PORTHARTUL CU DRAGOSTE

 

PORTHARTUL CU DRAGOSTE

 

Țin în porthart

covorașul meu fermecat,

o bucată de brocart

rulată fin(decupată) din cerul senin…

 

mi l-a dat zâna

odată cu creta, râzând.

(creta aia colorată

prindea culoare după gând).

 

pe covorașul întins

înșirase șotronul

şi fără griji țopăia

urzind razele.

 

m-a învățat să desenez.

în jurul gleznelor

am trasat cu albastru

conturul unui lac.

 

apele s-au ridicat

în genunchi. atunci

în mijlocul apelor

am desenat o insula

 

insula s-a rotit

risipindu-se

împrejurul meu

într-un norișor verde...

 

ne-am înlănțuit

în iarbă umbrele,

apoi m-a prins

de încheietura mâinii

 

şi cu degetele mele

resfirate a nisipit

praful de cretă

curcubeu între sâni.

 

râdea tot timpul.

m-a pus să închid ochii

şi mi-a deslușit coaja(învelișul)

de taină al culorilor

 

n-am mai deschis

porthartul

nu mai știu dacă

funcționează vraja

*

Capcane de vânt,

zmeu sprinten,

nesăbuit,

zdrelindu-și glezna…

 

ARGINTARIUM 2 Antologie de autor în pregătire