PORTALUL — partea II-a

 

Moto / Cel ce pierde drumul e bucuros și de cărare

Proză premiată la Concursul Național de Proză Marin Preda. Alexandria 2025

 

Las pagina Word unde-mi făceam transcriptul, în plata Domnului, și, mă uit contrariat pe ecranul televizorului rămas deschis, la nebunii ăia de pompieri ce se imortalizau zâmbitori în fața obiectivului aparatului de filmat, de pe umărul operatorului de la Antena 3 CNN. Îmi-este cu neputință să aleg terifiantul, între căștile dispuse simetric în cadru, şi flăcările iadului isterizate în spate de o amenințare iminentă. Se întâmplaseră multe în bisericuța aceea ciudată, bântuită de fantasme, pe lângă care  nimeni nu mai dorea să treacă după ce se lăsa întunericul.

Mă nene, nu poate fi decât lucrul dracului în casa popii, cel care arde în flăcări!...

„Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea!”–(Marcul 1, 24)

Mi-am adus aminte deviza scrisă pe frontispiciul site-ului Șapte Izvoare și îl recunosc îmbătrânit pe schimnicul care dădea interviul la CNN.

Locul magic unde se petreceau toate câte se petreceau, era plasat undeva pe dealul Valea Radului, la jumătatea drumului național între Pitești și Curtea de Argeș, lângă satul Vâlcele. Există un indicator stradal îndreptat spre pădure și, trecând un podeț, ajungi la un copac ce are scris pe un panou agățat că trebuie păstrată tăcere până ajungi la bisericuța unde se țin slujbele de duminică. Acea bisericuță luase foc.

Din spatele bisericuței pornesc șapte poteci care la un moment dat se împletesc și se despart apoi. Poți întâlni șapte troițe așa că e greu să alegi pe care dintre cele șapte vrei s-o urmezi, până să ajungi la praguri. Riscul e fără egal căci doar unul dintre pragurile pe sub care trece izvorul deschide portalul cerului, ca să-ți poți vedea dinainte viitorul ce urmează să-l trăiești. Celelalte șase, deschid porțile iadului... Și nu ți-e totuna ce vrei să alegi.

De aceea renunțase la proiectul pilot. Larry Page! Primul dintre magnații lumii care a vrut să se implice financiar. Zona însă începuse să se dezvolte. Heliportul de pe lac era gata și se ridicaseră deja câteva locuințe lacustre. Tot mai mulți afaceriști și turiști dădeau târcoale locului și treceau pe la bisericuță să se închine mai ales duminica, să dea un acatist, și să poată asista la slujbă.

Pe domeniul Tobârlanilor(cel din Merișani nu cel de pe Insulă), după ce câștigaseră în contencios procesul cu statul, își începuse activitatea Ferma Gușterilor, plasată în apropierea barajului la podul de fier, în marginea parcului unde își avusese în vremea comuniștilor sediul cei de la Metale Rare. Aprobarea de la ministerul mediului fusese respinsă inițial şi Tobârlanii s-au judecat  într-un proces la Înalta Curte de Casație. Reclamaseră unii că ouăle acelea de guștere, materia primă, izvorul vieții pentru Fermă, nu proveneau de pe Terra fiind aduse de pe insula lor din cer şi nu se găsea în jurisprudență  un caz similar. Adevărul e că bătaia mare tot pe granturile europene era! Pare că ochiul dracului își băgase coada şi în afacerea gușterilor.

De când se aflase că în scopul valorificării tuturor minunilor posibile și imposibile din zonă, aterizase pe heliportul din Merișani și Elon Musk, mult mai curajos și dispus să riște în afacerile lui, decât Larry Page. Nu se mai discuta despre nimic altceva în localitate și împrejurimi.

Venise cu un Starlink micuț(un aparat de zbor multifuncțional care se putea andoca direct în apă pe o platformă construită la coada lacului). Adusese cu el și șapte mini-sateliți însoțitori, ce se instalaseră deasupra localității dispuși sub forma Carului Mare. Se vedeau doar noaptea șapte luminițe fixe, astfel că Nae Chiorul din Capul Piscului își asumase riscul să declare că apariția pe cer a dublurii Carului Mare, e un semn rău. Fiecare dintre sateliți avea în vizor tot ce mișca pe cursul unui izvor, dar și ei la un moment dat încurcaseră potecile. Totuși, Proiectul celor 7 Izvoare părea să prindă consistență.

