Se afișează postările cu eticheta Vuvuzele sportive. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vuvuzele sportive. Afișați toate postările

miercuri, 14 august 2019

Povesti nemuritoare (din istoria tenisului)



Notă: La olimpiada de la Rio de Janeiro Horia Tecău şi Florin Mergea au luat medalia de argint în finală cu Nadal şi Lopez 
2–6, 6–3, 4–6 

Râzi tu râzi Harap Alb!
Nu putem aduna pe spinarea lui Titu Maiorescu — lângă faptele bune — şi toate relele de pe vremea aceea, ale lumii! Se zice că în povestea Harap Alb a lui Ion Creangă, înainte de a fi tipărită, în caietul caligrafiat cu grijă de genialul povestitor, mai vieţuiau în gaşca de personaje fabuloase, alături de Gerilă, Fomilă, Setilă, Păsări Lăţi Lungilă, încă altele, prieteni cu fiul cel mic al craiului pe numele de poreclă pus de Spân, Harap Alb.
Editorul a tăiat în carne vie, dedându-se la o serie de crime în lanţ, mai ceva decât criminalul de la Caracal, iertaţi-mi alăturarea proastă, sub motivul că gaşca de pehlivani şi coţcari, peste ani, s-ar fi putut înrola într-o vastă reţea de protestatari rezist şi să gândească fantezist niscaiva lovituri de stat în Ţara Românească. 10 august nu insist când piaţa se gazase singură…
Aşa e viaţa o înghiţi cu lingură cu tot, politic se poate! Nu la întrebat nimeni de sănătate pe critic şi nu l-a anchetat pentru faptele sale penale, căci pe vremea aceea era necazul că nu s-a inventat DNA-ul şi nici un procuror n-a preluat cazul.
În toiul confruntării cu oastea împăratului Roşu, prin orice mijloace se descuraja războiul şi se consolida lupta pentru pace. Scopul scuză orice mijloace! Trebuia cucerită neapărat zvârluga aia de fată a împăratului!  Răpitor de frumoasă, dar încăpăţânată ca o catârcă. Nu s-ar fi lăsat să fie dusă mireasă, nici în cârcă.
O competiţie ca o Olimpiadă de vară fixară va să zică, nimic mai original! Ea avea o păsărică fermecată în tezaur şi aceasta s-a întrecut cu calul lui Harap Alb. Să se vadă clar în final, cine câştigă medalia de aur.
Pare că editorul Titu Maiorescu a avut dreptate deplină, retezând din pliscul cu oraţia divină a autorului şi simplificând situaţia, căci la fel ca şi la mine acum, exista riscul ca povestirea să devină stufoasă şi încurcată, de nu se mai înţelege nicicum. Ai răbdare cititorule, să ne ţină Dumnezeu cuvintele până la sfârşit de poveste, că înainte mult mai este de povestit!
Unul din personajele nedreptăţite de editor pare să fi fost Harăpilă şi celălalt Merge.
Merge ce merge, Mergea şi Tecău, fără greşeală în turneul de tenis al Olimpiadei de la Rio de Janeiro(2016), şi trecând prin defileul Posadei, ajung ei în finală cu brio. I-am văzut pe cei doi în toată splendoarea câteva seri la rând.  Harăpilă Tecău, aplecat deasupra fileului ca un hău solid… Nici pasărea nu mai trecea de zid, d-apăi mingea! Şi Mergea Florin, ca un vin de Recaş Roze. Ar fi vrut el să ia partea leului şi se dădea puţin mai cocoş în poze. Tot timpul ar fi sărit la bătaie ca taurul Basta, numai să cucerească Olimpul şi să mănânce la sfârşit cu Diana nevasta, langoşi, cu medalia de aur la gât.
Întâmplarea a făcut ca Spânul ăla de Nadal, uns cu toate alifiile să-l ia lângă el în barcă pe Lopez. Ăsta parcă toată viaţa lui prinsese fluturi şi făcuse sărituri la trapez. Au pierdut medalia băieţii noştri, dar au fost fabuloşi luând cu ei doar argintul şi pe fata împăratului Roş…

miercuri, 4 octombrie 2017

O victorie mare cât Everestul




Îmi propusesem să nu mai scriu despre SIMONA HALEP decât dacă voi fi obligat de o victorie a ei cu adevărat importantă. Şi victoria aceea iată că a venit. Nimeni nu credea după primele meciuri, greu câştigate în turneul din China că Simona e pregătită mental să cucerească Everestul! Încercase ascensiunea de alte şapte ori şi ca într-un coşmar lunecase pe versantul muntelui în grohotişul de frici.
Greu să te ridici iar, după şapte încercări cu Sharapova! Ce să te lumineze să ieşi din coşmar? Ce să se întâmple ca a opta oară să nu-ţi bată la fel inima în tâmple?...
Şi a reuşit! cu migală, stăpânire de sine, concentrare maximă şi strălucire, o victorie mai mare decât Everestul.
Restul nu mai contează

marți, 28 martie 2017

Să treci Golgota





În noaptea asta Simona Halep a traversat Golgota. Meciul cu Samantha Stosur pare să fi fost o încercare de reiniţiere, un ritual al revenirii la nivelul de unde prin lipsa exerciţiului căzuse. A fost nevoie şi de două şedinţe de spiritism cu antrenorul Darren Cahill pentru limpezirea mentalului care o trăgea în jos mai mult decât efortul fizic al urcuşului. Nu a fost o partidă formidabilă, ci deosebit de spectaculoasă prin răsturnările incredibile de scor. În primul set a pornit mai bine Simona. A făcut primul break, a condus 4-2, dar a devenit temătoare şi australianca simţind-o şi-a văzut de treabă gospodăreşte câştigând cu 6-4.
În setul 2 scenariul pare că se repetă, tot Simona face primul break, dar în continuare o trădează serviciul e alergată pe tot terenul de o Stosur ce deşi pare rigidă sare ca un cangur, iar Halep are câteva izbucniri de furie şi neputinţă pe care şi le varsă pe rachetă care se încăpăţânează să nu răspundă la comenzi
Se ajunge la 5-2, abia reprim gestul de a închide televizorul. Gândesc totuşi că e important modul cum  întâmpini un dezastru şi-ţi poţi da seama după atitudine dacă te copleşeşte pe deplin pentru timp îndelungat şi rezist tentaţiei. Aşa e lupta. Până la ultima minge. Îşi câştigă serviciul, greu dar important, revine şi strânge scorul 4-5. Ghemul următor se joacă pe sârmă. Pentru Simona dedesubt se cască prăpastia. Salvează o minge de meci a adversarei şi apoi egalează la 5. Urmează să servească şi trimite meciul în decisiv. Simt cum i se întăreşte braţul şi racheta devine mai flexibilă. Consemnez revenirea senzaţională la care nimeni nu se mai aştepta. 7-5!
Setul trei începe ca şi celelalte cu breakul lui Halep. Deja nu mai am emoţii. Mentalul lui Stosur pare să nu fi rezistat la şocuri, iar Halep capătă siguranţă de sine. Îi număr greşelile în ghem, dacă nu face mai mult de două e ok… Nu face! 2-1, 3-1, 4-1, 5-1, mai e un pas! Calcă strâmb, amână Stosur, dar serveşte şi câştigă savurându-şi victoria.
Va intra între primele opt. A trecut Golgota şi va juca în optimi cu Konta! Nu mai contează, a revenit unde-i e locul printre cele mari.

duminică, 19 martie 2017

Ştiuca ca ştuca…





Ce resorturi mentale, ce legături greşite între bornele + şi – se pot face în mintea scurtcircuitată a unor români, care ţin ei cu tot dinadinsul să umbrească strălucirea unei victorii, vrând să etaleze o viziune proprie doar a lor care să le gâdile orgoliul nemăsurat?  Ei, defetiştii de serviciu, contează mai mult decât adevăraţii eroi, cei mai buni! Cu atât mai de neînţeles cu cât ca ziarişti şi formatori de opinie, trăitori în lumea sportului din care se hrănesc, ar trebui să ştie ce înseamnă competiţia adevărată a valorilor şi să fie cei mai în măsură s-o preţuiască.

