desferecat
pântecele gol al tinereţii
încins cu litere-tulpini
de păpădie
şi scrisul viu
capcană
rostogolindu-se
între sâni
cu strigătul în lanţ
sorbind
mirat pe buze
stropi de apă vie
şi împrejur aripi
de schije stârnite
în buricele
degetelor
ochii mei crăpaţi
aburind
mi-aduc aminte
cuvintele
netezind în dans
reliefuri vertije
muşc cu grjă din
scoarţa copacului
inima e tot verde
doar literele
s-au îngroşat
literele
(O antologie de autor. Argintarium 2)
