3. Elemente de
autism Considerații AI
Poate cel mai emoționant poem al volumului(Ceară și miere).
Relația dintre bunic și nepotul autist este transformată într-o meditație
despre limitele limbajului și posibilitatea iubirii absolute. Finalul este
memorabil.
Azi e ziua LILIANEI POPA
Răsfoind albumul meu cu Fotografii mișcate și paginile de carte din Tabletele lui Toma, unele scrise altele nescrise, sunt nevoit să recunosc, cu plăcere de altfel, că într-o succesiune de pași alături de Liliana Popa într-o anume Cetate, am dat de niște urme și fapte care îmi demonstrează că dansul nostru contemporan, așa șchiop cum mă aflu(ea e încă tânără și plină de viață!), n-a durat numai o vară într-un an, cum perorau unii „detractori de bine”, ci s-a întins pe parcursul multor veri la rând și sper să mai dureze încă în viitor până ce vine al cincilea anotimp cu poezia lui peste noi...
Reproduc din tableta redescoperită azi 24 iulie pe facebook de ziua dumneaei aniversară:
Spiritul liber al istoricului de artă, consecvent cu sine în orice situație, te poate surprinde oricând într-o conversație sau o dezbatere, cu acuratețea argumentelor sale, spunând-o direct şi fără ocolișuri, indiferent cine s-ar fi încumetat să-i stea în față, alegând răul de bine cu precizia unui chirurg.
Mi-a rămas în memorie lansarea Tobârlanilor şi a Casei Roșii, cu trei ani în urmă la Pitești, într-una din sălile de lectură ale bibliotecii. Vorbitorii dinainte, băltiseră un lac de cuvinte ce e drept măgulitoare, asupra de măsură a romanelor mele. Prea multă liniște a simțit Liliana. S-a ridicat în picioare de pe scaunul ei şi a aruncat cu o piatră în mijlocul lacului. Era scânteia ce putea aprinde acoperișul unui templu ce risca să fie înecat de ape.
Atmosfera s-a încins, evenimentul s-a animat și apele s-au retras de la sine.
LA MULȚI ANI LILIANA! Îți urez sănătate și numai de bine!
.jpg)
SUB CASTANUL DIN CURTEA OLGĂI DELIA MATEESCU, căutând umbră
într-o zi caniculară, am răspuns invitației de a ne întâlni câțiva dintre
Poeții cetății, la o șuetă literară pentru plăcerea de a fi împreună, a uita de
războaie și bătălii politice, de inundații și incendii megalitice, revărsate ca
un tsunami permanent din găurile negre ale televiziunilor de știri, evident.
Tot atât de sigur eram că nu vom vorbi despre Putin ori
Trump, despre traiul scump, despre Messi sau Lamine Yamal și nici măcar despre
Lia, cea cu nostalgia democrației în Partidul Liberal.
Am vorbit despre teatru și film, can-canuri cu actori și
actrițe celebre, ne-a purtat prin tenebre și grote ca un adevărat scutier al
lui Don
Quijote, Vasile Menzel(a se vedea contrastul, Sancho al nostru n-are
Panza, în traducere panza e burtă). El îi știa pe toți artiștii ăia triștii
care au dat note la securitate, pe unda cea mai scurtă dintre toate, în
celălalt regim. Se documentase la CNSAS.
Dar regină a rămas, să nu ne ferim de regalitate, tot
poezia.
Nu putea lipsi din dezbatere în grădinița din fața casei Olgăi,
scoase din joben, saleurile cu brânză sărată, lubenița și pepenele galben, mini-prăjiturile
cu ciocolată de la Cofetăria Irina asortate cu înghețată... Simt și acum în
papile smochina, cu miezul ei purpuriu și alte minunății gustative pe care nu
le mai descriu.
Am eu motivele mele! Să nu creadă cineva că descrisele
dulcețuri pot să sporească visele rele ale celor care vor să slăbească...
Personal am venit la întâlnire cu poezia unui experiment. Pe
moment lucrez la o antologie și mi-a venit ideea să-i cer inteligenței
artificiale să-mi ierarhizeze valoric, cu argumente, textele din fiecare carte
pe care le-am comis-voiajor, adică le-am comis prin voință proprie la prima
impresie, ierarhizându-le în mintea mea.
Am rămas surprins să constat că mecanica Chat GPT nu diferă
esențial de analiza mea subiectivă și îmi doream alte opinii.
