VOTKA BELUGA
Lamentația unui pescar
Să fii pescar
într-o lotcă
şi să constați
că apa
din mare
e votcă.
Să vezi valul
cum vine
izbind furios
ca un marfar
deraind
de pe șine
Tu curajos
să-l cinstești
asmuțind
însetat
animalul
din tine.
Ajuns în rai,
somnul ăl mare,
mort de viu
mă trezesc
cu Domnul
în cort.
Îi vorbesc cu
diplomație,
mă port ca un
fiu între fii
lecuit
de beție.
Doamne
nu te necăji,
ai răbdare
şi ascultă-mi ruga
până
la sfârșit.
Am rău de mare
dobândit.
Nu-mi trece!
Da’ aici în rai
nu voi fi la fel
de calicit
Sper să-mi dai
un pârău
mititel, cât Azuga,
să nu sece
şi să curgă pe el
numai
Votka Beluga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu