luni, 14 septembrie 2026

14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI(2018)

Pe Ion Clopoțel nu-l mai văzusem de 40 de ani. Adrian Alui Gheorghe, aflându-mă la Piatra Neamț întâmplător(din 14 septembrie 2018 e fotografia și însemnarea de pe blog), a considerat că ar fi momentul să ne reîntâlnim și a mijlocit demersul.

Ce ne-a legat pe mine și pe Clopoțel prin anii 70 când nu se mutase din Pitești?... Securiștii de la Argeș ai lui Ceaușescu ne-au legat!... E drept mai mult pe el, că l-au arestat! Pe noi "albaștrii", doar ne-au colorat în "dușmani ai poporului"...

Tocmai ce ieșise de la tipar Ediția II-a, "Albaștrii, dosarul" la Editura Detectiv literar a lui Don Firiță Carp și m-am bucurat că am avut un exemplar să i-l pot oferi!... Sunt sigur că l-a luat în biblioteca lui din cer și să-și amintească de tinerețe mai răsfoiește din când în când paginile...


14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI (2024)

 


Comunitatea artelor
(Foto. Bucureşti. Muzeul Literaturii, 13 septemrie 2024)
Lui Adrian Alui Gheorghe
Din punct de vedere firesc,
poezia și POETUL adună
întuneric şi tăcere
împreună,
din raze de lună
şi din livresc.
Doar viaţa se ia după soare
se dedulceşte la miere
cârcoteşte o vreme
colorând umbra lui,
umbra ei
şi dispare...
Frazând poeme
cioplind statui
balansând nepereche
dintr-unul într-alta,
ritmul ei, ritmul lui
din înalta...
O clipă egală cu sinele când
înţelege răul şi binele
dându-şi silinţa să dezlege
în libertate, fiinţa lui
de umbra ei
mişcătoare
Numai artele din comunitate
pot aduce un strop
de culoare şi un dram
de candoare
pe cruce,
din departele

14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI.2022.

 


Mărturisesc am avut mari emoții înainte de lansarea de la Pitești din acel an(2022)!... Din motive de pandemie întrerupsesem trei ani obiceiul de a mă întâlni cu publicul piteștean, unde m-am simțit întotdeauna acasă. Se nimerise ca manifestarea să se desfășoare într-o marți, 13, la ora 13… în plin program de serviciu, cu anul școlar abia început. Mă așteptam să găsesc în salățiva seniori şi cam atât!

Pe deasupra nu apucasem să trimit înainte cărțile prietenilor literați argeșeni, doar două trei PDF-uri pe email, şi, e știut că dacă nu răsfoiești pagină cu pagină cartea, n-ai cum să vorbești despre ea.

Nu voi face o descriere a evenimentului în sine(care mi-a apărut la amintiri azi, las fotografiile să vorbească singure. Spun doar atât că m-am simțit atunci la vârsta mea, ca un elev care a avut bucuria să întâlnească într-o după amiază, la bibliotecă, patru profesoare de literatură, tinere, care au chiulit de la ore, să vorbească pertinent, cu înțelegere şi rafinament despre cărțile mele. Şi ca să se afle în legalitate, vis a vis de direcțiune, cum s-ar cere mai des într-o Românie Educată, au adus cu dânsele şi elevii cărora le place lectura.

Mulțumesc Denisa! Mulțumesc Magda! Mulțumesc Alora! Mulțumesc Liliana! Mulțumesc Claudia că ai bătut atâta cale din Olanda! Şi mulțumesc tuturor prietenilor care mi-au fost alături şi se vor recunoaște în fotografii!

O mențiune specială, printre cei prezenți s-au aflat câteva persoane, dragi mie, care vor locui de acum înainte şi ca personaje în Casa Roșie.

https://www.facebook.com/reel/2649761575156132
































sâmbătă, 12 septembrie 2026

TABLETA LUI BEBE BULEARCĂ

 
















 

Avantajul scrisurii de tablete  

ca slujbaș al literaturii e mare,

e un dat la care adesea recurg.

N-am nevoie de rectificări

bugetare la stat

și măsuri fiscale la privat,

de plimbări amețite după

cumpărături prin oraș...

