Scărarul
Între două
tulpini de arțar,
două
scânduri
prinse în cuie
pe rând,
una câte una
și iar
desprinse
cu ciocanul
și cleștele
meșterului
scărar
Rânduri
rănduri
de trepte
înălțate
mereu
sub picioare...
Cu doar
două scânduri
și patru cuie,
vrând
să ajungă
la cer,
suie
și cerul nu e!...
E tot
mai lungă
scara
și, până
la Dumnezeu
trece
vara...
Omul
își duce
tot mai greu
povara,
propria-i
cruce
în spinare...
Nicio
strelice
de nor
nu răzlețește
pe cer...
Și cum șade
cu ochii
în soare,
scărarul
vede
cum
se învârtește
ca o elice,
crucea...
I se pare/crede
că poate
să calce pe aer
ca Isus
pe ape...
Și cade
din cerul lui
de scărar.
... Cum
cad
din arțar
micile samare
ale
toamnei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu