LA MULȚI ANI DUMITRE

 

La Focul lui Sumedru mergeam de obicei la Rădeștii de Argeș(spre Câmpulung), satul de baștină al soției, ca să respectăm o tradiție împământenită și păstrată de peste 2000 de ani. La mine în Merișani nu-mi amintesc în copilărie să se fi strâns lumea, să marcheze prin aprinderea focurilor ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, considerat în credința populară patronul păstorilor și cel care deschide simbolic iarna.

Explicații s-ar putea găsi, satul meu aflându-se mai la vale pe cursul Argeșului, probabil că n-am avut oieri în sat...

Am în minte un singur foc, aprins chiar de mine cu flacăra chibritului pusă în mijlocul căpiței de fân din curtea lui tata-mare Tobârlan. A doua zi era ziua lui. Îl mai chema și Dumitru. Nu era acasă. Îmi înghețaseră mâinile, flăcările dogoreau, îmi era bine!... Am crezut că pot înăbușii focul acoperindu-l cu o pală de fân. O pregătisem deja, dar șerpii de foc nu sau mai oprit.

Mama mare Lina a țipat!... Au venit oamenii cu furci de fier au împrăștiat fânul prin curtea largă, covor de scrum, doar așa l-au putut stinge.

*

AVEM ÎN CASĂ DUMITRU! Pe Alexandru Florescu îl cheamă și DUMITRU, Mare Mucenic. De-aia zic, ieri, de Focul lui Sumedru am ieșit cu toții la plimbare în Parcul IOR. Ici și colo flăcări ruginii pâlpâiau liniștit în copaci. Doi tineri veniți direct de la Vocea României, înmuiau inima de piatră a unei statui cu două viori. Mi-am agățat bastonul într-un pom, n-am găsit cui, sau cuier ceva, am nimerit o cracă mai uscată și mi-am închipuit, la fel ca altădată că tinerețea mă lua în brațe...

Francă și grijulie cum îi e felul, a mea soție mă trezi din reverie tăindu-mi zelul.

HAI DRAGULE STĂM PE O BANCĂ PE MALUL LACULUI ȘI NE UITĂM LA RAȚE. Ce vezi tu pe alee, sunt generate cu AI Oricum e ziua lui Alexandru nu e ziua ta!

LA MULȚI ANI DUMITRE!