vineri, 30 martie 2012

S-a prelungit sezonul de împerechere al cornutelor mari


Am citit undeva  pe net, într-un Atlas cu imagini, despre perioada de împerechere a cornutelor de rang înalt (parlamentari, deputaţi, primari, şefi de consilii judeţene). 
          Fauna politică derulează în faţa noastră, în aceste zile nesincronizate cu calendarul naturii, nu o spectaculoasă poveste de dragoste întârziată, ci o anomalie genetică agonizantă, cu puzderie de adulteruri şi trădări, prelungind cumva sezonul împerecherii, mult peste limitele normalului şi normele moralităţii..
Se cuvine, ca primă concluzie, să ne facem griji şi să  sunăm înaite de a ajunge acasă, soţiile, cu riscul asumat al telefoanelor ascultate, să n-avem surpriza să găsim în patul conjugal niscaiva cornute.
În continuare am să dau un citat din Atlasul sus amintit despre această specie:
„Masculul se numeşte cerb sau taur, femela ciută sau cerboaică, puiul sub un an
(vechime în partid), viţel sau viţea, cerbul sub doi ani, cerbulean sau coldan, iar femela de aceeaşi vârstă, junincă. Masculul este numit şi bou, iar femela vacă.
În funcţie de vârstă (în partid) şi de trofeu (sau funcţie), masculii mai sunt cunoscuţi şi sub denumirea de cerbi capitali, sau cerbi de selecţie, suliţari , furcari...”(Toate parantezele sunt ale autorului).
Sorin Frunzăverde desigur e cerb capital. El ani de-a rândul a încărcat frunze în căruţă, pentru iarnă, cu coarnele de la furcă, acolo la el în Severin, mereu popular, tot pe partea dreaptă. A găsit momentul acum să pună proptele, să echilibreze şi pe partea stângă. (Celălalt primar, de la Slatina, alde Vâlcu pare un cerb de selecţie, el a selectat bine şi când şi-a ales nevasta, pe frumoasa Lavinia şi de-aia n-o ţine cu el în partid). Ne-am lungii dacă am continua exemplele.
Mai bine citim din Atlas:
„Ca ordin de marime, masculii au greutatea cuprinsa intre 180 si 300 kg.”
Fără îndoială Cristian Popescu Piedone, uitaţi-vă la poză, are toate elementele boului în călduri. A încercat omul, după cum susţine pe la toate porţile şi la doamna Udrea şi la domnu Oprea:
„Sărumâna doamnă PDL! Sărumâna domnu’ UNPR!
L-au primit în curte, dar nu l-au lăsat în aşternuturi. Cum să te încumeţi cu o păpuşă gonflabilă?...
Trebuia să boncănească şi el undeva, USL-ul e mare şi cerbuleanul de Ponta l-a aşteptat cu braţele deschise, că la el în partid are juninci antrenate pentru toate calibrele.
Ca o a doua concluzie, voiam să zic, în războiul ăsta fierbinte, cu orgii, pasiuni şi trădări la mijloc, vorbind serios, nu-l văd deloc pe Preşedintele Boc. O fi plecat le Cluj?

miercuri, 28 martie 2012

Frunza verde din sânul opoziţiei



Am urmărit şi azi scena politică. Neeclatant, fără tensiunea de ieri care ne-a prins ca spectatori, de Ziua Mondială a Teatrului, în mrejele surprizei, oferindu-ne o felie de viaţă adevărată. Actorii au căzut în cabotinismul politic de trei parale, cu ochii fixaţi pe cabina sufleorului, iar acolo nu era nimeni să le susţină privirea.

