Se afișează postările cu eticheta SuperBlog 2011. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SuperBlog 2011. Afișați toate postările

luni, 12 decembrie 2011

Scene la SuperBlog. Premierea.



Am ajuns la festivitatea de premiere organizată de SwissPlan.biz, cu sprijinul nemijlocit al gazdei evenimentului NH Hotel Bucureşti, în condiţii excelente. A fost un supliciu asumat pentru că nemulţumirea mea vis-a-vis de clasament avea toate şansele să-mi orbească reacţiile, ceeace fără îndoială nu mi-aş fi dorit. Ce puteam face? Să întorc clasamentul ar fi fost degeaba pentru că magicienii juraţi sau măria sa hazardul mă plasaseră undeva la mijlocul lui şi chiar dacă aş fi rasturnat cumva imaginea proiectată pe ecran, (mijloacele tehnice permiteu), tot la mijloc m-aş fi plasat.
Am lăsat de data asta acasă blonda cu care am tot defilat se pare degeaba pe podium SuperBlogului vezi Guilty pleasure în faţa juriului în diversele etape de concurs. (Cred sincer că fără să iau în consideraţie această nedorită posibilitate, juriul s-a dovedit a fi majoritar feminin. Cum să ceri  femeilor din juriu să aprecieze realist pe cineva care prin strălucire le pune in deficit orgoliul!?      Analiza de dinainte de începerea concursului s-a dovedit eronată căci personal am sperat că jurizarea va fi făcută de tipi inteligenţi, masculi interesanţi ca domnul Dunăre de la ASUS, pentru care un stimul blond, am crezut, ar fi putut incita interesul. De unde să ştiu că dânsul îşi va delega jurizarea, e drept tot unor masculi cu inteligenţă verificată, al căror gust estetic însă, înclina către brunete. (Nu vreau să dau textului alte deviante nuanţe şi mă opresc aici.
Cristina, matematicianul familiei căreia îi promisesem un DSLR Nikon, în eventualitatea că voi câştiga oarece premiu, a parcat la NH Hotel chiar lângă o maşină de la Aventuria. Mi-am adus aminte că aveam un cui cu ei. Primisem doar 75 de puncte pentru aventura din Deltă cu poeta Mimi. Metaforic vorbind, imaginam deja cum ar sta cuiul ăla într-un pneu... Omul la necaz, pe bune  n-are nici un haz!
Doamna Elena Dumitrescu managerul NH Hotel ne-a întâmpinat cu zâmbete, saleuri, cafele, prăjituri, şampanie şi împreună cu Claudia Pătraşcu au încercat, pe cât a fost posibil, să ne convingă cumva că toţi finaliştii suntem câştigători, fără deosebire de rang social, talent literar, sex-apel sau alte consideraţiuni conjuncturale de clasament.
Şi tocmai când erau gata-gata să reuşească, nu s-a potrivit undeva. Cineva acolo sus a dorit să restabilească adevărurile. Nici Hazardul în vremile astea tulburi nu mai e cine-a fost!
TVR – Zon@ IT dacă nu mă înşel, a pus într-o oală, urnă ceva, toate numele caştigătorilor decupate din clasament. 72 de hârtiuţe egale ca şansă de a fi extrase, oferind tuturor posibilitatea câştigării unui netbook, indiferent de subiectivismul jurizării şi neajunsurile democraţiei. O şansă unică pentru ca Ramona, cealaltă fiică a mea, cea care-si dorea un laptop de sărbători, să-si împlinească visele pe ultima sută de metrii.
Şi ca un făcut, când e să-şi vâre codiţa, s-a oferit să facă extragerea o fiinţă dintre cele care te ademenesc la ispită. Degetele ei lungi,senzuale, iniţial am crezut că e o glumă, l-au extras tot pe nefericitul de Robin Molnar, câştigătorul concursului de care încă nu v-am vorbit. Prima reacţie personală, aş fi dorit să cer să-i fie verificaţi pantofii pe talpă, omul precis călcase în ceva. Se lăsase întunericul de atâta noroc, se putea strica atmosfera, puteam avea probleme de mediu.
6-6. Ce poţi să zici. Un zar norocos. Dar nu el dăduse cu zarurile.
Continuarea pe mai târziu , acum plec într-o vizită

marți, 29 noiembrie 2011

Sloganuri, sloganuri


Sponsor: ASUS
Nume proba: ASUS Slogan Maker
Enunt proba:
Un exercitiu altfel, dar unul cat se poate de creativ. Îți punem la încercare imaginația într-un mod diferit.
Propune cel mai potrivit slogan de promovare pentru următoarele serii notebook ASUS: Zenbook, ROG, Seria N, Lamborghini și Transformer



Zenbook Subţire ca spiritul Zen şi sclipitor ca argintul.

Asus ROG Nu te ROG! Da’ mergi la victorie!

Asus Seria N – Serie A SUperSoNicǎ.

Asus LamborghiniTrezeşte sufletul bestiei!      

Asus Transformer Tableta timpului.


Postat in cadrul Concursului SuperBlog


sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Schimb de neveste



În faţǎ la real,- Hypermarket  e o bancǎ. Acolo stau eu si alǎturi un cioban. Între noi o punga mare de hârtie. Ciobanul se uitǎ de ceva vreme fix la punga de hartie…
_ Vrei sǎ şti ce e în pungǎ? Întreb  nedumerit.
Ciobanul tace, apoi dupǎ un timp dǎ afirmativ din cap…
_ E o sticlǎ de vin. Am schimbat 10 lei. Am luat-o pentru nevastǎ-mea…
Ciobanul tace iar o vreme… Apoi zice grav, dând afirmativ din cap:
_ Bun schimb ai fǎcut.

