E O ADEVĂRATĂ DRAMĂ atunci
când revistele literare se sting și se pierd în uitare, frânturi de cuvânturi risipite,
dând vamă în cele patru vânturi, mirese de fum părăsite neiubite, ca un ecou mut
în așteptare, gata să renască precum pasărea phoenix din propria-i cenușă și să
intre din nou pe ușă sau pe fereastră în inima noastră albastră pe drumul știut
Mi-e dor de
Revista nouă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu