Eu am văzut pe cer
dale de beton
apropiate
sau mai depărtate
de soare...
Ferestre
desenate
de un copil mare
ca un șotron
al îngerilor,
prin care ochiul
profan sare
într-un picior
după piatra
aruncată în mare
și piatra se scufundă,
dispare
și lasă în undă
cercuri pătrate
de umbră
Azi e vineri,
ieri a fost joi,
nu putem să privim
doar înapoi
nici miercuri,
nici marți,
nici luni,
oricât de buni
ziditori de cuvinte
am fi fost.
nu mai suntem tineri
așa cum am vrea,
n-are rost
să putem
privi în orb
doar înainte
pe Maria
de la capătul
tunelului
pentru un sărut fierbinte
cercuri în cercuri,
precum anii
clipele
nu se resorb
e știut se
adună
nu poți risipi
de două ori
bucuria
să ștergi răsăritul
cu raze de lună
nu te poți risipi
într-o altă zi
într-o altă viață
într-o altă poză
în proză sau
în poezie
și să crezi
că poți construi
de două ori
castelul tău de hârtie
Nu știu ce m-a reținut să scriu despre superba evoluție din ultima vreme a Soranei. Superbă zic, nu doar pentru nivelul tenisului etalat de-a lungul acestui întreg an, care, conform declarațiilor ar trebui să fie ultimul din activitatea sa și cu siguranță și-ar dori și ea, ne-am dori și noi, să-l încheie en fanfare.
Privindu-i armonia mișcărilor din teren ce sfidează cu eleganță trecerea anilor, silueta suplă, statuară, în vaporoasa rochiță galbenă și forța brațelor ce stăpânește racheta cu o liniște interioară de care nu o credeam capabilă, echilibrul cu care își dozează efortul și concentrarea în momentele dificile, gândesc pe bună dreptate în aceste zile, că are la dispoziție toate argumentele ca să nimbeze o carieră onorabilă cu străluciri întârziate, dar pe măsura adevăratului ei talent.
Hai Sorana! Hai că se poate! E încă liber locul de lângă Simona. Și să știți că ne bucurăm când vorbiți amândouă, una despre alta, atât de frumos!
Pe Ion Clopoțel nu-l mai văzusem de 40 de ani. Adrian Alui Gheorghe, aflându-mă la Piatra Neamț întâmplător(din 14 septembrie 2018 e
fotografia și însemnarea de pe blog), a considerat că ar fi momentul să ne reîntâlnim și a mijlocit demersul.
Ce ne-a legat pe mine și pe Clopoțel prin anii 70 când nu se mutase din Pitești?... Securiștii de la Argeș ai lui Ceaușescu ne-au legat!... E drept mai mult pe el, că l-au arestat! Pe noi "albaștrii", doar ne-au colorat în
"dușmani ai poporului"...
Tocmai ce ieșise de la tipar Ediția II-a, "Albaștrii, dosarul" la Editura Detectiv literar a lui Don Firiță Carp și m-am bucurat că am avut un exemplar să i-l pot oferi!... Sunt sigur că l-a luat în biblioteca lui din cer și să-și amintească de tinerețe mai răsfoiește
din când în când paginile...