Dincolo de stradǎ e o bancǎ. Din ea iese o blondǎ, elegantǎ ţinând în mânǎ o pungǎ de hârtie identicǎ cu a mea. Mǎ uit fix la punga de hârtie sǎ nu creadǎ ciobanul cǎ-mi bate la ochi, blonda... Am simţit cǎ-i nevastǎ-sa când porni cǎtre noi.
_Vrei sǎ şti ce e în pungǎ, mǎ întreabǎ ciobanul. Eu tac nefiind curios din fire. Ciobanul insistǎ:
_ În punga aia e o turmǎ de oi.
Tac buimǎcit o vreme. Apoi zic, atât cât pot de grav:
_ Da ştiu cǎ-ţi iubeşti nevasta, bace!
Şi atunci ciobanul, dupǎ ce tace o vreme, cu o lucire în ochi cǎtre mine:
_Omule vrei sǎ facem schimb de pungi?

Ciobanul îşi ia punga cu vinul şi dispare sǎ se întâlneascǎ cu nevastǎ-mea. Eu, mǎsor cu o privire iscoditoare de la pungǎ direct la soare şi-mi zic apreciind:
_ Bun schimb am fǎcut!
Pǎrea cǎ destinul mǎ pusese cu blonda  în echipǎ. Stǎtea între noi doar punga aia de hârtie cu turma de oi. Soluţia a venit de la ea. Cu un glas limpede ca de rugǎciune, doar ce aud:
_ Iubiţel, hai sǎ scoatem oile la pǎşune. Intrǎm în real,-Hypermarket cu turma şi ieşim doar noi doi, liberi ca pǎsǎrile cerului şi ne pierdem urma.

Am spus da, bucuros ca-n faţa ofiţerului stǎrii civile. Mi s-a pǎrut firesc în prag de iarnǎ sǎ pornim periplul cu, confecţiile. Iarna asta e real- istǎ, distracţia începe cu super oferte şi blonda mea şi-a luat un set de pulovere la modǎ, mai multe modele, cu preţul fix de 99,99 de roni bucata, lângǎ care a mai pus o jachetǎ de damǎ lungǎ, un fular, nişte încǎlzitoare de urechi şi încǎ o pereche de cizme. Am lǎsat acolo pentru dânsa 13 oi crescute ecologic, cu iarbǎ de-aia grasǎ de munte (O fi ajuns ciobanul la nevastǎ-mea? lasǎ ca se descurca el!...). Vǎ spun cǎ a meritat paguba.
Mie mi-am luat un costum de schi, i-am luat şi ei unul, din aproape-n aproape avea sǎ vinǎ curând luna de miere, un Predeal, o Sinaie şi firesc un set de valize American Tourister.
Ce sǎ mai spun cǎ la electrocasnicele de la Alaska şi dupǎ ce trecusem de electrotehnice, numǎram oile ramase pe degete!... Bine cǎ le-am pǎstrat şi pe alea, altfel ni s-ar fi scurs ochii degeaba la produsele romanesti din raionul alimentar.

            In faţǎ la real…  Imaginarul mi-a schimbat viaţa.

Publicat in cadrul Concursului SuperBlog

joi, 17 noiembrie 2011

Edimax în familie


Sponsor: Edimax
Nume proba: Routerul nano BR-6258n

Satul lui Virgil se cocoţase pe munte undeva deasupra Câmpulungului, înainte ca mǎţǎuanii sǎ-şi punǎ problema drumului de acces. O potecǎ ştiutǎ numai de ei cobora sǎmbǎta trei mǎgari cu desagii în spinare. Nu intrau în oraş, Se propteau la marginea şoselei pietruite lângǎ un izvor şi-şi scoteau la vînzare durile de caş proaspǎt şi cele mult mai cǎutate, specifice zonei, de caşcaval afumat. Cǎtre searǎ umpleau la loc desagii cu cele trebuincioase de-ale gurii, ce nu erau pe munte, cumpǎrate de la o prǎvǎlie apropiatǎ, sǎ le-ajungǎ o sǎptǎmânǎ şi se-ntorceau la liniştea lor netulburatǎ de agitaţia târgului.
Le era scumpǎ vorba, n-o risipeau prea mult de teamǎ sǎ nu-şi piardǎ greutatea şi  sensurile. Dacǎ-i smulgeai unuia din Mǎţǎu cuvântul, puteai fi sigur de el cǎ aşa va fi. Se sǎlbǎticiserǎ oarecum, oameni asprii de munte, dar cinstiţi.
Virgil, în vremile astea de-acum, dǎrâmase casa bǎtrâneascǎ şi îşi ridicase o cabanǎ modernǎ. Incheiase contract cu o firmǎ ce i-o dǎduse la cheie. De-aia eram la drum într-un Duster în care abia reuşisem sǎ intrǎm  toţi, din cauza bagajelor pe care Ioni nu prididise sǎ le tot înghesuie la plecarea din Bucureşti, pentru trei zile cât ne hotǎrâsem sǎ stǎm, dând curs invitaţiei de a  ne aerisi plǎmânii.
Eram obişnuiţii, perechi: nevastǎmea cu Cristina, fica cea mare fǎcând inventarul lucrurilor uitate; Alex  cu Tomax, dragii mei nepoţi despre care sunt sigur c-aţi mai citit câte ceva pe blog, fǎrǎ de care n-ar fi avut rost voiajul drǎmuindu-şi cu sârg spaţiul vital pe bancheta din spate, iar eu cu  Puiu în faţǎ. Ginerele meu, la volan desigur şi eu copilot de conjuncturǎ, tot timpul cu ochii pe bord cercetând viteza.
Şoseaua nou asfaltatǎ urca în serpentine domoale. Era surprinzǎtor de bunǎ. Când am ajuns sus,  l-am zǎrit pe Virgil ne fǎcea cu mâna. Am oprit în parcarea, destul de mare, croitǎ cu buldozerul ce hodihnea-ntr-o rânǎ, pǎrǎsit chiar acolo de unde-ncepea pârtia de schi. Dacǎ n-ar fi fost stâlpii nici nu s-ar fi cunoscut cǎ e pârtie, acoperitǎ cu covorul ǎla de iarbǎ  înmirezmatǎ, numai bunǎ de coasǎ.
          Aici lǎsǎm maşina, am vorbit cu paznicul se mai uitǎ el. Noi urmǎm firul pârtiei pe potecǎ şi unde se sfârşeşte, începe gradina mea.
N-a fost chiar greu la coborare cu bagajele în spate. N-a fost nici uşor! Doar Tomax a avut de reproşat:
          Bǎi tataie, nu mai vin pe la tine dacǎ nu-ţi iei mǎgar!
          In vale la cabanǎ, dupǎ ce ne-am dumirit şi am despachetat lucrurile, n-am fost atât de siguri cǎ n-am ajuns într-un colţ de rai. Nu vǎ povestesc. Vǎ las sǎ vi-l imaginaţi singuri.
Pe nesimţite înserarea ne-a pǎtruns în ochi, înmuindu-ne oarecum oasele obosite. Poate cǎ şi licoarea aceea de la care mǎ tot adǎpasem!... Am intrat în cabanǎ şi am pornit laptopul sǎ citesc mesajele. Numai ca stich-ul meu DG nu-şi fǎcea treaba, nu-i reuşea conexiunea. Eram în munte. Ştiam cǎ existǎ şi cablu, mǎ informasem de la Virgil.
Ca la un semnal toatǎ lumea a cǎutat în bagaje. Cristina laptopul ei, Puiu tableta lui, Alex şi el îsi scose tableta lui proprie, cadoul pe care abia i-l cumpǎrasem de ziua copilului, Tomax începuse sǎ ţopǎie cǎ vrea şi el un desen pe Youtube, Ioni voia un film, întrezǎream dezastrul. Cât de aproape poate fi iadul de rai.
Aveam douǎ laptopuri şi douǎ tablete plus calculatorul lui Virgil, dar exista o singurǎ sursǎ de net. Uitasem. Nu vedeam ieşirea. Cum sǎ repari Paradisul!?...Cum sa intri pe Facebook!?...
Mǎ uit la Cristina, ea e singurul meu sprijin de nǎdejde sǎ potoleascǎ vremelnic spiritele învrǎjbite şi e calmǎ, chiar radioasǎ, nu simte primejdia. Se simte în schimb privitǎ şi intrǎ în joc. Ca o prestidigitatoare, deschide gentuţa ei cu o mie de acţibilduri de femeie elegantǎ întrânsa şi scoate victorios între degetele  lungi un ǎla mic, o frumuseţe de coclender rubiniu, o minune a tehnologiei moderne, un nano ruter BR-6258n. Cine lucreazǎ pentru noi, cine are grijǎ!? S-au rezolvat toate problemele planetei. Toţi suntem conectaţi.

Edimax e totdeauna cu un pas înainte, dar recunosc nici cu ficǎ-mea nu mi-e ruşine. Si deja îmi fac o problemǎ eu ca parinte imparţial, cǎ de cealaltǎ fiicǎ mai micǎ, Ramona, mama lui Tomax n-am zis nimic. Mǎ revanşez, promit. E lung SuperBlogul.

Postat in cadrul concursului SuperBlog

Primit 83 puncte

duminică, 6 noiembrie 2011

Coverga. Amintiri din viitor

  ProbaSponsor: real,- Hypermarket
Nume proba: Cumpara romaneste
Enunt proba:
Redacteaza un articol pe tema produselor romanesti. Ce produs romanesc iti aminteste de copilarie? Cat de important este sa consumam produse romanesti, din punctul tau de vedere? Cum putem sustine toti economia romaneasca prin programe similare celui organizat de real, “Produceti romaneste, vindem romaneste”?

        

          În satul de baştină al copilăriei mele, tata-mare îşi purta doar porecla - Tobârlan nu şi numele. Aspru, viguros, răzvrătit, falnic, cu cămaşa lungă de in, brăcinar, pantaloni albi de dimie, mustăţi şi baston. Bastonul şi-l căpătase cam pe la 75 de ani când a căzut din tei, urcat să-i culeagă floare Dumitrei,o femeie frumoasă la viaţa ei, fără bărbat, aşezată cu casa pe Valea Pribei, înainte de mama-mare Lina, neam bun de popi - bogată, răbdătoare, bolnavă mama-mare, aşteptând mai spre fundul văii... 
          Aşa se explică jumătatea de an în care tata-mare nu ajungea acasă, decât la sărbători, să-şi schimbe straiele pentru biserică. De la răsaduri şi până la recoltă, coverga din luncă, împletită meşteşugit din crengi, cu patul, în ţăruşi înfipţi direct în pământ, cu sarică de aşternut, şi cu vălimărencele nu doar mână de lucru... Coverga aceea era libertatea lui. 
          Când uda roşiile spre seară ştia să vorbească cu ele, le mângâia, le căina de căldura de peste zi.
          O-ntâmplare mi-aduc aminte, la optzeci şi ceva de ani, într-o duminică, în biserica plină ochi cu evlavioşi încremeniţi instantaneu, bunicul furios l-a scos afară de barbă pe preot ameninţându-l cu bastonul, pentru că popa grăbit sărise parte din slujbă(...)„Grijania lui de ţap logodit”!

