joi, 30 aprilie 2020

Cum să faci primul milion


M-a întrebat Tomiţă, nepotul, de pe trotinetă, cu un reproş în glas de ziua lui: „Cum şi-au făcut cei înstăriţi milioanele, înainte de a li se face statui? Unde au jucat la ruletă de le-a ieşit potul întreg?...” M-a surprins întrutotul! Cu siguranţă răspunsul meu nu l-a mulţumit, şi-l înţeleg…

Unii l-au câştigat cu sudoarea frunţii.
Alţii au descoperit comori
cutreierând munţii.
Sensibilii au vândut flori.
Teribilii au împuşcat ciori.
Cei mai mulţi, de viţă nobilă,  
au cultivat slăbiciuni
la unchi şi mătuși…
Câţiva au tuns pruni
şi au cărat mobilă la ruşi…
Infractorii şi-au pus  
mănuşi chirurgicale
și-au donat rărunchi în spitale,
Alţii, minţi mai erudite,
au pus miză pe bănci
și-au încasat
credite înnădite
Şi tot alţi, cei mai înalţii,
au beneficiat de franciză
la ţigănci…
şi s-au însurat
dansând pe mahmudele
noile manele.

E şi asta o boală
Poţi să rămâi fără puls
Dintr-un singur impuls

Iar tropicalii,
ăia mai cu şcoală
din tribuna oficială
de la Steaua,
au muls miaua
lui Gigi Becali…

E ciudat că nici unul n-a furat
primul milion de dolari, de la stat!

Abia
după ce îl ai
pe acesta la teșcherea,
poţi avea aspiraţii
la licitaţii, sau altceva…

După cum vezi, dragă nepoate,
Fără carte nimic nu se poate!

miercuri, 29 aprilie 2020

Fotografii mişcate. Clara Mărgineanu


Am căutat între fotografiile mele mişcate o fotografie. Aveam mai multe cu Clara Mărgineanu. Ne întâlnisem la câteva manifestări ale Direcţia 9, altădată la Muzeul Literaturii, dar eu doream fotografia aceea din pădurea Trivălii, la Cornul Vânătorului, în umbra copacilor înalţi... Să fie 25 de ani de-atunci. Virgil Diaconu ne invitase la o plimbare, cu promisiunea că la capătul ei, vom poposi aici la o cafea şi o bere. Se decernaseră premiile Cafenelei literare la Concursul Leoaică tânără iubirea, iar câţiva invitaţi din Bucureşti, aveau tren abia după amiază. Ne-am aşezat strategic într-o margine în jurul a trei mese unite pentru noi, era foarte puţină lume. Nu mă simţeam prea bine, cred că aveam şi puţină temperatură.

Am nimerit lângă Aura Cristi şi cum sunt eu mai tăcut din fire, mă chinuiam să ies din cochilia în care stau de obicei confortabil, oferindu-i Aurei câteva detalii despre poeţii locului. Dând roată cu privirea şi bârfind oarecum, am ajuns în capul mesei, unde se aşezaseră Virgil Diaconu şi Clara Mărgineanu, care parcă ieşiseră dintr-un mic complot.

Am rămas cu privirea agăţată de chipul Clarei când s-a ridicat în picioare. În razele soarelui filtrate de frunze, parcă aveam în faţă un tablou al lui Modigliani, din rama căruia ieşise, mai înaltă şi mai clară decât realitatea, îmbrăcată elegant, într-un roşu aprins ce-i sublinia acurateţea liniilor cu care o dăruise maestrul. Şi-a cerut scuze că nu a adus cu ea aparatul de filmat, într-un cadru atât de frumos şi a propus pentru a ne cunoaşte mai bine, fiecare dintre noi să citească pe rând din poeziile proprii. Şi pentru că ne luase pe nepregătite, cu un glas de înger a început ea.

A fost cea mai frumoasă emisiune a Clarei şi am fost privilegiat să particip la ea.

Emisiuni liniştite,  acolo unde nu ţi le mai poate opri nimeni, Clara Mărgineanu!

luni, 27 aprilie 2020

Egal cu sinele în poezie

Parcimonios cu sinele său de poet ales, prietenul meu Aurel Sibiceanu a scăpat, revărsând dincolo de barajele imaginare, succesive, autoimpuse, în apele filtrate, limpezi ale Argeşului, eufratele lui din zăvoi, câteva Babel-uri şi Acatiste noi.
„Orb să fi fost şt tot aş fi cetit această înserare/ cu pleoapele strânse din iazuri şi lespezi,/ această înserare care întrece mătasea de opiu şi spini”
https://centrul-cultural-pitesti.ro/revista-arges-aprilie-2020/


duminică, 26 aprilie 2020

Duminica Tomii

Numele de Toma, nu e numele meu. Mi l-a încredinţat tata spre păstrare, când aveam 8 ani, în singura carte poştală scrisă pentru mine, pe patul de spital. Schijele unui şrapnel din al doilea război, prinseseră rădăcini în plămânii lui, înflorind timpuriu. Cum în anul ăla dăduse un îngheţ întârziat, Dumnezeu ni l-a luat!... A apucat să-mi scrie câteva gânduri înainte de operaţie.
Să învăţ bine la şcoală!
Să am grijă de mama!
Şi să nu-i fac numele de ruşine!
Dând seama şi privind înapoi în hărţi, îmi pare:
La şcoală, s-ar fi putut şi mai bine!
N-am supărat-o prea tare pe mama!
Şi numele de Toma l-am scris pe câteva cărţi!
E rândul tău Toma! Nepoate drag, tu urmezi! Ce zici, te-angajezi?...
LA MULŢI ANI! SĂ-ŢI FIE BINE!

joi, 23 aprilie 2020

De ziua cartii




 biblioteci virtuale 

privind dint-o parte
ochiul meu desenează
un vitraliu de frunze
galben-roșii
mișcate de îndeletnicirea
stăruitoare a unor vrăbii
patru-cinci
niciodată nu ai
o estimare exactă
nu le poţi număra
prinse în jocul
unei gimnastici
aparent dezordonate
ce leagă zborul scurt
într-o logică doar de ele știută


copacul acela e un soi
de bibliotecă
poate că vrăbiile mele
în sala lor de lectură
citesc cu pasiune
cărţile fundamentale
par concentrate
să înţeleagă semnele
hieroglife invizibile
ochiului meu imund


sunt straturi a căror
fior sau sens
trebuie recuperat
și așezat pe rafturi
într-o ordine anume
mișcând cu ciocul
deschid tainiţe
legături noi
încă neexplorate
norduri


când și când
par a fi descoperit
o imagine unică
o metaforă nepereche
și se strâng
ciripind
s-o împărăţească
împreună
ore întregi
cu o încântare vizibilă
lipsită de patimi


apoi într-o detașare
dementă
fiecare se retrage
în nordul de înger

marți, 21 aprilie 2020

Iazul albastru



Iazul albastru
       (Din proietul Poezie cu… izoleta)

pletele-i - râu
revărsat între perne,
şi sânii, puiandrii de lup
cum scânceau
flămânzi …

surde semnale,
falangele
degetelor
mângâiau resfirate,
răsuflarea în rugi…

aud foşnetul
de mreană al iubitei,
şi şoimul din carnea mea
sfârtecându-mă
blând.

simt aidoma
olarului, lutul,
lujer pe roată
în cer
crescând…

buzele-s arse,
către iazul albastru
coapsele nopţi-n surpare …
se crapă
ziua.