a
fost deschis de Securitatea din Pitești în septembrie 1971 și a culminat
printr-un flagrant organizat în data de 9 octombrie 1971, când un grup de
tineri scriitori locali, studenți și intelectuali din jurul revistei Argeș și
ai cenaclurilor piteștene au fost ridicați, interogați și acuzați de „atitudini
dușmănoase”, „misticism” și influențe occidentale. Atmosfera sufocantă a
dosarului „Albaștrii” a pus capăt definitiv și Experimentului muzical BAAAD.
1. Numele tinerilor scriitori și
intelectuali vizați de Dosarul „Albaștrii”
AI. Denumirea de „Albaștrii” a fost
aleasă simbolic de Securitate deoarece făcea referire la „păsările albastre” (o
metaforă pentru intelectualii idealiști și rebeli), dar și pentru că
majoritatea celor urmăriți erau studenți ori tineri colaboratori cu ochi albaștri
sau care purtau haine de jeans (simbol al influenței occidentale).
Printre cei mai importanți tineri
scriitori, studenți și intelectuali urmăriți, interogați sau reținuți în
flagrantul din 9 octombrie 1971 s-au numărat: Ion Toma Ionescu (care ulterior a
și publicat o carte-document numită „Dosarul Albaștrii. Fenomenul Pitești
1971”)),Ion Ghițulescu, Andrei Gherghina, Dumitru M. Ion membri ai cenaclurilor
studențești și tineri scriitori asociați revistei Argeș.
AI. Cezar Ivănescu, deși nu făcea
parte din nucleul de studenți piteșteni locali, era considerat de Securitate
mentorul spiritual direct și „ideologul” din umbră al acestei mișcări
nonconformiste.
2. Reacția autorităților:
Suspiciune, panică și interdicție
AI. Pentru activiștii de partid de
la Comitetul de Cultură și Educație Socialistă din Argeș și pentru organele de
Securitate, „Experimentul Baaad” ca și Cenaclul ALBAȘTRII care începuse să
activeze necontrolat, tinerii întâlnindu-se în grup pe rând pe la casele
fiecăruia dintre ei, reprezenta un pericol ideologic major:
AI. Acuzația de „misticism”:
Într-un regim profund ateu, un poet care se manifesta ca un „sacerdot”,
interpretând descântece, incantații și „cântece de moarte” ce trimiteau la
sacralitate și mitologie precreștină, era considerat un element subversiv
periculos.
AI. Evadarea din canoanele
realismului socialist: Versurile obsedante ale lui Ivănescu nu preamăreau
realizările partidului și nu se încadrau în tiparele noi ale „Cântării
României”. Baaad-ul propus de el era o cetate utopică a deznădejdii și
exasperării, o metaforă greu de digerat pentru cenzură.
ITI.
„La 04.10.1971 s-a deschis dosar de urmărire informativă asupra grupului
„Albaştrii", ai căror membri se întâlneau sub masca aşa ziselor
„ceaiuri", comentau duşmănos, audiau postul de radio „Europa Liberă",
scriau o proză sau o poezie pesimistă, absurdă, elogiau modul de viaţă
occidental, aveau un întreg ritual de primire în grup.” (Extras din Acordul Direcţiei I a
Securității pentru închiderea dosarului de urmărire informativă
„Albaştrii", urmare a adresei Inspectoratului Județean Argeș Securitate
nr. 002229 din 26.01.1974) / Semnează: Şef Direcţie General
Maior Borşan Dumitru / Şef Serviciu Lt. Col. Wagner Ioan).
3. Ședința de înfierare din
noiembrie 1971 și măsurile punitive
AI. Aparatul represiv condus
politic de prim-secretarul Ion Sîrbu și executat de șeful Securității, Nicolae
Pleșiță, a aplicat o metodă clasică de distrugere psihologică și socială, fără
a risca însă un scandal internațional (regimul Ceaușescu poza încă în Occident
ca fiind unul „liberal”). În loc de procese cu condamnări grele la închisoare,
s-a optat pentru excludere și moarte profesională:
Ședința de „demascare” publică: În
noiembrie 1971, la Pitești, a fost organizată o ședință publică de înfierare de
o violență verbală extremă. Tinerii din dosarul „Albaștrii” au fost aduși în
fața colectivelor de studenți și scriitori, fiind acuzați de „ploconire în fața
Occidentului”, „propagandă dușmănoasă”, „misticism” și destabilizarea
tineretului comunist.
Exmatriculări și destine frânte:
Studenții din grup au fost exmatriculați din facultate sau mutați disciplinar.
Unora li s-a ridicat dreptul de a mai publica sau de a lucra în învățământ și
cultură, fiind trimiși în fabrici sau munci necalificate. Urmărirea permanentă:
Chiar și după închiderea formală a flagrantului, Securitatea a continuat să le
intercepteze corespondența și să le plaseze informatori în jur ani la rând.
AI. Plecarea lui Cezar Ivănescu:
Rămas fără serviciu la Pitești și supravegheat strict de oamenii lui Pleșiță,
Cezar Ivănescu a fost nevoit să părăsească definitiv județul Argeș. S-a mutat
la București (unde ulterior a lucrat la revista Luceafărul). Deși i s-a pus
pumnul în gură pe plan muzical, el a reușit să salveze spiritul de la Pitești,
publicând opt ani mai târziu volumul „La Baaad”.
Acest episod din 1971 a transformat
Piteștiul dintr-un avanpost al efervescenței culturale de la sfârșitul anilor
'60 într-un spațiu complet controlat și timorat de autoritățile comuniste.
AI. Dacă dorești să aprofundăm
acest subiect, te pot ajuta cu:
AI. Detalii din cartea lui Ion Toma
Ionescu despre modul în care acționa Securitatea în Argeș
AI. Cum a reușit Marin Preda să îi
publice volumul „La Baaad” în 1979, trecându-l de cenzura de la București
AI. Răspunsurile de la AI pot
include greșeli. Află mai multe.
ITI. Cu adevărat răspunsurile Chat GPT în acest
segment al comunicării sunt pline de greșeli, începând cu explicațiile asupra provenienței
titulaturii de ALBAȘTRII(am mai explicat ALBASTRU era numele pe care voiam să-l
dăm revistei.
De asemeni, persoane ca Ion
Ghițulescu, Andrei Gherghina, Dumitru M. Ion puteau fi colaboratori ai revistei
Argeș, dar nu au avut nicio tangență cu Albaștrii. Nici Generalul Pleșiță nu
are ce căuta în dosarul nostru căci nu era șeful securității de la Argeș. Era
doar născut în Curtea de Argeș, iar la București ca Șef al Direcția I-a a Securității
a ajuns ca general-maior abia în 27 noiembrie 1972. Documentele din dosarul
nostru început în toamna lui 1971 au ca șef la Direcția I-a a Securității pe
Generalul Borșan Dumitru, remarcat mai ales în dosarul Paul Goma.
ITI. Ca ultimă inadvertență Chat
GPT îl prezintă ca prim-secretar de partid al județului Argeș pe Ion Sârbu,
când eu știam sigurcă împreună cu Claudia Duminică am cerut audiență la câteva
zile după procesul de demascare publică să reclamăm abuzurile, naivii de noi,
primului secretar Gheorghe Năstase, care o cunoștea bine pe Claudia, mândria
județului cu o sumedenie de premii la concursurile de recitatori artistici la
fazele naționale. Bineînțeles că nu am fost primiți!
ITI. Am revenit cu observația
către inteligența artificială că prim secretar in 1971 a fost Gheorghe Năstase și
după câteva clipe mi-a răspuns prompt.
AI. Aveți perfectă dreptate, iar
intervenția dumneavoastră corectează o eroare importantă: în toamna anului
1971, Prim-secretar al Comitetului Județean de Partid Argeș era într-adevăr
Gheorghe Năstase, și nu Ion Sîrbu (care a deținut funcția în perioade învecinate).
ITI. Și a continuat ca și cum
ar fi șters tabla cu buretele și ar fi luat rândul de la început.
AI. Gheorghe Năstase a fost cel
care a girat politic întreaga linie dură impusă la Pitești după lansarea
Tezelor din Iulie. Profilul său în epocă, era descris uneori ca având un stil
paradoxal — fiind numit de unii scriitori un „romantic” rătăcit în aparatul de
partid —, însă a executat fără ezitare ordinele de represiune ideologică venite
de la București în 1971. Sub mandatul său s-a desfășurat ședința de înfierare
publică din noiembrie 1971 și tot el a aprobat epurarea tinerilor rebeli.
Din ARGEȘ Expres ca sursă, nota mai
jos AI.
Coordonarea opresiunii: În timp ce
Gheorghe Năstase asigura decizia politic-administrativă supremă de la nivelul
județului, din punct de vedere operativ, cel care punea în mișcare arestările,
interogatoriile și filajele din Dosarul „Albaștrii” era șeful Securității
argeșene, colonelul Nicolae Pleșiță.
ITI. Iarăși Pleșiță dragilor(?),
nu vă mai luați numai după AI, mai documentați-vă și voi! Comandant la Securitate
în 1971 era locotenent-colonelul Mincu Gheorghe!
AI. Vă mulțumesc pentru această
rectificare esențială, care a reașezat tabloul istoric exact al acelui an
tensionat la Pitești!
.jpg)