           Să te ferească sfântul de cristoşi şi dumnezei, dar mai ales de bastonul zburătăcit în câmpul cu roşii, ardei, vinete şi alte soiuri de zarzavaturi care de care, mai cărnoase, mai aromate, mai gustoase, din lunca Argeşului, când noi nepoţii, draci de copii cu vitele la păscut prin zăvoi, dădeam atacul urlând ca indienii, din spatele covergii. Că doar nu roşiile ne interesau pe noi împieliţaţii, ci vălimărencele cu poalele-n brâu, scăpate din covergă şi alergând prin varză ca nişte canguri în călduri, să nu le desluşim chipul, să ajungă să treacă râul dincolo, în Valea Mărului.
          Tata-mare, mijea pe sub mustaţă şi totdeauna ţintea cu bastonul departe de noi, să nu atingă bietele zarzavaturi(...). La vre-o juma de oră ne striga şi ne punea la masă. Fiertura de varză, roşii dolofane, cărnoase şi ardeii graşi cu untură întinsă pe pâine. Doamne ce gust dumnezeiesc aveau! N-am uitat nimic!     
          Am avut privilegiul în câteva rânduri să mă întind după festin în patul din covergă. De-a lungul vieţii, mai târziu, am încercat nenumărate paturi de lux, confortabile, somptuoase. Acele scânduri tari au rămas în memoria oaselor mele crude, ca şi cum aş fi odihnit într-un pat de uriaş, iar bucatele... ce să mai vorbesc.
          Nu găsesc acum, să caut mult şi bine, să-şi amintească cineva adevăratul nume al lui tata-mare. Ăi mai bătrâni recunosc dacă sunt întrebati: "N-am mai mâncat roşii gustoase ca la Tobârlan. Păstra din an în an sămânţă."
          Am păţit-o şi eu, târziu, după 89 când s-au dat pământurile căutându-l în registrul agricol la primărie.
          - Cum îl cheamă pe bunicul? m-a întrebat secretara, tânără, isteaţă:
          - Mitică Tobârlan, i-am răspuns. N-a găsit Tobârlan...Uşor mustrătoare şi iscoditoare în acelaşi timp:
          - Da’ pe tatăl dumneavoastră?
          - Toma Ionescu.
          - Să-l căutăm la Ionescu atunci şi pe tata-mare. Mitică, vine de la Dumitru?... Ionescu S Dumitru, sigur ăsta e, l-am găsit. E trecut cu pământ doar în grădina casei.
          - Şi pământul din luncă, de la coverga unde planta roşii? Toată Lunca  Ţigăncii, de pe malul Argeşului până-n zăvoi, era a lui.

                                                              *
           Ca să fiu sincer ideea
real,- Hypermarket-ului de a întinde o mână producătorilor prin desfacerea în reţeaua lor a produselor româneşti m-a câştigat total. Nu vreau să pun într-o lumină proastă calitatea produselor frumos ambalate care vin de dincolo, dar noi avem aici un sol binecuvântat, râuri şi munţi, păduri bogate, o climă blândă binefăcătoare. Noi ştim să vorbim cu plantele, cu animalele domestice sau animalele pădurii, cu păsările şi peştii. Ştim să iubim. Nu degeaba se zice că România e Grădina Maicii Domnului.
           Mă strecor printre rafturile cu produse. Nu sunt doar produse alimentare, dar mai ales acelea îmi fac cu ochiul. Citesc “CUMPĂRĂ ROMẤNEŞTE” şi mă bucur. Simt deja în gură gustul căpşunilor culese pe fugă din plantaţia fără garduri a lui Policrad, parfumul merelor din grădina raiului casei bătrâneşti, unde nu mai stă nimeni.

Postat in cadrul concursului SuperBlog 

Jurizat 94 puncte

vineri, 4 noiembrie 2011

Agua de la Tierra - NH - parfum!

ProbaSponsor: NH Hoteles
Nume proba: NH HOTELES “WAKE UP TO A BETTER WORLD”      


  La inceput am crezut ca e o farsa. Un mesaj pe Facebook m-a sagetat in inima accelerandu-mi pulsul. Nu sunt eu cunoscator de limba spaniola dar intelesul cuvintelor acelora m-a gadilat placut in urechi asezandu-se in intelegerea mea, ca apa scursa dintr-un robinet in paharul gata sa se umple. Redau mai jos textul:
          El concurso "Name your Room” tiene un feliz ganador! Durante las últimas 4 semanas, miles de amigos han puesto sus nombres a las habitaciones de NH Hoteles alrededor del mundo. Ahora, estamos felices de anunaciar que Ion Toma Ionescu es el ganador del concurso! Él disfrutará un viaje por una semana a México en "su" habitación del magnífico NH Queretaro. Gracias a todos por participar! Esperamos que hayan disfrutado el concurso y recuerden que toavía tienen su propia habitación en algún hotel NH.
          Am baut jumatate din paharul cu “Agua de la Tierra”, (sunt si o serie de parfumuri) in ambalaj oxo-biodegradabil (durata de biodegradare a ambalajelor e de maxim 7 ani de zile, in loc de 400 de ani cat dureaza plasticul), aflat la indemana si m-am asezat pe scaun. Imi venise in minte unul dintre pricipiile dupa care se ghideaza reteaua hoteliera NH (al treilea lant din Europa pe segmentul business detinand 400 de hoteluri, însumând 59.847 de camere, situate în 25 de tări din Europa, America si Africa.) pe care mi le tradusese cineva la Buenos Aires:
          Imaginatia fiecaruia dintre noi este nelimitata, dar resursele Planetei sunt limitate; de aceea, reducem consumul de apa si administram mai eficient resursele naturale.
          Am respectat pricipiul, bine ca mi-am adus aminte! O sa mai citez cateva principii sanatoase din conceptul “Wake Up To A Better World”, sa se vada ca sunt un tip cu discernamant si ca statul roman nu a investit degeaba in mine
          Reducem utilizarea energiilor conventionale si nu in ultimul rand, noi insine oferim energie pozitiva oaspetilor nostri.
          Utilizam surse de iluminat ecologice. 
         Nu facem economie de zambet, sprijin, buna dispozitie, dar facem economie la tot ceea ce ar putea dauna mediului inconjurator. 
         Am inlocuit mentalitatea de “nu se poate”cu atitudinea “sigur ca pot”.
         Reusim sa iti oferim intotdeauna o dimineata buna si un “Buna Dimineata” nu doar prin cuvinte. 
         Avem grija de mediul inconjurator la fiecare intalnire de afaceri organizata in hotelurile noastre, propunand conceptul de “ecomeetings”: folosire eficienta a energiei si apei, reducere a emisiilor de CO2, utilizarea de materiale biodegradabile.

           Abia ma-m intors din Argentina. Se pare ca am avut acolo un prieten bun: BORGES (Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo). El a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist, faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice și metafizice cu temele clasice ale fantasticului (și anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărțile misterioase și vrăjite, salturile în timp). Borges a lăsat o moștenire importantă în toate domeniile culturii moderne si dupa cum veti afla acum, mi-a lasat si mie o importanta mostenire.
            În ciuda faptului că a fost favoritul obligatoriu al fiecărei ediții ale Premiului Nobel, începând cu anii 50, Academia Suedeză nu l-a premiat niciodată, preferând uneori autori mai puțin cunoscuți. Borges a invatat suficient din greselile academiei si dupa moarte, a instituit un premiu al "veteranilor promitatori in literatura".
            De-abia ce m-am aflat in Argentina, caci anul acesta mi s-a conferit mie acest premiu pentru cartea Dosarul "Albastrii. Fenomenul Pitesti 1971, aparuta recent la Editura Paralela 45 a lui Calin Vlasie.
           Cat timp am stat pentru ceremonii, am locuit in Buenos Aires in Hotelul NH Latino. L-am ales pentru ca citisem undeva cat de angajat e in problemele ecologice. Mi-am adus aminte unde citisem adnotarile respective, erau un fel de preambul al probei nr 13 la Concursului SuperBlog. Sa dam un copy/paste ca sa nu mai punem link: 
          NH Hoteles a inceput sa instaleze si sa ofere gratuit oaspetilor sai puncte de reincarcare rapida pentru masini electrice.
          Prin conceptul de Ecomeetings aferent evenimentelor sociale si de afaceri gazduite in cadrul hotelurilor noastre, propunem partenerilor o abordare responsabila privind protejarea planetei.
          NH Hoteles a demarat parteneriate strategice cu Comisia Europeana in programele acesteia “GreenLight” si “Green Building”, devenind un model de referinta pentru hotelurile din intreaga lume in domeniul protejarii mediului inconjurator.
          Va spun eu c-am trecut pe-acolo,toatea astea nu sunt povesti, exista: sisteme de iluminat cu senzori de miscare, cosmetice cu ambalaje oxo-biodegradabile, dispozitive care asigura un consum minimal de apa si un decor sobru si elegant. Sala de conferinte unde mi s-a inmanat premiu cu accesorii moderne, sauna si piscina, centrul de fitness complet echipat si saloanele de relaxare. Totul este modern si functional.
          Am luat cateva imagini sa va convingeti cat respect au pentru ambianta placuta a musafirilor si cata grija pentru mese la restaurantele ce ofera bucate alese si vinuri minunate. Nu vreau sa devin plictisitor, ati putea crede ca n-am mai calcat in lume prin hoteluri de 4 si 5 stele Photos of NH Latino, Buenos Aires 
This photo of NH Latino is courtesy of TripAdvisor
          Dar sa continui. In prima zi intrand pe laptop, au wireles gratuit, tot timpul si incercand sa ma documentez, am dat de siteul hotelului si am zarit undeva scris:
          Alguna vez imaginaste una habitación de hotel, en la ciudad del mundo que vos elijas con TU nombre? NH Hoteles lo hace posible! Participá en nuestro concurso Name Your Room http://www.facebook.com/NHHoteles?sk=app_224568724224268 y podrás ganar un viaje + estadía por una semana para verla.NH Hoteles Argentina.
          M-am uitat pe usa, am fotografiat-o si am trimis datele cerute.

          Animatia urmatoarelor zile, festivitatile si dineul, desfasurandu-se dupa cum v-am mai spus in hotel, m-au pierdut cu totul de concursul acela. Abia acum intors acasa la Bucuresti, mesajul de pe facebook iata ca imi creaza suficiente emotii.
          Primul gand a fost sa dau un telefon, dar mai bine nu. E politicos sa ma deplasez maine dimineata la hotelul nostru din Bucurest din lantul de hoteluri NH, e chiar in centru aproape de Piata Unirii si Palatul Parlamentului, mai ales ca intamplator cunosc Managerul General, pe doamna Elena Dumitrescu, i-am luat o data un interviu. O sa cumpar un buchet de flori si sigur imi va explica ea cum sta treaba.

Aceasta postare e in cadrul Concursului SuperBlog

Jurizat 86 puncte

marți, 18 octombrie 2011

O poveste de succes


Sponsor: magazinul online de Cadouri Borealy
Nume proba: Calatorie in Viitor
Enunt proba:
Sunteti in anul 2031, ati calatorit 20 de ani in viitor. Ce ne intereseaza sa stim este cum a evoluat magazinul online de Cadouri Borealy – www.cadouri-originale.ro – in ultimii 20 de ani. Va rugam sa atingeti urmatoarele aspecte: Ce tehnologii & inovatii au fost implementate? Cum au evoluat cadourile? Care este raportul intre magazinele fizice traditionale si cele online?



De succes sau nu, orice poveste începe cu „ a fost odată”, după care autorul introduce pe rând personajele şi conduce firul poveştii după cum îi  dictează inspiraţia şi bunul său gust, beneficiind fără îndoială de experienţă, fler, dar şi prospectiuni ale pieţei.
Ştiinţa seducţiei cititorului, nu poate să lucreze singură dacă cel care emite, atins de har, nu-i  stimulează creativ percepţiile estetice partenerului întru spirit. Libertatea de a alege, posibilitatea de a te include ca parte a întregului, e adevarata artă.
Borealy, www.cadouri-originale.ro, a început ca poveste prin 2008. Acum in 2031 dupa aproape 25 de ani de existenţă în care a trebuit să se lupte cu zmeii şi balaurii celei mai puternice crize financiare din 2010-2015, după ce a traversat bombardamentul cu viruşi care ameninţau la un anumit moment prin 2025 dezintegrarea internetului şi după ce asteroidul acela păcătos, a îmbolnăvit minţile mai marilor lumii şi i-au determinat să părăsească planeta, în căutarea unei alte lumi mai puţin expuse în navetele spaţiale puse la dispoziţie de omuleţii verzi(până la urmă pentru Terra, exodul ăsta s-a dovedit o binefacere) – Borealy, ca firmă a obţinut exclusivitatea în comercializarea online a segmentul de mare succes al bijuteriilor de Roşia-Montana. Nu a neglijat de altfel nici bijuteriile clasice.
Misterioasele brăţări dacice, colierele şi cerceii  prelucrate ca piese în unicat de cei mai renumiţi bijutieri formaţi la şcoala  Apusenilor, deschisă o dată cu exploatarea minieră a filonului acela de aur roşu, pe care secole de-a rândul bâtrânii mineri, din generaţie în generaţie, au reuşit să-l ascundă, au reprezentat o strălucită idee şi un mare bum economic.
Borealy a ştiut să managerieze oportunitatea celei mai de succes afaceri şi a cucerit inimile femeilor de pe întreg mapamondul, având în staif, IT-işti de renume.
A rămas după 25 de ani la mare preţ seria Miresei, nicăieri în lume, nicio mireasă n-ar concepe să păşească la ceremonie, fără să fi trecut mai întâi pe la camera Web a magazinului Borealy, ce te farmecă precum o aurora boreală. Competiţia cu magazinele clasice în care trebuia sa te deplasezi, să pierzi vremea în aglomeraţie şi să suporţi uneori limbajul neadegvat al vânzătorilor, era de mult câştigată de magazinele site-uri online, civilizate, practice, în spiritul vremii după ce s-a depăşit cu brio criza internetului.
În timp ce eşti condusă prin spatiul 3D în care strălucesc exponatele, designerii studiindu-ti trăsăturile, starea sufletească, liniile corpului, culoarea pielii şi ţinuta îşi fac meseria. E de bon ton de precizat, cu atât mai inspirată şi reuşită nepreţuita bijuterie, cu cât clienta este dispusă sa-şi arate culoarea pielii, goliciunea trupului, liniile de forţă eliberate de închistările gândului, când face comanda. Curajoase s-au numit poate doar cele dintâi, ulterior, nudul la camera Web a devenit un fel de instrument de lucru, a intrat în normal. Muzică în mod fericit te însoţeşte discretă, subliniind diversele accesorii ce ţi s-ar putea potrivi la respectiva ocazie, pentru a putea cucerii admiraţia deplină a celor ce onoreaza evenimentul. Şi nici ce s-a terminat turul magazinului şi poţi admira deja desenul brăţării pentru care practic ai descins. Maeştrii bijutieri, desăvârşesc visul modelându-i unicitatea cu rafinament.
Operatorii de zbor asteaptă în micile lor aparate să fie încărcată caseta şi celelalte accesorii pe care le-a avut în comandă cumpărătorul şi bonus, cadoul personalizat din partea firmei.
De mare succes sunt de asemeni seriile noi de Spectacol particularizate pentru Operă, Teatru, Evenimente sportive sau  Recepţii la ambasade şi mai nou, la Cosmodrom.

Au traversat eroic timpul şi bătrânele coşuri populare ofertele de Crăciun de Mărţişor sau de Valentine's Day

Din păcate nu e acasă soţia să mă completeze. Ea face cadouri şi era în măsură să-mi spună cum au evoluat tehnologiile şi inovaţiile în domeniu. Grea proba asta pentru Concursul SuperBlog

vineri, 14 octombrie 2011

Rege în Republică

Sponsor: ASUS
Nume proba: Republic of Gamers 
Enunt
proba:
Gama Republic of Gamers este o marcă exclusivă a celor mai bune din cele mai bune produse. ROG oferă cele mai tari soluții de inginerie hardware, cea mai ridicată performanță și cele mai inovatoare idei. Un produs ROG este capabil să te facă mândru acasă, în timpul unei partide de gaming cu cel mai recent joc, într-un LAN Party cu prietenii sau în experimente overclocking, adică atunci când ai mai mare nevoie să arăți că poți să scoți si ultimul strop de performanță din sistemul tău. Dar seria ROG (Republic of Gamers) nu se limitează doar la plăci de bază sau video. Laptopurile gaming sunt bestii gaming portabile veritabile, iar perficericele de gaming, mouși gaming și căști audio sunt special create pentru a completa perfect arsenalul tău.



Când am ajuns la baza muntelui pe al cărui vârf se zăreau zidurile cetăţii, la ce-or fi mai trebuit şi ziduri, un ins de la SuperBlog mi-a zis: “Băiete, cucereşte-o! Acolo e Republica Gamerilor” şi mi-a oferit o pereche de ochelari Nvidia 3D Vision dispărând în ceaţă. De fapt nu era ceaţă, se înserase de-a binelea. Ce să fac cu ei?
Eram străin şi singur în noaptea ce se rostogolise de pe povârnişul muntelui, acoperindu-mă. N-am decât să aştept dimineaţa şi mi-am scos din rucsac, sacul de dormit. Când să adorm, am auzit un zgomot ca nişte vreascuri rupte, doar că ecoul s-a amplificat în mintea mea de parcă se rupea pământul. Ce să mă fac acum când vine ursul?... şi m-am rugat, şi ruga mi-a răspuns:
“Puneţi ochelarii Nvidia 3D Vision şi citeşte instrucţiunile!” Şi i-am pus. Literele roşi îmi jucau în faţa ochilor, dar am reuşit să le citesc: “Eşti jucător, controlează-ţi personajul, creşte-i puterea, dezvoltă-i abilităţile, dar în primul rând cumpără-i un laptop de la ASUS din Seria ROG eventual ASUS ROG G74 Gaming Notebook.
E cel mai bun.
Mi-am cumpărat laptopul, am ucis monştri, am escaladat muntele, am cucerit cetatea, sunt un fel de rege în Republică.



Postat in cadrul Etapei a VI-a SuperBLOG

miercuri, 12 octombrie 2011

Farfuria albastra. Povestiri din viitor


Sponsor: Oktal.ro
Nume proba: Calculatorul viitorului
Enunt proba:
Esti cercetator IT&C in echipa Oktal.ro si te pregatesti pentru o calatorie in timp. Misiunea: sa afli cum arata si ce poate face calculatorul viitorului, pentru a pregati din timp oferta magazinului online pentru cerintele utilizatorilor de maine. Transmiti live din viitor, prin jurnalul de bord. Ai legatura!