Musk a vorbit cu călugărul și în același timp, agnostic cum era, a consultat AI (inteligența artificială) despre cunoașterea viitorului, aflând că în multe religii (creștinism, iudaism, islamism), Dumnezeu este atotputernic, atotștiutor și atemporal — adică, dincolo de timp. În această viziune, Dumnezeu cunoaște deja tot ce se va întâmpla în viitor. Credincioșii afirmă adesea că Dumnezeu are un plan, dar oferă și liber arbitru, ceea ce creează o tensiune interesantă între predestinare și libertate.

Elon Musk venise în cap cu ideea de a marca cu semne poteca din pădure ce ducea la portalul ascuns, dar își dăduse la timp seama că afluxul celor interesați să treacă pe sub portal, să-și cunoască dinainte viitorul, ar fi putut deveni catastrofal. Fenomenul nu ar fi putut să fie ținut sub control și s-ar fi transformat ușor într-un conflict global. Șansa de a reveni la prezent atotștiutor,  din călătoria în viitor, n-ar avea nici un rost. Ar fi ca și cum te-ai urca și te-ai da jos de pe cal la prima lecție de călărie, alegând, e alegerea ta, să fi absent. Mă rog, așa ceva!...

În plan filozofic, gânditori ca Spinoza, Descartes, Kant sau Nietzsche au oferit interpretări diferite ale ideii de Dumnezeu — de la o forță abstractă a rațiunii universale, până la o construcție umană necesară moralității. Există și curente care văd ideea de Dumnezeu ca o proiecție a dorinței umane pentru sens.

Știința nu afirmă și nici nu neagă existența lui Dumnezeu. Ea lucrează cu ipoteze testabile, iar Dumnezeu nu este o ipoteză testabilă. Însă unii oameni de știință (precum Einstein) au folosit un limbaj aproape religios când vorbeau despre ordinea Universului. Dacă Universul funcționează complet determinist (cum credea Laplace), atunci o „inteligență infinită” ar putea calcula fiecare eveniment viitor. Totuși, mecanica cuantică a introdus incertitudine și probabilitate: nu putem știi totul exact, chiar dacă avem toate datele. Chiar și dacă Dumnezeu sau altă ființă ar cunoaște viitorul, noi nu avem acces complet la el — am putea primi doar un eșantion, poate pentru că nu am putea suporta acest lucru sau pentru că viața are nevoie de incertitudine.

Ce-o fi vrând să insinueze autorul introducând aceste considerații seci, demne de raționamentul unei inteligențe artificiale? Poate că însuși Elon Musk, pe modelul trumpist al fostului său prieten, a fost cel care a stârnit focul, ca să poată veni cu echipele lui de pompieri în costume ignifuge de culoare neagră, cu gușterele de culoare verde închis, așezat ca siglă în dreptul inimii? Văzuse din aparatul lui de zbor și ceruse detalii de la flotila de sateliți cu privire la ce sunt ființele acelea din curtea fermei așezate ordonat în grupulețe, întinse la soare, ca într-o sesiune de brainstorming. I s-a părut ceva nefiresc,  le-a făcut o poză și a trimis-o către chat GPT formulând întrebarea:

„Ce reprezintă ființa gușterului și ce simbolizează el în diversele culturi și religii?”

ChatGPT a răspuns în două secunde: Gușterul (sau șopârla) este un simbol fascinant și ambiguu, iar semnificația lui variază mult între culturi, religii și epoci. În general, este asociat cu supraviețuirea, regenerarea, adaptarea și lumea umbrelor. Iată câteva interpretări relevante:

1. Simbolism universal (arhetipal / mitologic).

Regenerare / Renaștere: fiindcă își poate pierde și regenera coada, gușterul simbolizează capacitatea de a supraviețui și de a te reinventa. Acest aspect e des întâlnit în mituri despre transformare.

Supraviețuire / adaptabilitate: se strecoară, se ascunde, își reglează temperatura — e un simbol al prudenței și rezilienței.

Lumina și umbra: pentru că se mișcă între soare și locuri întunecoase, poate simboliza și dualitatea dintre conștient și inconștient, rațiune și instinct.

2. Grecia și Roma antică.

În mitologia greacă, nu apare frecvent, dar era uneori asociat cu zeița Gaia (Pământul), ca o ființă telurică, primitivă.

În Roma, gușterul care hibernează, simboliza moartea urmată de renaștere, fiind pictat uneori pe morminte sau în mozaicuri casnice ca simbol al ciclului vieții.

3. Culturi precolumbiene (azteci, mayași).

Șopârlele / reptilele mici erau asociate cu zeii subterani sau cu puteri magice legate de foc, pământ și transformare. Ele puteau fi văzute ca mesageri între lumi: între cea vie și cea a morților.

4. În Africa.

În anumite triburi africane, gușterul este un animal solar, care aduce noroc. Alteori e văzut ca simbol de viclenie și avertizare — apare brusc, fuge, trage un semnal de alarmă.

5. În tradițiile orientale (China, India).

În China antică, gușterul era considerat un animal inferior dragonului — dar rudă apropiată, deci posedând puteri latente.

În unele texte hinduse, reptilele mici simbolizează forțele karmice minore, care pot înclina balanța în bine sau rău, în funcție de acțiunile umane.

6. În tradiția creștină.

Nu are un rol major, dar uneori apare ca simbol al ispitei, păcatului ascuns, fiind asociat cu șarpele din Eden.

Alteori, în bestiarii medievale, șopârla care fuge din fața luminii poate simboliza omul care fuge de adevăr sau de „lumina lui Hristos”. Totuși, în unele fresce medievale apare și ca simbol al vigilenței sau răbdării, în funcție de context.

7. În vise și psihanaliză (Jung, Freud).

Gușterul este interpretat ca o manifestare a instinctelor primitive, a umbrelor psihice.

Poate semnifica frica de ceva ascuns în interiorul tău, dar și puterea de a te transforma dacă îți accepți partea întunecată.

Concluzie.

Gușterul este un simbol ambivalent:

pozitiv: renaștere, adaptare, discreție, înțelepciune tăcută, protecție.

negativ: ispită, frică, viclenie, lăcomie sau lucruri ascunse.

      Cum e interpretat, depinde de contextul cultural sau simbolic în care apare. Dacă ai un context specific (o carte, un vis, un tablou, o poveste), pot adapta interpretarea pentru acel caz.

 

            Ispititoare propunere, dar cum să las AI-ul să-mi scrie romanul? Eu ce mai fac?...

            Șapte zile a ars pădurea. A rămas în urmă aiurea un deal de cenușă și scrum. Cele șapte izvoare dispăruseră și ele în fum. În cea de-a șaptea zi, pe înserat, un lanț ordonat de gușteri plecând în pelerinaj de la Fermă, au trecut peste podul de fier și baraj, și urcând pe deal în Valea Radului și-au făcut cărare până la portal, cu dorința să se întoarcă pe Insula Tobârlanilor din cer de unde proveniseră.

Dimineața, urmele lăsate de gușteri fuseseră spulberate de vânt.

(O posibilă continuare/completare pentru ediția II-a a romanului Ferma Gușterilor)

Pisica neagră

 

Fratele meu Dan e istoric și acum e plecat într-o documentare de-aia de-a lui, la Pompeii, ca să cerceteze statuile dezgropate în timpul săpăturilor unui mormânt imens, descoperit în necropola Porta Sarno, lângă una dintre porțile principale de intrare ale orașului acoperit de lavă și scrum. (Pompeii, cu doi i la origini, e orașul antic ce și-a pirdut un i dintre cei doi, în lava Vezuviului…)

“Cele două sculpturi vizate de mine, îmi zice Dan, reprezintă un bărbat și o femeie(un cuplu deci în mărime naturală). Mai interesant cum a fost și va fi întotdeauna desigur, corpul și destinul femeii(!), care parcă se scurge de sub hainele ei de vestală, ca vinul…”

Mi-am adus aminte conversând pe WhatsApp, că am scris odată o proză cu un câine care-și făcea nevoile fără nicio rușine, aproape de dezbaterile aprinse care aveau loc în arena Forumului roman(ajungi acolo intrând pe Poarta Marina și parcurgând toată Via Marina, dar sunt desigur și alte posibilități…).

Cum spuneam, pe câinele  cu părul galben la culoare, taman când era gata să-și declare dumnealui fericirea împlinită, l-a prins lava Vezuviului udând un picior al statuii Faunului Dansator. Ce s-a întâmplat cu câinele labrador nu mai știu. El știe dacă a reușit să fugă și să rămână viu!

Ce știu sigur, cum sunt eu de felul meu împrăștiat, năuc și tehui, e că între timp am pierdut proza…  De-aia zic, fii tu Dane pe fază, poate găsești pe-acolo, ori câinele, ori proza mea! Cine știe, când bântuiam pe-acolo cu gura căscată, plimbându-mă la drum după frază, poate n-am luat în seamă proza scăpată pe jos…

Nu că ar fi o dramă, chiar nu era o proză obscură(!), dar cu patina vremii pe ea, poate că e numai bună acum s-o trimit să ia niște premii la concursurile de literatură.

De ce nu aș putea să-mi confer aroganța și să-mi fac planul să câștig Nobelul de la anul! Să-i oblig pe suedezii ăia răi, să ne facă dreptate, căci ani la rând ne-au eludat de la premii și ne-au dat mierte fierte, și libertate la opinii… Să ne dea înapoi ce ne-au furat și dacă vorbesc cu păcat, să ne ierte și să sară anul viitor cu banul pe noi! Jumătate eu, jumătate statul, să ne echilibrăm balanța amândoi.

După un timp mă trezesc că îmi trimite fratele meu pe WhatsAap, nu proza, ci poza asta cu o pisică neagră…

Înțeleg, culoarea galbenă a labradorului putea deveni neagră, trecută prin lavă și vreme, dar o statuetă de tanagră să-și fi schimbat  genul și specia?… Am a mă teme că transformarea ar fi prea mare!

 Specia și genul le schimbă doar Dumnezeu!…

Și o voce din off mă lovește în plex: “Când își bagă dracul coada, poate și el să facă măcar o schimbare de sex!”. A vorbit când trebuia să tacă!

 Ar mai fi o întrebare vă întreb și pe voi, mie cine-mi mai aduce proza înapoi?...

S-au decernat premiile la Festivalul Marin Preda

 

O minunată poveste s-a desfășurată ieri la Alexandria, la cel de-al XIX-a Festival Național de Literatură Marin Preda, unde o pleiadă de oameni frumoși s-au înrolat ca voluntari în războiul cu TIMPUL. Măcar pentru o clipă, ceata aceea de Feți Frumoși au încercat să-i oprească Zmeului Zmeilor, înaintarea. Și pot spune cu mâna pe inimă că mie mi se pare că au reușit!

S-a vorbit cu căldura despre cel mai iubit scriitor și mulți alți fii ai locului, teleormăneni de elită ai culturii, îmbogățind cu slova și faptele lor un ținut altfel sărac, precum i-a mers numele.

Ar deveni plicticos să stau și eu acum să scriu în cărțulia adusă de academicianul Mircia Dumitrescu artistul plastic, numele combatanților în festival, căci ei încă mai au războaie de dus.

Cu un război adevărat la graniță am învățat cu toții că e nevoie, ca să fie liniște și pace, să ne înarmăm ca să ne descurajăm dușmanul.

Să nu uităm, și cultura își are în momentul de față, războiul ei cu vremurile! Si armele noastre nu pot fi decât acelea de a ne păstra și a ne cultiva valorile. Ce bine că au fost de față în amfiteatrul Colegiului Național Mircea Scarlat și dascăli și elevi.

Poate tocmai de aceea când președintele Consiliului Județean Adrian Ionuț Gâdea a anunțat că au fost declanșate licitațiile pentru reparația și consolidarea casei lui Marin Preda în vederea transformării ei în Casă memorială, în sală s-au stârnit ropotele de aplauze.

Mulțumiri domnului Ștefan Mitroi directorul festivalului și tuturor organizatorilor!

Premiul I- Cristina Ardelean și Dan Marius Cosma; 

Premiul a II-lea- Călina Stroe, Cătălina Panaitescu și Ion Toma Ionescu; 

Premiul al III-lea- Stepan Cristian Davis Traistă, Elena Stan și Lia-Gabriela Stancu.

Fotografii Cristina Florescu

Clasamentul dupa cinci etape in concursul de proza arhiscurta "Cinci saptamani in palon"

CLASAMENTUL GENERAL LA ZI

1. Ion Toma Ionescu 60p

2. LeeDee P. 49p

3. Dan 42p

4. Adela 40p

5. Bogdan 37p

6. Victor 34p

7. Cristian Dima 21p

8-9. LePetitPrince, Petra 15p

10-12. Geocer, Sictireli, Călin 14p

13. Anca Vrînceanu 11p

14-15. starsgates, Gabi 8p

16. Carmen Negoiţă 7p

17-18. Bianca Dobrescu, Simion Cristian 6p

19-20. Vania, dragoselu 4p

21-22. Ioan Bistriteanul, Mariana 2p

23-25. Mailman, Şerban, Gabriela 1p

Uniforma albastra. SuperBlog _ Etapa xxv-a

TEMA: Scrie un post despre cum crezi că va evolua aviaţia în următorul secol, în anul 2110, cum îţi imaginezi transportul aerian şi cum va fi el integrat în viaţa cotidiană.

Nici acum nu sunt sigur ce m-a hotărât ca ultimele şase zile de concediu să la petrec pe lună. Culuarul sudic al staţie selenare se golise şi toti pasagerii se aşezaseră în sala mare cât un stadion, cu feţele întoarse către peretele de sticlă unde în câteva clipe trebuia să înceapă spectacolul mirific al răsăritului, pentru care săptămânal se organizau zboruri de agrement în toate cosmoporturile de pe tera.

Planeta albastră elibera centimetru cu centimetru soarele captiv de dincolo, şi jocul de lumini fantastic tâşni tulburător ca un tzunamii de raze spre uimirea încântată a asistenţei. Un spectru muzical încărcat de sunete cosmice _ înregistrate în călătoriile intergalactice, la modă, după ce străbunica NASA îl dăruise ca o chemare a spaţiului, melomanilor iniţiaţi _ se revărsa din uriaşa sfera transparentă de deasupra noastră. Nu părea regizat, căci se insinua inperceptibil crescând în intensitate o dată cu spectacolul mirific ce se prăvălea absorbit de lentilele ochelarilor setereoscopici activi 3D.

În general am ramas un sensibil, cu toate încercările cu care viaţa m-a tăbăcit. M-am întors cu spatele şi cu o lacrimă în colţul ochiului stâng, făcând câţiva paşi în partea opusă, către peretele care primea imaginea rachetodromului ce rămăsese să-si îndeplinească sârguincios, cu cele 7 piste  rotunde,  ospitalitatea recunoscută de gazdă primitoare călătorilor întârziaţi. Au trebuit să ocolească o ploaie de meteoriti ce ameninţaseră la un moment că se înscriu pe o traiectorie periculoasă.

Inima mea dintr-o dată a început să pompeze precipitat. În faţă, pe un fotoliu electromagnetic invizibil ce se ridica din podea simultan cu gândul manifest de a te aşeza, (se pliase perfect mulând  odihnitor dorsalul tinerei femei cufundate în lectură) stătea retrasă nimeni alta decât frumoasa blondă, stewardeza ce mă însoţise la bord şi-mi oferise să gust înainte de prânz din brandul de ţară, licoarea aceea aromată, naturală,unică şi inconfundabilă ţuică de Piteşti. De când liniile aeriene româneşti o adoptaseră ca brandy naţional  au fost depăşite companii de renume, TAROM-ul plasându-se undeva în faţă, mai ales la transportul de persoane.

Părerea mea sinceră este însă alta. Frumuseţea stewardeselor şi amabilitatea lor proverbială cred, a fost decisivă în ascendentul covârşitor asupra concurenţei.

Stewardeza mea citea versuri din cartea bunicului “Îngeri surfând” pe care i-o făcusem cadou la coborârea din aeronavă. Era fără îndoială o carte rară, bunicul negâsind un sponsor a scos-o într-un tiraj foarte mic ce s-a dovedit până la urmă a fi benefic, sporindu-i valoarea.

M-a invitat să mă aşez alături şi am avut împreună începând din acel moment şi ulterior la hotel, şase zile, cele mai frumoase din viaţa mea şi fără îndoială cele mai instructive. Povestită pe de-a-ntregul, în clipele de respiraţie printre îmbrăţişări tumultoase, istoria aripilor romanesti de la Aurel Vlaicu, Coandă şi până la modelul virtual desenat de Manubu (în imagine)(http://manubv.wordpress.com) era pe deplin captivantă în gura seducătorului meu ghid.

Scramjet-uri, turism spatial, oraşe zburătoare cu peste 1000 de pasageri, combustibili eco, noua energie înlocuitoare a kerosenului, hydrogen lichid, motoare ionice, pilotate de la distanţă sau complet autonome, supersonice sau hipersonice(...) De unde era să ghicesc!... Toate acele minunate obiecte zburătoare de care povestea cu lux de amănunte s-au pierdut pe la urechile mele ca fâlfâitul unei aripi de pasăre. Mai important foşnetul bluzei de mătase pe pielea lucioasă, miresmele florilor de câmp, gustul de rodie al buzelor, de unde să ştiu ce-mi va cere juriul să descriu la proba XXV- a, a concursului SuperBlog ?!

Notă a autorului: Simt nevoia să precizez juriului Companiei TAROM, că în hotel stewardeza mea n-a purtat uniforma albastră.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 53 de puncte

SuperBlog _ Etapa XX. La un peste prajit

În week-end reţeaua mea de wireless duduie. Fetele şi-au deschis care pe unde site-urile favorite, una facebook-ul cealaltă dansezpentrutine.ro, Puiu_ pescari.ro, Sergiu_ stelisti.ro şi amândoi nepoţii, Toma şi Alex şi-au deschis grămada… la jocuri, iar eu în tuşă, undeva la bucătărie ca să fiu aproape de Ioni când mestecă mămăliga.
Cu laptopul meu bătrân pe genunchi îmi fac tema la SuperBlog. Azi sunt angajat Edimax, doar că mă chinuie netul, router-ul nu mai face faţă intră cu cocoloaşe ca mămăliga nevesti-mii mestecată cu lingura de lemn.
Ce bun ar fi un făcăleţ la casa omului!
_ Am făcăleţu!...Il aud strigând victorios pe Puiu şi scoate din rucsac o drăcie cât o monedă de cinci bani de mică în capătul căreia scrie EDIMAX. Ieri am trecut pe la Azzerty.

_ Iar mi-ai cheltuit banii…
_ Ciubucu meu, 77,5 roni cu TVA inclus. Îl testez acum, e cel mai mic adaptor wireless pe USB EW-7811Un măreşte raza de acoperire de trei ori eliminând şi zonele fără semnal, are o stabilitate şi o viteză mult îmbunătăţită,o să vedem după ce configurez conexiunea dacă e, ce scrie la caracteristici. Mi-a zis vânzătoarea că e trendy.
_ Hai Puiule recunoaşte că era blondă!...ca să zică şi Sergiu ceva.
A terminat Ioni mămăliga, Puiu configuraţia, eu am terminat articolul nu mă mai doare capul…
_ Uraaaa! Merge!
_ Haideţi la masă că s-a răcit crapul!...


Nota: Aceasta postare a fost notata cu 86 de puncte

SuperBlog_ Etapa XVII-a_Real- Hypermarket Romania _Cel mai ieftin

Criza are filozofia ei. Ea shimbă viaţa, schimbă lumea, schimbă guvernele, schimbă cursul valutar şi aş putea să continui tot asa pana în momentul cand se schimbă, în cele din urmă, pe sine insăsi.

Şi daca se schimbă, reâncepe cursa, safety car-ul se dă la o parte, oficialii îşi strâng mâinile şi se felicită pentru măsurile adoptate, guvernele revin la televizor braţ la braţ cu partidele de opoziţie, băncile dau iarăşi credite cu buletinul, supermarketurile înţesate abia de fac faţă cu căratul mărfurilor, înfloreşte bursa şi raiul revine în Grădina Maicii Domnului.

Doar că încă nu am traversat arşita şi sefty carul condus de Boc va da în continuare rateuri, chiar şi după „acul de păr” al moţiunii de cenzură.

E greu pentru retaileri, consumul a coborât pe fundul prăpastiei, populaţia atent aplecată spre sănătate evită colesterolul  şi-şi îndreaptă interesul spre resursele vegetariene şi ceai de tei. Sunt fapte puse în evidenţă clar de statistici. Reducerea cu 25 % a salariilor şi celelalte austeritaţi au diminuat coşul zilnic, până-n- tratat cât să fie nevoie generalizată de lentile de contact. S-au oferit chinezii să ne-ajute, ieftin şi cât se poate de dezinteresat. Numai că, în decembrie 89 noi am ales vestul, cu NATO, Europa Unită, capitalismul sălbatic şi toate umorile lui.

În timpul ăsta autohtonii, înbogaţiţii negustori ai tranziţiei  conform obiceiului locului îţi mai aplică un pumn direct în ceafă, echilibrându-şi deficitul contabil prin creşteri de preţuri.

Nemţii tot nemţi! Reţeaua de hipermarketuri Real, deţinută de grupul german Metro, a găsit o soluţie.

Încă din iunie 2010 a tăiat preţurile la produsele de bază venind în întâmpinarea clienţilor ei cu cele mai scăzute oferte din piaţă . Au scăzut cifrele cu 20% la peste 300 de produse, în principal produse alimentare de bază: zahăr, ulei, orez, paste făinoase, mălai, legume, fructe, carne de pui, carne tocată, mezeluri, lactate, brânzeturi etc. produse de îngrijire şi curăţenie, dar şi produse nealimentare. A înţeles momentul şi a oferit o soluţie pe măsura buzunarelor de criză, fără a atenta la calitate.

Şi-au fidelizat clienţii cu o serie de alte promoţii de excepţie şi au demonstrat că sunt parteneri  de încredere. Profitul amânat pentru mai târziu, va veni desigur.

În luna octombrie s-au împlinit 4 ani de când au pătruns în piaţă. Real Hipermarket România are în prezent 25 de magazine, iar anul trecut a raportat vânzări de 671 mil. euro (fără TVA). A investit până acum peste 660 milioane de euro.Pentru viitor şi-au propus investiţii pentru încă 2-3 magazine pe an. Parcursul este unul de durată, solid, aşezat.

MARELE PREMIU pentru cel mai bun comerciant din retailul modern obţinut  la cea de-a cincea ediţtie a Premiilor PIATA ale industriei bunurilor de larg consum, decernat la 20 octombrie de revista Piata stă mărturie.

Să le uram la mulţi ani şi să le călcăm pragul cu încredere. E în primul rând în avantajul nostru.
Lansez invitatii la comentarii pentru opinii!

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 100 de puncte

SuperBlog _ Etapa XII_a _ Omul cu "pasaportul albastru"

                         Ziua de-a curmezişul nopţii pâlpâie ca un semn de carte. Urletul alb al himerei îmi dă târcoale. Strălucitoare, pasărea argintie mă cheamă la bord. Zborul e lung şi destinaţia mereu schimbătoare. Neliniştea sufletului meu călător m-a făcut să întrezăresc o zonă nomadă în rădăcinile din care-mi trag seva. Eu chiar cred că la origini, într-un alt timp sămânţa mi-a fost împrăştiată de păsări în cele patru vânturi. Si în viaţa pe care-o trăiesc acum, glasurile răspândite de demult mă cheamă să recunosc o clipă, un anotimp, un gând, o lacrimă de fericire. Eu chiar m-am născut călător

                         Ating marginea acelei lumi şi totdeauna mă întorc cu TAROM-ul. Cum de-a fost posibil, cine mi-a oferit darul de a zbura fără limitele dependenţei de costuri şi timp, în deplină satisfacţie nesăbuită a simţurilor ?...

                          Desigur nimic nu ar fi fost posibil fără competiţia blogerilor SuperBlog 2010. Am câştigat un premiu scriind un post în care am explicat mesajul principal al primei campanii de imagine din istoria de jumătate de secol al “mărcii” TAROM _ “Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte”pe care compania şi la asumat ca parte a strategiei operatorului aerian român de a promova serviciile oferite consumatorilor săi, în contextul aderării la alianţa SkyTeam în iunie 2010.

                          Din fişele mele de documentare:

                          SkyTeam este cea de-a doua mare alianţă internaţională din lume, ce oferă pasagerilor săi acces la o reţea lărgită de destinaţii, cu mai multe frecvenţe şi conexiuni. Odată cu aderarea la SkyTeam, TAROM a trecut la programul de fidelitate Flying Blue – creat şi operat de Air France şi KLM. În prezent, acest program numără peste 15 milioane de membri, din întreaga lume.

                          Flying Blue vă ajută să acumulaţi uşor Mile(piloţii măsoară zborurile în mile) oriunde mergeţi. Milele pe care le acumulaţi sunt adăugate pe card în contul dumneavoastră online şi le veţi putea folosi pentru bilete-premiu spre o destinaţie aleasă de dumneavoastră, dar şi pentru multe alte oferte excelente. De asemenea, puteţi să cumpăraţi Mile pentru a le oferi cadou unui prieten sau pentru a vă completa contul, astfel încât să vă puteţi permite călătoria visurilor dumneavoastră.

                         Există patru niveluri de membru, începând cu Ivory şi continuând apoi cu trei niveluri Elite: Silver, Gold şi Platinum. Fiecare nivel oferă beneficii şi privilegii, iar cu cât ajungeţi mai sus, cu atât cresc avantajele.

                         Profesionalismul dovedit în cei peste 90 de ani de zbor în Romania, solidul capital de încredere şi noul brand contemporan, modern făcând parte din elita aviaţiei mondiale, priveşte viaţa ca sumă a tuturor destinaţiilor şi îşi propune să ofere consumatorilor experienţe noi.

                        „Oportunitatea TAROM este de a deveni alegerea numărul 1 în topul preferinţelor românilor în ceea ce priveşte liniile aeriene, iar noua campanie urmăreşte să capteze acest moment benefic şi să schimbe imaginea învechită a mărcii spre o companie construită pe valori autentice,” declara în debutul campaniei Bogdan Marin, Director Strategie din partea TAROM.

                          Destinul unui om este de fapt o sumă de destinaţii spunea frumos şi Loredana Caradimu, Unit Business Director Ogilvy când mi-a înmânat premiul cel mare „paşaportul albastru” şi cu el libertatea de a-mi împlinii toate visele. Singura grijă în momentul de faţă este să intru pe site-ul TAROM (www.tarom.ro) să accesez serviciul check-in online să-mi aleg scaunul şi tipul de mâncare dorit.

                            Mâine zbor în Dubai. Abia aştept să aud glasul cald, liniştit: „Comandantul şi însoţitoarele de bord vă urează călătorie plăcută! Salutăm prezenţa printre noi a omului cu paşaport albastru!”

                            Plecăm de aici, ca sa ajungem acolo, ca să plecăm din nou. Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte. Numai la destinaţie aflăm cine suntem.

                             Eu de AICI, am aflat. Înseamnă că am ajuns UNDEVA. Sunt omul cu „paşaportul albastru”.  Mă aude CINEVA?!...

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 72 puncte

SuperBlog _ Etapa IX_a - Cal si cascaval

          Am citit proba nr 9 pe PCNews. Sponsor OKTAL. Am vizionat şi prezentarea domnului Dan Dumitrescu, simplă, eficientă, sobră. De-aia şi eu azi voi fi simplu sobru eficient conform cerinţelor.

*

Oferim produse, transport, e-service, garantie, service si satisfactie clientilor.     

Kilometrii parcursi la transport în Bucureti si zona limitrofă sunt gratuiti.

Timpul de la comanda online până la livrarea produsului max 48 ore.

Alege cum platesti,online pe card, plata la firma,sau direct agentului.

La noi returnezi produsul si primesti banii, in max 30 zile, daca e cazul

*

Osimpla intrare pe site si primesti toate informatiile: produs,prêt,calitate, promotii,idei cadou

Km în plus ce depăşesc aria de acoperire Nemo şi kg coletelor mai mari de10 au tarif suplimetar de transport 

Trebuie sa soliciţi daca vrei servicii corporate(instalaţii reţele etc) contactarea departamentului specializat 

Aplică pe site  o solicitare service in garantie si astepta agentul să preia produsul de acasă 

La returnare trebuiesc respectate cateva conditii. Le gasesti in link dar mai ales in nota de la sfarsit. 

*

E ideal

să fi OKTAL,

să ai portal

occidental

si magazin

ultra central

si-ntr-un final

sa ai si cal...

si cascaval

Dar evident

să fi client

e excelent

când ai un cent

mai abundent.

Suni un agent,

comanzi atent

si la scadent,

fix la moment

ai visu-n priză

la curent.

Satisfăcut si cu talent

scrie si comul aferent

că e cam criză

în portal

.ro octal

Scrie numai de bine !!!

Nota de subsol:  Conditii de returnare (Aceasta nota de subsol am aflat-o intamplator, dar personal nu cred ca va fi folosita vre-odata produsele comercializate de OKTAL fiind ireprosabile. Al dumneavoastra....)

"Consumatorul are dreptul sa notifice in scris comerciantului ca renunta la cumparare, fara penalitati si fara invocarea unui motiv, in termen de 10 zile lucratoare de la primirea produsului."

Produsele pot fi returnate numai în ambalajul original, având toate accesoriile conţinute în pachetul sigilat. De asemenea, eventualele CD-uri cu drivere sau programe informatice, care însoţesc echipamentul, trebuie să fie sigilate, în caz contrar, echipamentul nemaiputând fi returnat.
În cazul echipamentelor care folosesc consumabile, costurile de înlocuire a consumabilelor desigilitate (cartuş de cerneala, cap de printare etc) vor fi suportate de către cumpărător.
Programele informatice şi licenţele nu pot fi returnate în cazul desigilării de către cumpărător.

Returnarea produselor se va face pe cheltuiala clientului, folosind acelasi serviciu de transport cu care s-a facut expedierea.
Recepţia produselor returnate trebuie să se realizeze în maxim 15 zile de la primirea acestora de către beneficiar.
ELKA-OKTAL Group va inapoia contravaloarea comenzii in cel mult 30 de zile de la data denuntarii in scris a contractului.
Suma inapoiata cat si conditiile de returnare nu includ cheltuielile de transport.

Participa la SuperBlog Etapa IX_a

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 65 puncte