sâmbătă, 31 mai 2014

Bookfest, a treia vamǎ



          Dupǎ sǎrbǎtoarea de ieri a lui Petre Anghel pe care Bilderbergul românesc al literelor a îngurgitat-o, cu nodul cravatei în gât prea strâns și scrobeala cǎmǎșii înmuiatǎ de transpiraţie, sufletul târgului, potolit parcǎ, se pregǎtea sǎ treacǎ vǎmile în ziua a treia. Numai cǎ spaţiul de aer de dinaintea vǎmilor a fost de data asta tulburat în București de ploi. Suficient motivul pentru ca Bilderbergul sǎ stea acasǎ în reculegere și sǎ nu se lase în puterea discreţionarǎ a vǎzduhurilor.
          Dacǎ ne-am lua dupǎ Sfânta Teodora, recunoaștem cǎ e destul de greu sǎ faci faţǎ ordinii aceleia complicate a succederii vǎmilor. Pare cǎ Cel care le-a creat a avut modelul prestabilit la Uniunea Scriitorilor. Altfel cum sǎ alegi din pǎcatele cele multe la prima vamǎ, vorbele deșarte, flecǎreala, cuvintele obscene, jignirile, luarea în râs a lucrurilor sfinte, ca sǎ ajungi la cea de-a doua cu minciunile, cǎlcarea de jurǎmânt, luarea numelui lui Dumnezeu în deșert și în fine la a treia cu vorbirea de rǎu, calomnierea aproapelui, umilirea, jignirea, batjocora și în continuare în cea de-a patra, lǎcomia, înbuibarea, desfǎtǎrile, a cincea, lenevirile la slujbele divine, neglijenţa la lucru și lipsa rugǎciunii, a șasea furtul, tot soiul de furturi pe ascuns sau pe faptǎ și tot așa, trecând cele douǎzeci de tribunale ale cerului.    Astfel se face cǎ ieri, puţinǎ lume bunǎ în Bookfest. Nu putem omite excepţiile care își au rolul de a stabilii regula.

          M-am bucurat de cuvintele lui Brumaru și ale lui Ţepeneag vorbind cu dragoste despre Leonid Dimov la standul Polirom și Cǎrtea româneascǎ. Aici, în rol de duhovnic oficial presteazǎ neobosit, de la începutul Târgului, Daniel Cristea Enache.

          M-am bucurat sǎ revǎd prestanţa armatei române, reconfirmatǎ prin cuvintele Generalului Degeratu, transmiţând degerǎturi avântate Ţarului Putin la standul Editurii Meteor Publishing.

          Am trecut pe la o editurǎ nouǎ Adenium, a lui Antonesei unde tocmai și-a scos o carte poeta piteșteanca ușor rebelǎ Nicoleta Popa și, bineînţeles am trecut pe la Paralela 45, sǎ-l întreb pe Cǎlin Vlasie când tipǎrește mǎcar 1000 de exemplare din Doasarul Albaștrii. 


          Bine cǎ nu l-am aflat, nu știu cum ar fi reacţionat la o glumǎ atât de bunǎ!


vineri, 30 mai 2014

Bookfest. Ziua II-a

Fǎrǎ îndioalǎ lansarea cǎrtii Istoria politicǎ a literaturii române postbelice la editura RAO este evenimentul nr1 al acestei ediţii Bookfest.
 *
          Sǎ încep cu surpriza personalǎ. Ea, a început sǎ se consume în drumul spre casǎ când, rǎsfoind Istoria politicǎ a literaturii române postbelice, lansatǎ de profesorul universitar, doctor în filologie, sociologie și teologie, prozatorul, poetul și eseistul Petre Anghel (aș putea continua cu criticul, sociologul, pictorul etc), la pagina 221 am dat de un subtitlu.
          5.8. Un cenaclu de provincie: „Liviu Rebreanu” din Pitești.
          Am parcurs cu înfrigurare cele douǎ pagini dedicate vremilor și întâmplǎrilor pe care le știam atât de bine și nici de data asta profesorul Petre Anghel nu m-a dezamǎgit. Dat fiind tematica abordǎrii, nu se putea ca un fin și documentat analist, sǎ nu pǎtrundǎ semnificaţia unor fapte pe care eu le-am expus subiectiv în Dosarul Albaștrii fenomenul Pitești 1971, beneficiind(ce cuvânt parșiv!) de trǎirea directǎ a unor evenimente care ne-au marcat existenţa. Grupul de tineri piteșteni talentaţi(„Albaștrii” dupǎ numele revistei pe care doreau s-o editeze), în loc sǎ parcurgǎ drumul spre a deveni certitudini literare, au fost deturnaţi și împinși sǎ urce Golgota ca „dușmani ai poporului”.
          Dupǎ ce am citit dosarul de la CNSAS și oarecum pǎrea cǎ m-am eliberat prin publicarea acelei cǎrţi, datoritǎ faptului cǎ e împiedicatǎ sǎ circule, mǎ gândesc cǎ și azi încǎ mai lucreazǎ securiștii.
          Asemenea demers fundamental ca cel pe care l-a început maestrul Petre Anghel (tomul va fi continuat), e un act de patriotism care în deșertul minciunii cu care s-a impregnat ţara, ne mai dǎ un strop de apa vie și puţinǎ încredere. Dea Domnul sǎ-i dea putere sǎ continue!