Despre călătoriile în timp, e drept mai citisem câteva teorii, a fost o perioadă când am ingurcitat si ceva literatură fantastică. Te seduce oricum fantezia scriitorului şi fără îndoială cunoştinţele lui ştiintifice, în lipsa cărora excursul nu ar fi posibil. Dar, ca să trăiesc propria aventură a unei călătorii, nu credeam să pot prinde acel timp.
Şi totuşi, culoarul pe care mă aflu acum în această farfurie albastră, în care leduri aprinse comensurează cumva viteze si traiectorii fantastice, se pare că ma poartă în universul acela paralel, accesat întâmplător ieri în hangarul din curtea firmei în care lucrez. Nebunii ăia trei, tineri stagiari, am crezut că-şi construiesc acolo vre-o jucărie, cu ajutorul căreia să ne pregătească o farsă în după amiaza dinaintea sfârşitului de an, când Managerii Oktalului vin să ciocnească cu noi o cupă de şampanie.
Plimbându-mă prin curte în pauza de masă, am zărit prin uşa hangarului farfuria şi din carlingă, ecranul unui calculator încastrat în perete parcă mă îmbia să intru. Stagiarii nu erau acolo. (Vorbind de hangar, vă cer permisiunea să aprind o lumânare în gând, celui care a fost Steve Jobs. Dumnezeu sa-l ierte! )
Am intrat în interior, aşezându-mă pe unul din fotolii în faţa unui pupitru. Pipăind suprafaţa lucioasă, am constatat ca pointerul(săgeţica), se plimbă pe ecran.  Deschid curios un link ce mă avertiza, la modul clar disperat, că e un domeniu interzis. Iniţial am crezut că e un site porno şi curiozitatea mea de cercetător IT&C în echipa Oktal.ro, ferit de asemenea dedulciri obscene m-a împins, măcar câteva clipe, să arunc o privire ofertei. De mirare că divele porno, toate, părăsiseră site-ul lor de socializare.
Următoarea supoziţie a fost că intrasem într-un nor de viruşi, se declanşase o muzică oarecum ciudată, până când vocea aceea liniştită, m-a nedumerit ireductibil urându-mi „călătorie plăcută în timp” şi rugându-mă sa tastez anul în care doresc prima escală şi să localizez, punând degetul pe harta apărută pe ecran, zona care-mi convine.
Am atins harta desfăşurată în faţa mea pe monitorul din perete, într-un platou muntos, a cărei imagine se mărea cu cât mă apropiam mai mult. Recunoscusem  curbura Carpaţilor şi, aproape, conturul inconfundabil al Mării Negre. Două vaci bălţate păşteau liniştite în detaliul imaginii. Buimac, am tastat sub imperiul emoţiei anul 2045, sperând din tot sufletul, între timp, să nu se fi produs pe Terra Marele Cutremur.
Când s-a oprit „farfuria albastră”, vehiculul temporal, spaţial, nu ştiu să-l denumesc, după o învăluitoare ameţeală cu muzica aceea persistentă în urechi, nerealizând câte minute, secunde, mai ştiu eu ce unităţi de timp dilatate s-au scurs ca să fiu sincer n-am recunoscut locul, cu toate că numele localităţii, Rânca era caligrafiat  într-un curcubeu aruncat ca o coroană peste vârful muntelui. Dispăruseră şi bălţatele. Ultima oară când am fost aici, în 2011, încă se turna asfaltul pe Transalpina şi localitatea Rânca era la începuturi. Avea doar câteva vile în construcţie.
În faţa mea se desfăşura o spectacoloasă staţiune turistică, cea mai de faimă a Europei, depăşind cu mult renumitele staţiuni din Alpii Elveţiei, îmbătrânite după criza financiară din 2015. Pârtiile de schi şi Cosmodromul de pe platoul de sus, toate ridicate din nimic după punerea în funcţiune a Scutului antiatomic de la Deveselu, au asigurat oxigen pentru plămânii oraşului.
Am urcat pe jos către Obârşia Lotrului şi mi-am adus aminte, undeva la dreapta, ar trebui să se vadă lacul de pe fundul  vaii. În jurul lacului se construiseră acum Cazinouri şi aflasem deja, azi urma să se deschidă Paradisul Oktal, lanţul de magazine IT. Ca să ajungi în vale trebuia să te urci într-un fel de lifturi, de forma unor nacele transparente, acestea coborau încet, în spirală, în mijlocul lacului pe o platformă, de unde porneau şapte poduri către clădirile în care turiştii îşi puteau oferii placerea de a-şi deşerta cardurile.
Am avut un şoc! Cum s-ar spune, lucrând unde lucrasem, eu eram un fel de bunic Oktal. Surpriza cea mare însă, avea să vină. Dorind să transform călatoria mea neprevăzută, într-o treabă utila firmei, doar eram cercetător, bineînţeles că am intrat să observ unde a ajuns IT-ul. Cum au evoluat calculatorul netbookurile, tabletele, laptopurile după treizeci de ani. Când am păşit pragul penetrând spaţiul Oktal, toată lumea din interior, clienţi şi agenţi de vânzare, deopotrivă, s-au întors către mine şi au început să aplaude. Ştiau cine sunt şi mi-au oferit un obiect destul de mic, cât o plachetă de versuri, pe care era scris „Jurnal de bord SuperBlog”. Da, uitasem. Participam la Concursul Superblog 2011 şi în cadrul etapei a cincea, urma să scriu despre Calculatorul viitorului. Chiar mi se păruse ultima frază, la enunţul probei, uşor neclară: „Transmite live prin jurnal de bord. Ai legătura.”
Abia acum am venit de-acasă. Dar cum să folosesc instrumentul, obiectul, netbookul ăsta, cum sa-i zic.
E foarte simplu. E suficient să gândeşti, iar eu preiau undele creierului şi transmit. Citesc uimit răspunsul ce se insinuiaza în scris pe ecranul Jurnalului de bord.
Adică poţi să-mi citeşti gândurile? Continui eu dialogul fără să rostesc.
Da, şi le interpretez oarecum, dându-le forma cea mai corectă, în scris, sau pur şi simplu vorbit. Pot recepta o imagine, o pot recrea, o pictez, sau o pot reda într-o frază muzicală depinde ce-mi ceri să transmit. Oamenii de ştiinţă, inginerii noştrii, au înmagazinat în memoria mea toate comorile lumii şi datele...
Dar eu sunt poet, un poet distinct, creativ...
Nu toţi gândesc la fel, nu pot să te mint.

După copleşitorul dialog, trebuie să recunosc, copleşitor pentru mine, am început să mă gândesc la cei ramaşi acasă, la Oktal şi i-am zărit simultan pe Jurnalul de bord, live, strânşi ciorchine în faţa plasmei de pe hol şi făcându-mi cu mâna. Le-am cerut să-şi deschidă agendele şi să-şi noteze ce voi descrie cu lux de amănunte. Eram pregătit să vizitez magazinul şi să încep transmisia din viitor. Forme, design, caracteristici, hiper tehnologie, nu dau detalii, să nu influienţez istoria.
         Concurenţa şi juriul, mi-a şoptit afabil Jurnalul de bord, citindu-mi gândul până la sfârşit.


Nota: Postare in cadrul Concursului SuperBlog


Punctaj obtinut; 88 puncte

luni, 10 octombrie 2011

Ghid in tara ta. Risipind linkuri


Sponsor: Autonom
Nume proba: Ghid in tara ta

Un prieten strain vine pentru prima data in Romania si te-a rugat sa-i fii ghid. E destul de “umblat” prin lume si cam pretentios. Ce obiective turistice i-ai arata amicului tau ca sa-si faca o parere cat mai buna, dar si veridica despre Romania? Aveti la dispozitie 5 zile si o masina Autonom pe care o puteti ridica si returna in orice mare oras al tarii. Alege 3 obiective despre care esti aproape sigur ca l-ar impresiona. Motiveaza cum sau de ce le-ai ales.




Scott, e prietenul meu englez de pe twitter. Mai pe vară, mă tot ameninţa c-o să-mi facă o vizită în Romania şi dintr-o dată a tăcut.
            Hello Scott! Ce se-aude cu voiajul tău?
            – Hello John! Soţia mea, hoinărind pe net în căutare de obiective turistice, a întâlnit ceva neplăcut şi sincer i-a cam pierit entuziasmul. Mă-nţelegi. Ea e pretenţioasă şi n-ar vrea să-şi rişte concediul.
Ne făcusem planul să închiriem o maşină şi să cutreierăm ţara, să-i fiu ghid pe urmele lui Dracula. Am luat deja legătura cu mai multe firme Rent a Car, am discutat; ne hotărâsem pentru Autonom, cea mai mare firmă de închirieri, cu un parc nou de aproape 1000 de automobile de diverse tipuri, cu dotări şi preţuri rezonabile, şi nici volanul pe dreapta, n-ar fi fost o problemă.
– Problema e că toate folosesc motorină sau benzină de la Rompetrol. Efix. Carburantul care protejează motorul...
– Şi?!...
– Nevastă-mea a văzut întâmplător filmul ăla de la Sâmbureni, pe Youtube,”Efix de la un cal putere în sus” ... Şi nu mai am nici o putere. Am încercat în toate chipurile n-o scot dintr-ale ei. S-a speriat de prea multă tehnologie, ea spera la mai multă sălbăticie acolo la voi.
– Nu-nţeleg, ce făcură oltenii ăştia de la Sâmbureni de le-a mers tehnic atât de rău, numele.
– Dă un clic. Uită-te şi tu: http://www.youtube.com/watch?v=S7TOd0UgdrA

*
            Avea omul dreptate ce să zic. Îmi pierdusem nădejdea să stau la o ţuică, faţă-n făţă cu Scott, să twitterim. Până ieri! Când primii un share a link.
 Good luck, victorie, venim!
N-am înţeles din prima, respectiva twittereală. Am crezut, făcând legătura cumva cu Liga Campionilor, că Manchester United vine la victorie în meciul cu Oţelul Galaţi şi omul îmi dă cu tifla. Nici pomeneală! Lucrurile cu nevastă-sa se rezolvaseră de la sine si era musai că vin în concediu în Romania.
Chiar de la sine n-a fost că m-am informat. Doamna, a văzut pe net, un alt film documentar Wild Carpathia în care Alteţa Sa Regală Prinţul de Wales, vorbeşte despre frumuseţea naturală extraordinară, sălbatică şi bogăţia culturală a Munţilor Carpaţi în Transilvania. Cred că Prinţul Charles, a bătut palma cu Elena Udrea şefa de la turism, chiar dacă ea nu apare în film că, la final, îl recunoaşte de strămoş pe Vlad Ţepeş, pentru prima oară. Dacă vreţi să vedeţi filmul şi voi, vă dau eu linkul;. http://www.youtube.com/watch?v=ip_QZaBfXqM
Aşa că iar a intrat pe tapet vizita lui Scott.  Eu, acum lucrez să-i fac şederea plăcută cinci zile. Mi-a cerut să-i fac un traseu să-i prezint câteva obiective din care el să aleagă trei, să nu mai rătăcească nevastă-sa pe net că cine ştie unde mai ajunge. Nu vreau să risc, nu m-arunc la cine ştie ce site-uri profesioniste. Ăştia sunt în stare să strice tot. Mai bine îi ofer de pe blogul meu, din postările originale, recente, imagini şi filmuleţe, fără pretenţii că nu posed niscaiva aparate de top şi nici nu stăpânesc tehnologia.  

           
            Cred că e suficient pentru cinci zile. 
            E limpede (asta o spun pentru juriu), că am avut de ales şi am ales doar trei obiective: Mânăstirile,Transalpina şi Sinaia cu minunăţiile ei. N-am numit Peleşul – pe lângă el nu poţi trece, pe lângă Stână, da. Când ne întoarcem e musai să-l salutăm şi pe Dracula, îl conving eu pe Scott.

Notă: Această postare este in cadrul etapei a IV-a a Concursului SuperBlog