miercuri, 31 mai 2017

Guștere de Vişeu



         
      Când am plecat dimineaţă din Vişeul de sus, parte dintre prietenii noştri, cu care sărbătorisem cu o seară înainte până târziu în noapte poezia cu un pahar mai înalt de binecuvântată pălincă, au mers în Săpânţa la Cimitirul vesel. Am văzut fotografiile pe facebook(aici una mai veche cu soţia). Eu şi Eugen am plecat uşor cătrăniţi către Bucureşti, el gândindu-se la drumul lung cu volanul ce trebuia condus, iar eu la genunchiul uşor răscolit de urcuşul pe deal la Israela din ziua precedentă şi mi-am amintit…

*

Bunicul dinspre partea tatei avea un picior beteag.  Căzuse din tei la 75 de ani, urcat sǎ-i culeagă floare Dumitrei. Dumitra rupsese orice legătură cu bunica Lina de tinere! Măcar că bune prietene, frumoase amândouă, au frânt multe inimi în sat și au chicotit împreună povestindu-și aventurile. Până ce Lina i-a destăinuit într-o seară, așezate pe bancă sub teiul de peste drum, că Mitică a cerut-o de nevastă. Odată, pe fruntea Dumitrei, s-au strâns norii și fulgere au ţâșnit din ochi-i neguroși. Avea pentru Mitică Tobârlan un gând ascuns.
         Cu bunicul a păstrat legăturile de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic și la timp potrivit (când bunica rămânea grea și slavă cerului a născut opt copii!), li s-au împletit gândurile înnodând niscaiva legături ascunse, pe care le știa toată Valea Pribei. Probabil le aflase și teiul, fragil la trup, suflet sensibil, nu s-a opus când Dumnezeu i-a rupt craca, pedepsind călcătura strâmbă a bunicului meu.
De la un timp și pe mine mă înjunghie mereu genunchiul. S-a betegit!... Da nu poate fi g(G)ena, și nici Dumitra, și nici vre-o Floare, cǎci atunci când Tobârlan și-a luat pedeapsa, eu abia de începusem să înțeleg buchea lumii… Nu m-am legat la cap cu mai multe! Eu doar Maria!... Nu-i vina mea că în oglindă ea căpăta mai multe chipuri!... Și atunci de ce junghiul?
Mărturisesc acum parcă mă încearcă o părere de rău! Câte femei s-or fi supărat că nu m-am urcat şi eu în tei?...
Hmm! La ce bun atunci cele zece porunci, dacǎ și cu ele și fără ele, nu trece durerea de genunchi!?...

(Un strop de Guştere)

luni, 29 mai 2017

Festivalul Armonii de primăvara. Tabletă verde






Am fost la Vişeul de sus



Martor la evenimente, declar că steagul Direcţiei 9 a fluturat pe Vişeul cel mai de sus!... 

Întâmpinaţi de un verde intens, copleşitor, cum numai culoarea zăpezii te-ar putea îmbogăţi cu nuanţa albului absolut, mereu înnoit de fulgii care cad, sau albastrul infinit al cerului spălat dimineaţa cu roua razelor, în care bulgărele  din sufletul tău pare să se fi oglindit până la contopirea deplină…

Un verde înluminat unic după o ploaie scurtă, senină ne-a găsit copii rătăciţi ai pădurii, osteniţi de drum lung

De obicei scriu tablete în alb şi negru pe coala de hârtie zămislită din inima lemnului, cu litere smulse nopţii spre a-şi găsi margine. Dar de data asta am întâlnit aici oameni vii, încremeniţi într-un spaţiu de timp ce nu cred că am puterea să-l transcriu în pagină. Un timp precipitat care curge între două râuri, dar rămâne acolo înlemnit întru obiceiurile locului, ca o poveste în care stăpâneşte deplin.

Mă uit la domnul Lucian Perţa, spirit în clocot, se zbate printre noi cum păstrăvul printre pietrele Vişeului sau al Vaserului, la alegere, să ne simţim bine, să avem de toate şi neapărat palincă strecurată în pahare mici. Întâi s-o adulmeci, apoi s-o înalţi în cerul gurii şi acolo să înflorească precum o metaforă nepereche.

Mă uit la doamna Firuţa (să-mi fie cu iertare, sărut mâna!), bogată în daruri, mereu printre noi împărţind zâmbete ca o adevărată hangiţă, nuntaşilor.

Mă uit la Gavril Ciuban fiu de pădurar cum adaugă el secunda la ziua de mâine şi cum apucă să tacă nesfârşitele versuri. Mă uit la ceilalţi voinici adunaţi în jurul mesei, ascultând ţipuritura miresei… ca nişte bătrâni ţapinari însetaţi, sorbind poezie în pahare mari si răchie din pahare mici.

Au fost de faţă Ioan Moldovan, directorul Revistei FAMILIA, Viorel Muresan, redactor sef-adjunct al Revistei Caiete Silvane, Olimpiu Nușfelean, director al Revistei Miscarea Literară, Ioan Pavel Azap redactor al Revistei Tribuna, precum si directorul Editurii Grinta din Cluj -Napoca Gabriel Cojocaru, Nicolae Scheianu, Lupu Petrovan, Florentina Loredana Dalian, Anuța Pop, Ileana Pop-Nemeș, Florin Verdeș, Stetco Ioana Ileana, Cornelius Drăgan şi încă mulţi alţi condeieri de valoare.

Festivitatea de la Primărie când s-au împărţit premiile Festivalului, un pic prea lungă după gustul meu şi urmărind un tipic prea festivist, am privit-o cu îngăduinţă şi răbdare, ştiind cât de greu se obţin fonduri, azi şi dintotdeauna, în cultură. Felicitări primarului şi tuturor celor care au dat o mână de ajutor la organizarea unui eveniment viu.

Am lăsat la sfârşit bucuria ca o împlinire a Direcţiei 9, care a propus pentru acest festival volumul În sensul copilului, al prietenului Eugen Pohonţu. Un volum dens, stilizat ca un diamant bine tăiat şi şlefuit ce reuşeşte să redea  întreagă strălucirea pietrei.

Apreciat fără nici o excepţie de juriu şi de toţi participanţii, volumul a obţinut Premiul întâi. Felicitări Eugen!







joi, 25 mai 2017

În folosul comunităţii





Mai nou, o gentuţă plină cu cărţi
mi-a dispărut la metrou, în aglomeraţie.
Erau cărţi de senzaţie, poezie de-a mea
de te dă pe spate…
Îl blestem pe cel care le-a subtilizat
să le citească pe toate!...

luni, 22 mai 2017

Halep şi Orfeu




Nu am scris nimic despre finala pierdută de Halep, nu pentru că aş fi fost dezamăgit sau altă năzbâtie, ci pur şi simplu pentru că nu am văzut meciul. Pe altarul artei, trup şi suflet, am trădat-o pe Simona făcând o noapte albă cu poezie şi vin.

Mărturisesc a fost un chin să mă trezesc ieri abia în setul trei! La mine încă nu se luminase bezna şi ea în dureri îşi bandaja glezna…

Am sperat să se întâmple aşa! Cu încă un trofeu câştigat l-ar fi luat pe Orfeu custode, să-i închine ei ode nu nimfei Euridice şi-ar fi muşcat-o şarpele cum se zice, două-trei!…

Nu era oportun să crezi că ai putea fi cel mai bun înaintea unui grand slam precum Roland Garros-ul!

Mă tem că din cauza mea, necredinciosul Toma, i s-a sucit osul şi-a pierdut finala de la Roma!