Hristos a înviat!
Ieri-seară clopotele Învierii au
redat luminii începutul unei noi vieţi. Așa cum a fost hărăzit sǎ se
înfăptuiască prin suferinţă și har. Nu cu mult înaintea săptămânii luminate,
aflat la Bran într-un pridvor al palatului, mi-a atras atenţia atârnat de
tavan, un mănunchi de clopoţei. Pe unul dintre pereţii săliţei se afla și o
explicaţie, pentru vizitatori, care mi-a răsunat deosebit de frumos la lectură.
“Sună dintr-un clopoţel și un înger își va primi aripile”
Puteai ridica mâna deasupra capului,
scutura aerul, pentru ca îngerii sǎ se deschidă precum florile de cireș. Dar și
îngerii probabil că își au legile lor. Poate că sunetul cristalin al clopoţelului
n-ar trebui provocat fără discernământ, poate doar la un cutremur, sau o
furtună cu vânt puternic, sau la o mare bucurie, ni se dă voie să provocăm
îngerii sǎ coboare nevăzuţi printre noi.
Păcatul oamenilor este acela că nu
știu să-și înfrâneze pornirile. Crezând că îngerii și Dumnezeul lor sunt
întocmiţi ca și ei, unii mai orbi, alţii mai surzi, au turnat bronzul în
clopote uriașe și le-au urcat în clopotniţe, legându-le cu sfori groase de care
să tragă cu sârg clopotarul. Sǎ fie siguri că sunetul clopotului va fi auzit de
îngeri. Și de atunci ecoul răsună tot mai puternic cu fiecare zi care trece.
Doar în noaptea de Înviere ar trebui
provocat aerul să se cutremure şi să intre în carne sunetul clopotului, precum
lumina prin cuiele lui Hristos.
(Aceasta este o tabletă scrisă mai demult, dar imaginea
mesei de Paşti, fără cei dragi împrejur, e cât se poate de recentă… Să sperăm
că anul viitor!...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu