De fapt asta era problema(!), noi funcționând într-un cenaclu al elevilor
și studenților la Pitești, ca tinere condeie, care își doreau o revistă a lor,
căreia îi găsiseră și numele – ALBASTRU.
Dacă am fi fost inspirați ne-am fi așezat în fotografie cu spatele, dar din
respect pentru adevăr(poza pașnică era făcută de ziua unuia dintre noi), tot n-ar
fi avut cum să se vadă clar însemnele de „dușmani ai poporului”. Priviți și
dumneavoastră atent!
Cea de-a doua ediție a cărții, – Albaștrii dosarul, de data
asta(Ed.Detectiv literar, 2018), are pe copertă o altă poză, realizată la
evenimentul lansării Dosarului Albaștrii, scris pe baza
documentării în arhivele CNSAS, – ne înfățișează tot pe noi, personajele cărții,
reuniți într-o formulă incompletă, dar majoritară, după 40 de ani(în1971-2011),
având la gât un ecuson albastru, ca să ne diferențiem cumva de sumedenia de foști
securiști aflați în sală prin reprezentanții lor, care în scurt timp au epuizat
întreg tirajul adus de editorul Călin Vlasie, spre vânzare.
Puține au fost exemplarele care au ajuns în mâna cititorului obișnuit. Cu
tot interesul mare pentru carte şi toate insistențele mele, Editura Paralela 45
nu a mai reeditat-o! De ce?... (Un ochi iscusit și interesat va găsi şi
răspunsul dacă va citi Ediția a II-a, completată și adăugită, până la ultima
pagină!).
E scurtă viața unei cărți cu tirajul mic, de la naștere şi până la
înmormântare într-un raft de biblotecă. În tradiția creștină, la șapte ani(2011-2018
sunt fix șapte ani cât ține finalul plin al unui ciclu pământesc al mortului!).
Se dezgroapă oasele, se spală cu apă și cu vin şi se slujesc în biserică de
pomenire. Să-i mai dau o șansă cărții şi cititorilor ei, am procedat și eu la fel
cu sprijinul unui prieten Firiță Carp, am scos pe piață într-o nouă viață ediție
noua, din păcate tot în numai o sută de exemplare!
M-a întrebat odată la Sibiu scriitorul Silviu Guga de ce simt nevoia ca
scriitor, să revin asupra unui subiect. De fapt el se referea la alt roman al
meu, Gușterele, apărut în două ediții succesive(Ed. Paralela 45, 2013 și Ed. Inspirescu,
2015); urmat chiar și de o a treia ediție cu titlul schimbat,
Tobârlanii (Ed. Hoffman,2021) și continuat recent de romanul Ferma Gușterilor(Hoffman
2024) care cu siguranță se va prelungi în gena unei viitoare specii .
Silviu Guga voia să facă un studiu şi îl interesa argumentația mea. Nu știu
dacă şi-a desăvârșit studiul. Până la urmă nu m-a lăsat să-i răspund. Și-a
dorit să-şi tragă singur concluziile după lecturi. Or fi ajuns la el toate cărțile
mele? Sigur nu!...
Convingerea mea este că și în proză, ca şi în poezie, cartea e o ființă vie
şi ești liber să ți-o rescrii când şi cum vrei!... Ca scriitor îmbătrânești într-un anumit moment,
sunt lucruri știute, dar cărțile pot întineri dacă le iubești, le aduci la zi și
le faci cunoscute!