Ayatolahul Frunzăverde, părea stors de nesomn la Conferinţa de presă. Ar fi vrut să sune un prieten, pe cin’ să sune, pe Crin? Copleşit de ideia că i se ascultă telefonul, nu l-a mai sunat. Nu stabiliseră codul comunicării, în mijlocul statului poliţienesc.
„Dacă băieţii înregistrează, şi-i dau banda lui Ponta, şi află ăsta că e stângaci şi de-aia vrea să construiască noua dreaptă pe eşicherul din stânga?”.
Cu Ungureanu vorbise, dar nu i-a răspuns preşedintele…

De cealaltă parte, starurile şi starletele din PDL, după îndelungi dezbateri, i-au jurat credinţă lui Boc şi voinicul, în loc de Congres, a primit pe taviţă jăratec, şi la fel ca-n poveste, şi-a provocat la duel inamicii.
Cei trei crai de la opoziţie, consumaseră la bufetul Victoriei, fără parai, peste noapte, un pătul de Frunzăverde şi dimineaţa i-a prins întăriţi.
_În coasă să ne cosim, sau în lopeţi să ne-nzăpezim!?
_În cuvinte meşteşugite, mărite!

Dregându-şi glasul, fostul premier se umflă-n plămân:
„Vântul bate, apa trece,
pietrele rămân.
Frunza verde se usucă,
las-o să se ducă!”

marți, 27 martie 2012

Braking news... Frunză verde


Evenimente paranormale intersectează azi spaţiul public, spaţiul aerian si celelalte spaţii vitale, mai mult sau mai puţin blogosferice. Spre prânz, un avion special l-a cules din mijlocul junglei africane şi l-a adus sub escortă în patria mama a tuturor fărădelegilor sale, pe marele Boldea. Mi-aduc aminte, cum în copilărie, cel mai puternic de pe maidan îşi lua numele de Titi Boldescu şi în jungla lui, punea de un Safari, “când îl durea pe el la şipcă”. Ǎsta, chiar s-a dus până-n junglă!
Cu viteza Gândului, în jurul orei 14, o alertă live sparge  toate limitele comunicării pe sticlă şi anunţă că televiziunea lui Dan Diaconescu, OTV, a primit interdicţie de la CNA de a-şi mai transmite emisiunile cianurice, începând cu 28 septembrie 2012. Măsura a fost luată ca urmare a înjumătăţirii licenţei postului, drept pedeapsă publicităţii politice ilegale, făcută pe post,  Partidului Poporului. Aspră pedeapsă. A rămas mut, preşedintele!…DD
Încă de dimineaţă, deputatul PNL Virgil Pop, este săltat din Hotelul Bucureşti Radisson Blu, punându-se în aplicare condamnarea definitivă la cinci ani de închisoare pentru fapte de corupţie. Este primul parlamentar condamnat cu executare, intrat în puşcărie şi implicit intrat în istorie.
A trecut la vot, către orele 15, în Parlament, Legea pentru confiscarea extinsă a averilor, e drept, doar din a doua încercare şi e încă lung drumul până la promulgarea legii.
Simt că mă paralizează entuziasmul, e ceva în aer, stricat.
Şi ultima bombă, Sorin Frunzăverde, a trecut strada periculos din PDL, către PNL.
Asta-i viaţa, e  grea dar trece!... Cum ar zice Ilie Chelaru, un amic de-al meu.

Leoaica tanară premiată, s-a dovedit leu...


duminică, 25 martie 2012

Leoaica şi-a decernat premiile


Cu siguranţa despre premianţii Ediţiei a XII-a a concursului Leoaică tânără iubirea… vom mai auzii. Ne bucurăm că paşii lor au călcat cu emoţie şi pe strada noastră. I-am primit cu drag la Piteşti şi le-am ascultat freamătul primăvăratic. Poate că nu ne-am putut ridica la înălţimea momentului, să le punem cum meritau, la toţi, egal, cununa cu lauri. Poate cântarul nu a funcţionat, subiectiv şi sensibil cum e la poezie, înclinind balanţa spre unul sau spre celălalt, dar juriul alcătuit din Liliana Rus, Denisa Popescu şi Virgil Diaconu a încercat şi cred că a şi reuşit, să nu umbrească privirile lor senine.
Se întoarce acasă la Suceava cu diploma pentru Locul 3, Ana Maria Lupaşcu.(Din partea mea Marele premiu, dar acesta nu se acordă şi oricum eu nu sunt persoana oficială).
A plecat la Tărgovişte cu diploma pentru Locul 2, Delia Grosu.
A trecut din Braşov spre Bucureşti luând o Menţiune de la concursul nostru, studenta Anca Ioana Sandu.
Şi au rămas în Piteşti, de data aceasta localnicii luînd partea leoaicei, Menţiunea 1, cuvenită pe merit emotivei ziariste Ioana Mihai şi Premiul 1, profesorului de limba română Alexandru Gheţie, pe care se bateau atât de frumos la finalul sărbătorii, domnul Marin Ioniţă şi doamna Denisa Popescu, pentru primul interviu al câştigătorului la o televiziune locală.
Mai trebuie să spun cui s-a predat cu poezie cu tot, cavalerul?...