Ce-i îndeamnă să împrăştie din belşug deodorantul, desigur de proastă calitate, cu aerul unui raţionament lucid, împachetând transpiraţia şi mirosul jegului de sub haine în cuvinte perfid alăturate, semănând ură şi dispreţ? Ajung ei vreodată, nulităţi profunde, să înţeleagă câtă muncă şi cât talent presupune faptul de a te afla măcar o dată recunoscut „cel mai bun din lume”, în domeniul tău? Dar când atingi această culme de trei ori, cum a făcut-o marea noastră handbalistă,  Cristina Neagu, mai poţi avea dubii?

Cum să susţii că acest al treilea titlu acordat de Federaţia Internaţională  este nemeritat, el nefiind însoţit de câştigarea cu echipa a unor medalii la campionatele europene, mondiale sau olimpice. Cu atât mai evidentă şi de apreciat ar trebui să fie performanţa.

Când se întâmplă, destul de rar de altfel, să fie recunoscută pe drept o mare valoare sportivă precum Simona Halep sau Cristina Neagu, unii ţin să ne arate şi reuşesc uneori, cât sunt ei de mici.

Dragilor, de mici ce sunteţi nu vă scriu nici măcar numele! Nişte „ştuci” anonime..

miercuri, 12 octombrie 2016

Breaking news. Astana, unde a-nţărcat bălana



O veste şoc a umplut internetul. În urma protestului depus la o oră după meciul de la Astana de Răzvan Burleanu Preşedintele în exerciţiu al Federaţiei Române de Fotbal, Comisia de disciplină întrunită de urgenţă azi noapte la FIFA a hotărât la masa verde să i se dea Kazahstanului meci pierdut cu 0-3 pentru gravele violenţe manifestate de jucătorii kazahi în timpul partidei şi să-i amendeze cu cinci sute de milioane de euro drept daune pentru cei cinci dinţi din faţă rupţi lui Săpunaru, una fractură piramidă nazală căpitanului Grigore şi una ruptură musculară administrată lui Chipciu, plus gleznele umflate ca perele, de abia-i mai încăpeau jambierele, pentru toţi jucătorii .

În acelaşi timp la Bucureşti Direcţia Naţională Anticorupţie a deschis acţiune in rem pentru furtul cu circumstanţă agravantă de intimidare a jucătorilor şi ştaifului echipei şi tentativă de sechestrare a persoanelor evidentă în substratul desfăşurării evenimentelor. Căci metoda folosită duce la supoziţia rezonabilă certă, că asta s-a urmărit n-a fost ghinion, să fie lăsată echipa naţională în poponeţul gol şi fără bani de avion.

Ne cerem scuze galeriei că nu am folosit limbajul ei obişnuit şi am preferat englezismul poponeţ, un cuvânt cu mai mică expunere internaţională, căci am fost sfătuiţi de acelaşi Burleanu să fim atenţi la limbajul folosit în comunicatele oficiale, ca să nu putem fi acuzaţi de o eventuală discriminare a minorităţii care luptă pentru legiferarea ideii de cuplu, între două persoane de acelaşi sex. De asemeni de la PSD preşedintele Dragnea ne-a trimis o telegramă sfătuindu-ne să nu avem o atitudine prea drastică pentru a nu strica o relaţie fantastică legată între fostul şi viitorul prim ministru cu cei de la KazMunaiGaz.

Când merge poporul la vot e nevoie de linişte peste tot! Facem haz de necaz!