duminică, 26 iulie 2026

Elemente de autism


1.    Elemente de autism

 

câte de toate

ar vrea să-mi spună

din cornul de lună

sau dintr-o stea

și nu poate...

 

pe muntele

nopții-n urcare

rostogolind pe versant

sunete de pasăre

cântătoare

 

în încercuirile somnului...

nu te lasă

cruce în ceață

te ia de nas și te-aduce

față către față

 

mustrător și tandru

vorbește pe limba lui

eu plâng

degetele contorsionate

se agită se frâng

 

mă prefac

pe jumătate

că înțeleg și tac

plâng și tac

într-o rugăciune

 

odată în vis

s-a petrecut o minune

își scuturase

elementele de autism

ca un cireș înflorit

 

părea grăbit

să coloreze cu zâmbete

chitele de cireșe

sporovăia

certând păsările

 

se mânjise pe față

cu zeama roșie

până la urechi

iar pe buze mijea

bucuria cuvintelor

 

nu se mai sătura

de cireșe și râdea…

când m-am trezit

casa vorbelor s-a risipit

în cărămizi sparte …

 

azi o săptămâna în parc

cu zulufi aurii

pe frunte

o fetiță a venit

către mine furioasă

 

şi m-a tras de mână

bunicu lui alex de ce

alexandru nu-mi spune

niciodată

că sunt frumoasă...


 

SCĂRARUL

 


Din antologia ARGINTARIUM 2. (Fotografie realizată AI)

Scărarul

 

Între două

tulpini de arțar,

două

scânduri

prinse în cuie

pe rând,

una câte una

și iar

desprinse

cu ciocanul

și cleștele

meșterului

scărar

 

Rânduri

rănduri

de trepte

înălțate

mereu

sub picioare...

Cu doar

două scânduri

și patru cuie,

vrând

să ajungă

la cer,

suie

și cerul nu e!...

 

E tot

mai lungă

scara

și, până

la Dumnezeu

trece

vara...

Omul

își duce

tot mai greu

povara,

propria-i

cruce

în spinare...

 

Nicio

strelice  

de nor

nu răzlețește

pe cer...

Și cum șade

cu ochii

în soare,

scărarul

vede

cum

se învârtește

ca o elice,

crucea...

 

I se pare/crede

că poate

să calce pe aer

ca Isus  

pe ape...

Și cade

din cerul lui

de scărar.

... Cum

cad

din arțar

micile samare

ale

toamnei 


vineri, 24 iulie 2026

LA MULȚI ANI LILIANA

 


Azi e ziua LILIANEI POPA

Răsfoind albumul meu cu Fotografii mișcate și paginile de carte din Tabletele lui Toma, unele scrise altele nescrise, sunt nevoit să recunosc, cu plăcere de altfel, că într-o succesiune de pași alături de Liliana Popa într-o anume Cetate, am dat de niște urme și fapte care îmi demonstrează  că dansul nostru contemporan, așa șchiop cum mă aflu(ea e încă tânără și plină de viață!), n-a durat numai o vară într-un an, cum perorau unii „detractori de bine”, ci s-a întins pe parcursul multor veri la rând și sper să mai dureze încă în viitor până ce vine al cincilea anotimp cu poezia lui peste noi...

Reproduc din tableta redescoperită azi 24 iulie pe facebook de ziua dumneaei aniversară:

Spiritul liber al istoricului de artă, consecvent cu sine în orice situație, te poate surprinde oricând într-o conversație sau o dezbatere, cu acuratețea argumentelor sale, spunând-o direct şi fără ocolișuri, indiferent cine s-ar fi încumetat să-i stea în față, alegând răul de bine cu precizia unui chirurg.

Mi-a rămas în memorie lansarea Tobârlanilor şi a Casei Roșii, cu trei ani în urmă la Pitești, într-una din sălile de lectură ale bibliotecii. Vorbitorii dinainte, băltiseră un lac de cuvinte ce e drept măgulitoare, asupra de măsură a romanelor mele. Prea multă liniște a simțit Liliana. S-a ridicat în picioare de pe scaunul ei şi a aruncat cu o piatră în mijlocul lacului. Era scânteia ce putea aprinde acoperișul unui templu ce risca să fie înecat de ape.

Atmosfera s-a încins, evenimentul s-a animat și apele s-au retras de la sine.

LA MULȚI ANI LILIANA! Îți urez sănătate și numai de bine!


















joi, 23 iulie 2026

Sub castan

 


SUB CASTANUL DIN CURTEA OLGĂI DELIA MATEESCU, căutând umbră într-o zi caniculară, am răspuns invitației de a ne întâlni câțiva dintre Poeții cetății, la o șuetă literară pentru plăcerea de a fi împreună, a uita de războaie și bătălii politice, de inundații și incendii megalitice, revărsate ca un tsunami permanent din găurile negre ale televiziunilor de știri, evident.

Tot atât de sigur eram că nu vom vorbi despre Putin ori Trump, despre traiul scump, despre Messi sau Lamine Yamal și nici măcar despre Lia, cea cu nostalgia democrației în Partidul Liberal.

Am vorbit despre teatru și film, can-canuri cu actori și actrițe celebre, ne-a purtat prin tenebre și grote ca un adevărat scutier al lui Don Quijote, Vasile Menzel(a se vedea contrastul, Sancho al nostru n-are Panza, în traducere panza e burtă). El îi știa pe toți artiștii ăia triștii care au dat note la securitate, pe unda cea mai scurtă dintre toate, în celălalt regim. Se documentase la CNSAS. 

Dar regină a rămas, să nu ne ferim de regalitate, tot poezia.

Nu putea lipsi din dezbatere în grădinița din fața casei Olgăi, scoase din joben, saleurile cu brânză sărată, lubenița și pepenele galben, mini-prăjiturile cu ciocolată de la Cofetăria Irina asortate cu înghețată... Simt și acum în papile smochina, cu miezul ei purpuriu și alte minunății gustative pe care nu le mai descriu.

Am eu motivele mele! Să nu creadă cineva că descrisele dulcețuri pot să sporească visele rele ale celor care vor să slăbească...

Personal am venit la întâlnire cu poezia unui experiment. Pe moment lucrez la o antologie și mi-a venit ideea să-i cer inteligenței artificiale să-mi ierarhizeze valoric, cu argumente, textele din fiecare carte pe care le-am comis-voiajor, adică le-am comis prin voință proprie la prima impresie, ierarhizându-le în mintea mea.

Am rămas surprins să constat că mecanica Chat GPT nu diferă esențial de analiza mea subiectivă și îmi doream alte opinii.

EXPERIMENT SELECȚIE CHAT GPT

Ion Toma Ionescu

BURSA ÎNGERILOR

În metru antic

 

e sigur că piatra

a fost pe lume

înaintea lui Dumnezeu

altfel cum să explici

apele curgând

între pietre

rotunjind pietrele

şi rostogolind

la vale nisipul

 

e sigur că

obosit şi singur

Marele Strateg

s-a relaxat

pe plajă

desenând în nisip

cu mâna dreaptă

poate îndrăgostit

femeia

după chipul său

cu linii mult ajustate

rotunjite

de expertiză

 

în timp ce

cu mâna stângă

ținea pe cer

soarele în priză

 

Tinerețea ne-a căzut de pe umeri

 

ochii pândind

la geam

în încercănata

memorie…

 

se clatină noaptea

ca o leoaică rănită

gura-i de foc

scuipă vipere

 

în spatele draperiilor

răvășiți ca două corăbii

cu catargele

asuprite în țărm

 

de furnici şi de greieri

presărăm nisipuri

cât să umplem ruina

din obositele chipuri

 

curge ora din turn

în oglindă se lasă ziua

însingurați

ne privim

 

tinerețea ne-a căzut de pe umeri

ca o hlamidă a umbrei

 

 

 

Bursa locurilor de îngeri

 

în răstimpuri

cad păsări

una după alta

precum casele

de chirpici

înmuiate în

armătură

 

cum să cadă

o pasăre din cer

dacă nu s-ar răsturna

pământul

ca o clepsidră

cu oasele istovite

de viitură

 

șuvoaie

de bolovani

se rostogolesc

pe versantul

strâmt

cât un gât

de lebădă

 

un lanț

de îngeri

surfând

supli

se strecoară

bine

antrenați

 

pe scara

abruptă a turlei

bisericii

din deal

lustruind

scândurile

cu ceară

 

încolonați

așteptăm

să se deschidă

bursa

locurilor

de îngeri

 

 

Pastile de timp

 

pastilele cu timpul lucrează

n-au nicio treabă

cu organismul

 

ți se dă la naștere

un timp al tău

şi un număr aferent de pastile

 

un fel de unități concentrate

n-are importanță

culoarea sau forma

 

albastre roșii

mai mici mai mari

nici ziua nu seamănă cu altă zi

 

unii le consumă

după rețetă riguros

seara dimineața

 

alții se dau sportivi

şi-apoi le iau

cu pumnul

 

degeaba intri-n panică

sau te pui bine

cu farmacistul

 

tot alea sunt

stai calm oricum la ultima

se oprește timpul

 

Dacă aveți observații nu vă sfiiți, comentați-le. Am rezistat eu la Chat GPT

 





miercuri, 22 iulie 2026

TABLETĂ DE VARĂ

 


Tabletă de vară
Marea revarsă dinspre orizontul albastru muzica amplă, majestoasă, a valurilor. De dincolo de pălăriile de trestie ce desenează pe nisipul fierbinte ciuperci inconsistente de umbră, vin spre noi acorduri ritmate contrapunctate de bubuitura unei pedale prăvălite peste pielea de bivol întinsă a unei tobe.
Clapele pianului rostogolesc o linie melodică înaltă, în distonanţă cu sunetul cioplit în aer nefiresc de ciudat, printre arabescurile din zborul planat al pescăruşilor.
Stau pe un şezlong alb, desluşind norişorii din vată de zahăr ce filtrează lumina soarelui. Şi odată se face gol în mulţimea de pe plajă şi o siluetă bronzată, blondă, cu mers elastic se îndreaptă fix către mine. Toţi ochii plini de invidie privesc ţinta mişcătoare de parcă acolo s-ar afla capătul nordului.
Îmi face semn s-o urmez în mare, lunecând ca o sirenă sub valuri. Un cântec vrăjit vine din adâncuri.
Braţele vâslesc, parcă mă simt mai puternic şi apa mă trage legat de ea cu fire nevăzute. Am trecut de geamandură. Suntem departe în larg, doar noi doi. Păstrez imaginea ca pe o dulce oboseală în mine. Mi se pare că visez. E o fericire simplă…
Înapoi!!!... Strigă de pe mal salvamarul.