cum înlănţuie
iedera ploii
tânăru-ţi trup…
înconjuram
lup hămesit
focul
eram urma
unei răni
lustruite cu gheaţă
și dintr-odată
m-am împiedicat
de marginea ta
ceţoasă
căzând
fără respiraţie
între doi
bulgări de raze
în genunchi
prefiguram nopţi
după nopţi fierbinţi…
pierdusem
dreptul sǎ mă
dedau visului
venise vremea
cuviinţei
cu un zid de ape
ne-am înconjurat
despărţind
linia vieții
de linia orizontului
încercuindu-ne
tot mai strâns
Argintarium 2

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasați un semn dacă va plăcut