joi, 29 mai 2014

Bookfest. Prima zi.



         Prima zi de Bookfest a fost ca bradu miresii, la nuntǎ. Dupǎ animaţia palidǎ din pavilioane, pǎrea ca mireasa n-ar fi fost nicicum la prima cǎsǎtorie și se înfǎţișa la vedere cam petrecutǎ de evenimente. N-am gǎsit o expresie mai potrivitǎ pentru lipsa de orgasm cu care cerul ameninţa sǎptǎmâna de miere.

          Acu și cerul ǎsta, prea se amestecǎ și face încurcǎturi! Nu mai departe decât duminicǎ. A pus toate voturile ce trebuiau sǎ ajungǎ la Mișcarea Popularǎ în ARO galben  al lui Mircea Diaconu, de era gata-gata bietul om sǎ înnebuneascǎ de fericire și sǎ sarǎ de pe fix.
Nu pentru venitul lui personal rezolvat s-a bucurat atât de tare, ci pentru câmpulungenii lui dragi. Confortul votului i-a ridicat nivelul înţelepciunii, nu mai era nevoie sǎ se planteze petunii în comunitate, soluţia pentru prosperitate era varza de Bruxelles. Toatǎ lumea în Câmpulung sǎ se bucure începând cu luni, de viţel cu varzǎ de Bruxelles. Ca la nebuni!
          Nu știu de ce am adus în discuţie Bruxelles-ul, cǎci invitatul de onoare din acest an al Târgului de carte este Institutul Polonez.
          Uitaţi-vǎ la fotografia care urmeazǎ, altǎ viaţǎ dacǎ mireasa ar fi fost fata cu mascota!
          Organizatorii n-au ţinut cont de gusturile mele și au ales în prima zi sǎ omagieze o sutǎ de ani de la nașterea Mariei Banuș. E jobul lor pânǎ la urmǎ! În pat sau în bibliotecǎ, pui pe cine consideri.

         L-am lǎsat pe Daniel Cristea-Enache sǎ converseze cu Nora Iuga despre Maria Banuș, zǎrind la Tracus Arte Portretul în oglindǎ al Lilianei Popa.
        Primisem misiunea sǎ obţin un autograf Claudiei, Olanda nu-i chiar la doi pași cu toatǎ deschiderea. Eram gata sǎ mǎ bat la o adicǎ sǎ obţin autograful, dar n-a fost nevoie cǎci se pare colegii din radio ai Lilianei rǎmǎseserǎ sechestraţi, ceasul rǎu, într-o cârciumǎ.

M-am conversat separat pendulând între Minela și Daniela Toma, singurele mele cunoștinţe așezate strategic la poli opuși(de când cu conflictul din Ucraina am constatat cǎ nu e bine sǎ pui întrebǎri),
pânǎ ce s-a pornit un vârtej, ca din senin. Descinsese un pâlc de nuntași cu toboșari și vrǎjitoare, era Doina Roman cu Pragul, cartea de debut, ceva între real și fantastic.

Sincer am crezut cǎ se rǎtǎciserǎ ei cǎutând altǎ nuntǎ. S-a  înviorat atmosfera, dar deja timpul se precipitase prea tare.
          Era trecut de 18. Venisem în principal la Bookfest pentru lansarea cǎrţii lui Mircea Bârsilǎ, Viaţa din viaţa mea.
L-am zǎrit la un momedat pe autor plecând. El, piteștean ca și mine nu m-a vǎzut. Greșeala mea, sunt prea mic. Am întrebat la Cartea Româneascǎ. Mi s-a explicat cǎ numǎrǎtoarea inversǎ dinainte de acea lansare a fost opritǎ. De la NASA se semnalaserǎ ceva turbulenţe astrale... 
         Am plecat cǎtre casǎ. E și mâine o zi. Si e Petre Anghel cu Istoria Politicǎ a Literaturii Postbelice. Doamne ce mǎcel!...