—
Ce faci Adrian?
—
Ce să fac? Niște
câmpuri cu maci, niște dealuri...
—
Îmi dai mie
muntele acela înaltul, de unde a coborât elefantul care trăia într-o nucă?
—
De ce nu?…
Altfel nucul se usucă la umbra lui, dacă nu e darnic. Da tu ce-mi dai la schimb
pentru el, Guștere!
—
Îți dau catetele
egale, ale unui triunghi isoscel, una-i de ceară, cealaltă de miere, pe care urcă
și coboară în tăcere să pună țiglă pe casă, un guștere anodin...
—
Puțin, foarte
puțin!... Că muntele meu de granit e vrăjit …
—
M-am gândit, îți mai dau două mere
ionatane de la mine din Merișani și mă fac paharnic. Ai încercat vreodată,
Adriane, mușcătură de măr, în vin?... Aduc acum să închinăm două stacane.
Şi tot așa am vorbit cu argumente, până ce literalmente înțelesul a rămas
în pom...
Cum să-i zici LA MULȚI ANI! altfel, unui munte de OM!?
FĂRĂ POEZIE VIAȚA E UN CHIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu