miercuri, 24 august 2011

Pelerin in Bucovina


Oştirea de suliţi, mascată de cetina verde dispusă către vârfurile ascuţite, tiveşte cerul împingând norul deasupra muntelui. În spatele norului, somnoros, abia de mijeşte sub pleoape un soare blând.
Printre brazi, talăngile unei turme de oi (ca nişte mogâldeţe de piatră, vii), rostogolesc alene pacea în acordurile unei simfonii matinale.
Pârâul din vale îşi ţese rostul clipocind vrajit, unduindu-şi strălucirea precum o maramă cu fir de aur pe umerii Bucovinei. Pare că însuşi Dumnezeu şi Timpul, îndrăgostiţi, s-au oprit să-i admire rotunjimile.
Stau pe terasa unei pensiuni, la Valeria, în aerul proaspăt, doar la câteva sute de metrii de Voroneţ, gata să mă recunosc înfrânt de frumuseţi.
De aici de la bază, azi încep periplul ctitoriilor mânăstireşti.
 




Un comentariu:

  1. extraordinar cum unele cuvinte innodate in expresii pot sa ti mangaie sufletul!frumoasa descriere a zonei Bucovinei!

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase