De fapt asta era problema(!), noi funcționând într-un cenaclu al elevilor
și studenților la Pitești, ca tinere condeie, care își doreau o revistă a lor,
căreia îi găsiseră și numele – ALBASTRU.
Dacă am fi fost inspirați ne-am fi așezat în fotografie cu spatele, dar din
respect pentru adevăr(poza pașnică era făcută de ziua unuia dintre noi), tot n-ar
fi avut cum să se vadă clar însemnele de „dușmani ai poporului”. Priviți și
dumneavoastră atent!
Cea de-a doua ediție a cărții, – Albaștrii dosarul, de data
asta(Ed.Detectiv literar, 2018), are pe copertă o altă poză, realizată la
evenimentul lansării Dosarului Albaștrii, scris pe baza
documentării în arhivele CNSAS, – ne înfățișează tot pe noi, personajele cărții,
reuniți într-o formulă incompletă, dar majoritară, după 40 de ani(în1971-2011),
având la gât un ecuson albastru, ca să ne diferențiem cumva de sumedenia de foști
securiști aflați în sală prin reprezentanții lor, care în scurt timp au epuizat
întreg tirajul adus de editorul Călin Vlasie, spre vânzare.
Puține au fost exemplarele care au ajuns în mâna cititorului obișnuit. Cu
tot interesul mare pentru carte şi toate insistențele mele, Editura Paralela 45
nu a mai reeditat-o! De ce?... (Un ochi iscusit și interesat va găsi şi
răspunsul dacă va citi Ediția a II-a, completată și adăugită, până la ultima
pagină!).
E scurtă viața unei cărți cu tirajul mic, de la naștere şi până la
înmormântare într-un raft de biblotecă. În tradiția creștină, la șapte ani(2011-2018
sunt fix șapte ani cât ține finalul plin al unui ciclu pământesc al mortului!).
Se dezgroapă oasele, se spală cu apă și cu vin şi se slujesc în biserică de
pomenire. Să-i mai dau o șansă cărții şi cititorilor ei, am procedat și eu la fel
cu sprijinul unui prieten Firiță Carp, am scos pe piață într-o nouă viață ediție
noua, din păcate tot în numai o sută de exemplare!
M-a întrebat odată la Sibiu scriitorul Silviu Guga de ce simt nevoia ca
scriitor, să revin asupra unui subiect. De fapt el se referea la alt roman al
meu, Gușterele, apărut în două ediții succesive(Ed. Paralela 45, 2013 și Ed. Inspirescu,
2015); urmat chiar și de o a treia ediție cu titlul schimbat,
Tobârlanii (Ed. Hoffman,2021) și continuat recent de romanul Ferma Gușterilor(Hoffman
2024) care cu siguranță se va prelungi în gena unei viitoare specii .
Silviu Guga voia să facă un studiu şi îl interesa argumentația mea. Nu știu
dacă şi-a desăvârșit studiul. Până la urmă nu m-a lăsat să-i răspund. Și-a
dorit să-şi tragă singur concluziile după lecturi. Or fi ajuns la el toate cărțile
mele? Sigur nu!...
Convingerea mea este că și în proză, ca şi în poezie, cartea e o ființă vie
şi ești liber să ți-o rescrii când şi cum vrei!... Ca scriitor îmbătrânești într-un anumit moment,
sunt lucruri știute, dar cărțile pot întineri dacă le iubești, le aduci la zi și
le faci cunoscute!
PORTHARTUL CU DRAGOSTE
Țin în porthart
covorașul meu fermecat,
o bucată de brocart
rulată fin(decupată) din cerul senin…
mi l-a dat zâna
odată cu creta, râzând.
(creta aia colorată
prindea culoare după gând).
pe covorașul întins
înșirase șotronul
şi fără griji țopăia
urzind razele.
m-a învățat să desenez.
în jurul gleznelor
am trasat cu albastru
conturul unui lac.
apele s-au ridicat
în genunchi. atunci
în mijlocul apelor
am desenat o insula
insula s-a rotit
risipindu-se
împrejurul meu
într-un norișor verde...
ne-am înlănțuit
în iarbă umbrele,
apoi m-a prins
de încheietura mâinii
şi cu degetele mele
resfirate a nisipit
praful de cretă
curcubeu între sâni.
râdea tot timpul.
m-a pus să închid ochii
şi mi-a deslușit coaja(învelișul)
de taină al culorilor
n-am mai deschis
porthartul
nu mai știu dacă
funcționează vraja
*
Capcane de vânt,
zmeu sprinten,
nesăbuit,
zdrelindu-și glezna…
ARGINTARIUM 2 Antologie de autor în pregătire
https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua-literara-august-2026/
Poftiți în
Cafeneaua lui Virgil și sorbiți în aburii cafelei, gustul proaspăt și vibrant
al Cafenelei literare, revista ce-ți stă dinainte, oferindu-ți în
paginile ei elegante, atitudini echilibrate, portrete de scriitori, versuri
discrete uneori, alteori solare. (Lidia Zadeh, Liviu Pendefunda, Alexandru Ioan
Filip sau Nicolae Mecu, semnează în numărul curent).
Cu acidități
citrice, critice, evident în Polemos, semnături cunoscute, (Jean Dumitrașcu,
Adrian Dinu Rachieru).
Cu eseuri
estetice la categoria Arte poetice Despre literatura
cuantică(Nicu Brezoianu)
Cu alesele cuvintele
ce ard, ale lui Christian Schenk, atingând nu clapele unui pian SOLITAR,
ci coastele scăpate pe „fisura ființei”, poemele Femeii cu ghepard,
păstrate sub încuietura cheii O VREME, până târziu, în propriul lui sanctuar de
Marian Barbu, un poet și prieten discret de Guștere...
Cu note și
cronici de carte încredințate pe semnătură și date mai departe spre lectură (Liliana
RUS, Doina Berchină, Ionel Bota, Iulian Chivu și Liviu Mățăuanu).
Cu un In
memoriam pentru Radu Ciobanu și Ștefan Ion Ghilimescu, Dumnezeu să-i
inalțe în Nesfârșitul Luminii Lui!
Si spre final
un autograf al lui VIRGIL pe un manuscris holograf.
În nume
personal țin să-i mulțumesc prietenului Virgil Diaconu și Domnului Liviu Bota
pentru publicarea în acest număr de revistă a cronicii romanului meu, Casa
Roșie și aștept cu nerăbdare să citesc continuarea ei, în numărul următor.
Chiar dacă
Dunărea scade orice așteptare poate să crească la BURSA DE VALORI cota de
vânzare a Caselor și interesul cititorilor pentru lectura Cafenelei. Fără nicio
ironie consider că trendul e bun!
În plus, DACĂ
nu vă place Cafeneaua și nici cafeaua, puteți servi la casele dumneavoastră, ciocolată
caldă cu caramel, nuci coapte cu gust dulceag amărui și paharul cu hidromel.
Fiecare cu gustul lui!
Să tot auzim
de bine și frumos!