 

Mă anunță Meta AI,

nu-i niciun bai dacă am uitat

că azi în a 12-a zi de răpciune

e aniversarea pe bune

a prietenului BeBe Bulearcă,

cu care am navigat

într-o barcă în marea uzină,

între lichidare și chenzină...

Eu trăgeam la rame când aveam chef,

el desena histograme, ca șef...

 

N-am decât să scot la lumină

tableta din dosar,

ca să pot sufla în tăciune

până se aprinde focul ăl mare...

Să sfârâie micii pe jar

și să curgă berea-n pahare

pe facebookul dumnealui,

de să zici că a dat peste noi norocul!

La mulți ani Bebiță, să prindem amândoi suta!

 

TABLETA LUI BEBE BULEARCĂ

I se spunea(i se spune şi acum), nu se putea mai simplu cum, decât, - BeBe!

Sunt sigur că dacă înaintea lui n-ar fi apărut pe marele ecran Brigitte Bardot, dezbrăcată şi n-ar fi fost la mijloc orgoliul lui de mascul şi de tată, numele lui ar fi stat la adăpost şi i-ar fi fost destul fără e-uri, simțindu-se în largul lui natural, doar îmbrăcat în cele două litere mari de tipar, - BB(!).

Modest cum era, cum e(ca el mai rar!), n-ar fi vrut niciodată să stea dedublat în litera A, cea mai dintâi din alfabetar.

AA, - cu siguranță nu l-ar fi reprezentat!... Lui i-a plăcut în viață să fie întotdeauna în față, dar în spatele lui A, ca să poată face el tot binele... din umbră.

Şi mult bine a făcut în uzină şi pentru mulți!

Despre prietenia mea cu el am scris în Dosarul Albaștrii, am să re-postez o pagină din carte și aici, chiar dac-am postat-o şi anul trecut.

Am colindat împreună țara, cu brigada de la Cutii viteze, jucându-ne în propriile noastre povești, cu Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Calul Colectivului şi câștigând premii la concursuri, contribuind fiecare după posibilități la bunul mers. Eu responsabil pe partea de vers şi interpretare artistică. El cu partea logistică şi financiară. Recunosc, obținerea primelor necesare ca aerul în turneu, nu era partea cea mai ușoară din univers!

Dar cel mai greu obstacol de trecut era noaptea, când patrulam pe la uși să nu facă artistele vreo escapadă... vreun lunecuș în zăîadă! Să doarmă, să fie odihnite a doua zi în spectacol. Ții minte BB ce blonde apetisante și interesante aveam la brigadă!?...

Şi ce figuri aveam amândoi dimineața, când, ca într-un miracol apăreau pe coridor de undeva din cer, râzând de noi!... De unde să știm că fetele săriseră pe geam de la parter!?...

Şi tot despre prietenie cred e vorba. Tu ești singurul care ți-ai făcut timp şi potecă la toate lansările mele din Pitești şi ai în bibliotecă toate cărțile scrise de mine. Nu-s puține şi sunt convins că le-ai citit.

Azi de ziua ta BeBe îți urez din inimă la mulți ani, sănătate şi să fii în continuare iubit!










miercuri, 9 septembrie 2026

Cronică în Cafenea. Casa Roșie

           Domnia sa criticul dă măsură cât se poate de adevărată unei cărți printr-o cronică. Trebuie să mulțumim pentru lectură domnului Ionel Bota care în două numere succesive ale Cafenelei literare(august și septembrie recent), ne onorează cu deschiderea spiritului dumnealui spre o carte ce prin aspectul ei exterior(coperta reprezintă o casă la roșu, neterminată, deh!), titlul simplu, Casa roșie, nu spune nici el nimic spectaculos, iar despre notorietatea autorului ce să mai zic!?...

Slavă celor care se încumetă să colinde și străzile mai poțin luminate din provincie, mahalalele micilor orașe necuprise în circuitul turistic oficial al literaturii!
Norocul meu e că viața nu m-a mutat în centru la vile și locuiesc acum la etajul patru(tot ca la Pitești), într-o margine de București. Unii ar spune "mai aproape de cer", eu recunosc doar, "cu capul în nori".
Se cuvine să-i mulțumim și prietenului Virgil Diaconu care ne-a oferit generos spațiu în Cafeneaua lui de elită. Așteptăm linkul