EXPERIMENT SELECȚIE CHAT GPT
Ion Toma Ionescu
BURSA ÎNGERILOR
În
metru antic
e
sigur că piatra
a
fost pe lume
înaintea
lui Dumnezeu
altfel
cum să explici
apele
curgând
între
pietre
rotunjind
pietrele
şi
rostogolind
la
vale nisipul
e
sigur că
obosit
şi singur
Marele
Strateg
s-a
relaxat
pe
plajă
desenând
în nisip
cu
mâna dreaptă
poate
îndrăgostit
femeia
după
chipul său
cu
linii mult ajustate
rotunjite
de
expertiză
în
timp ce
cu
mâna stângă
ținea
pe cer
soarele
în priză
Tinerețea
ne-a căzut de pe umeri
ochii
pândind
la
geam
în
încercănata
memorie…
se
clatină noaptea
ca
o leoaică rănită
gura-i
de foc
scuipă
vipere
în
spatele draperiilor
răvășiți
ca două corăbii
cu
catargele
asuprite
în țărm
de
furnici şi de greieri
presărăm
nisipuri
cât
să umplem ruina
din
obositele chipuri
curge
ora din turn
în
oglindă se lasă ziua
însingurați
ne
privim
tinerețea
ne-a căzut de pe umeri
ca
o hlamidă a umbrei
Bursa
locurilor de îngeri
în
răstimpuri
cad
păsări
una
după alta
precum
casele
de
chirpici
înmuiate
în
armătură
cum
să cadă
o
pasăre din cer
dacă
nu s-ar răsturna
pământul
ca
o clepsidră
cu
oasele istovite
de
viitură
șuvoaie
de
bolovani
se
rostogolesc
pe
versantul
strâmt
cât
un gât
de
lebădă
un
lanț
de
îngeri
surfând
supli
se
strecoară
bine
antrenați
pe
scara
abruptă
a turlei
bisericii
din
deal
lustruind
scândurile
cu
ceară
încolonați
așteptăm
să
se deschidă
bursa
locurilor
de
îngeri
Pastile
de timp
pastilele
cu timpul lucrează
n-au
nicio treabă
cu
organismul
ți
se dă la naștere
un
timp al tău
şi
un număr aferent de pastile
un
fel de unități concentrate
n-are
importanță
culoarea
sau forma
albastre
roșii
mai
mici mai mari
nici
ziua nu seamănă cu altă zi
unii
le consumă
după
rețetă riguros
seara
dimineața
alții
se dau sportivi
şi-apoi
le iau
cu
pumnul
degeaba
intri-n panică
sau
te pui bine
cu
farmacistul
tot
alea sunt
stai
calm oricum la ultima
se
oprește timpul
Dacă
aveți observații nu vă sfiiți, comentați-le. Am rezistat eu la Chat GPT
Sfârșit
de vară
I-a
crescut
un
snop de grâu
în
degete...
Și
nu mai știe grâul
de
unde-i început,
și
care-i mâna lui.
Și
ca într-o magie
își
poartă la vedere
minunea,
rostindu-și
în
zorii dimineții,
rugăciunea.
Și
vin secerătorii
—ca peți-torii, mulți,
ai
Penelopei—
femei
ale ceții,
cu
părul lor lung
legând
snopii.
Sărmanul
ciung!
Dând
glas durerii,
pune
semnul mirării,
salvând
de
la înec, norii
din
privirea lui...
...Cum
trec cocorii
ca
țipătul verii,
prelung!...
Într-un tezaur al clipelor magice pe
care timpul și memoria sportivă le capitalizează și le sărbătorește semnificația
și strălucirea, în fiecare an, pe fila de calendar a zilei de 13 iulie, din
2019 încoace, stă înscris cu mândrie numelui SIMONEI HALEP, înveșnicit pe iarba
de la WIMBLEDON.
2 pagini de blog de atunci, când a
învins-o pe Serena Willeiams în mai puțin de o oră, 6-2/ 6-2 și o imagine de
acum ca invitat de onoare.
Mulțumim Simona pentru tot!
VOTKA BELUGA
Lamentația unui pescar
Să fii pescar
într-o lotcă
şi să constați
că apa
din mare
e votcă.
Să vezi valul
cum vine
izbind furios
ca un marfar
deraind
de pe șine
Tu curajos
să-l cinstești
asmuțind
însetat
animalul
din tine.
Ajuns în rai,
somnul ăl mare,
mort de viu
mă trezesc
cu Domnul
în cort.
Îi vorbesc cu
diplomație,
mă port ca un
fiu între fii
lecuit
de beție.
Doamne
nu te necăji,
ai răbdare
şi ascultă-mi ruga
până
la sfârșit.
Am rău de mare
dobândit.
Nu-mi trece!
Da’ aici în rai
nu voi fi la fel
de calicit
Sper să-mi dai
un pârău
mititel, cât Azuga,
să nu sece
şi să curgă pe el
numai
Votka Beluga