vineri, 23 martie 2012

Secretul tăbliţelor. Şarjă la o lansare.



Elena Tîrziman, Mircea Recneală, Robert Foravu, Octavian Ştireanu, Dan Iordăchescu _ am enumerat doar câteva personalităţi în domeniul public al cărţilor, veniţi de la Bucureşti cu ocazia lansării volumului TRIUNGHIUL CUNOAŞTERII – LECTURĂ, CARTE, BIBLIOTECĂ, al domnului Octavian Mihail Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene _ gazdele, plantând la prezidiu doar pe Simona Bucura Oprescu vicepreşedintele CJ Argeş, iar ca maestru de ceremonii ne-am lăsat cu toţii învăluiţi, pentru a câta oară, de prezenţa de spirit şi de glasul cald al poetei Denisa Popescu.
N-o să cădem în greşeala de a enumera titlurile şi funcţiile invitaţilor! Ordonate pe rafturi, ar îndoi desigur coala de hârtie pe care scriu, de s-ar auzi ecoul trozniturii până-n inima copacilor sacrificaţi din pădurea Trivale.( în textul iniţial, scrisesem inimile copacilor din pădurile transalpine, dar nu-i aşa, pierdeam fala şi contextul de mândrie al locului).
S-a strâns sub acoperişul Bibliotecii de la Piteşti, floarea aristocraţiei păstrătorilor şi cultivatorilor de carte scrisă şi s-a adunat atâta popor în jur, de am crezut că în sfârşit se decodase limbajul tăbliţelor de la Tărtăria şi urma să se comunice rezultatul cercetărilor, iar acestea, trebuiau să confirme că uitaţii strămoşi, tracii, trăitori pe meleagurile noastre, au fost cei dintâi care au descoperit scrierea, cu mult înaintea sumerienilor.
Unii spun, că dacă ai prieteni bibliotecari, e un semn sigur de nobleţe, alţii şi-au imaginat paradisul sub forma unei biblioteci. Nu am pretenţia să mă număr în nici unul dintre grupuri, eu am făcut parte doar din grupul „albaştrilor” şi mărturisesc în lumea aceea cu staif în care mă rătăcisem, eram singurul boier în blugi şi adidaşi.
Era atâta vibraţie şi rezonanţă magnetică pe metru pătrat, încât sinapsele mele se încărcaseră cu oscilaţii de înaltă frecvenţă, habar nu am dacă înşiruirea asta de cuvinte are vre-un sens fizic, sau metafizic, potrivit cu fenomenul rar în mijlocul căruia mă plasasem, ca să pot recepta informaţia pură, extrasă din depozitele celor care depăşiseră de mult stadiul şoaricilor de bibliotecă, dialogând savant despre programul Euronet şi competiţia sângeroasă, acerbă, intre cartea scrisă şi cartea electronică, minunatul e-BOOK.
Ne-a lămurit magistral, dându-ne la toţi o ştire despre mersul istoriei, domnul Octavian Ştireanu, printr-o reuşită metaforă, cum că „apariţia liftului nu a dus la dispariţia scărilor”. Câtă chintesenţă şi profunzime, mai că uitasem de secretul tăbliţele de la Tărtăria.
S-a vorbit cu îngrijorare despre tineret şi s-a invocat subliminalul, făcându-se o trimitere responsabilă către necesitatea realfabetizării năţiunii romane. S-a vorbit despre tehnici specifice şi resetarea în limbaj a termenilor; carte, bibbliotecă, lectură, care să recucerească teritoriile cotropite în strigătul generaţionist şi revolut: ”Pe ei pe ei pe mama lor!”
„E momentul să strângem cioburile din societate şi să reconstruim cultura noastră strămoşească, să o repunem în drepturile ei”. (Ce vă spuneam eu mai la început, despre Tărtăria.)

A fost o glumă! Sper să nu se supere nimeni.
Domnul Director Sachelarie merita o manifestare frumoasă, între prieteni deosebiţi, şi a avut-o din plin cu prilejul lansării.
O generoasă masă, a strâns în jurul ei la sfârşit, sumedenie de scriitori locali, flămânzi de cultură şi însetaţi, mulţumiţi că în cetatea Bibliotecii se păstrează cu grijă şi cărţile lor. E reconfortant să gândeşti:
 „Peste sute de ani când ne vor descoperii urmaşii, chiar dacă nu vor înţelege nimic _ şi ei vor fi mândrii de noi!”
Tărtăria de mai apoi.

 good discount

miercuri, 21 martie 2012

Semn de Ziua Mondiala a Poeziei


umbra e
dinaintea mea
lunecând în nisipul albastru al ierbii
om de vânt
fără chip
crescut din trup

efigie
din care timpul
a nivelat
reliefurile

filă de carte
scrisă de înger
împingând roua
în hieroglife suspendate
şi înflorind aerul
precum coarnele unui cerb

la capătul zilei
noaptea muşcă din carne
literele se întorc
împletind pe trup
o cămaşă de zale
sufletul flacără
se zbate în colivie

nevazută ca o floretă
pasarea cetii
puncteaza-n asalt
tuşe
cu trandafiri galbeni

marți, 20 martie 2012

Trofeul calitaţii



E reconfortant să constaţi ce delicvent(când te amesteci cu ei...) de rând a ajuns fostul premier Năstase, cel care-şi număra nu de mult fabuloasele sale ouă în parlament şi cum se înghesuie el acum, spăşit, în Curtea Justiţiei să dea socoteală.
Ne-am obişnuit într-atât să-i vedem defilând pe politicieni la DNA, sau la tribunal, încât greu faci diferenţa între ei şi preacuvioasele oiţe ale Domnului, cu baticurile trase pe frunte, îmbulzindu-se să ia apă sfinţită de la Izvorul Tămăduirii în bidoane de plastic.
Mă întreb, o fi întâlnit-o vre-odată în drumurile sale, măcar în vis, pe mătuşa Tamara reconstituind cu bidoanele cu agheasmă în sacoşă, drumul de la biserică şi păna-n strada Zanbaccian?
E reconfortant?... Puţin probabil.

luni, 19 martie 2012

Balans celest pentru Cuvânt. Prefata la Bursa ingerilor


Instantanee ale realităţii urbane, imagini vizuale generatoare de spiritualitate transcendentă, enunţuri stilizate impecabil, frumuseţe lapidară a versului şlefuit  cu inflexiune rafinat niponă, sunt trăsături cunoscute şi recunoscute ale scriiturii lui Ion Toma Ionescu. Să urmărim ideea poetică aşa cum se iluminează ea din versurile caligrafiate în volumul Bursa Îngerilor.
Poetul Ion Toma Ionescu e fascinat de ideea unei călătorii spirituale în universul haotic şi de nedesluşit . Deschide aşadar Bursa Îngerilor, unde-şi va identifica protectori şi călăuze pentru parcursul lui spiritual. În  drumul său iniţiatic poetul descoperă şi consemnează adevărurile ascunse în Cuvânt. El rătăceşte „prin nisipul stelar”(Letopiseţul iubirii), „printre blitzuri şi manechine de ghips”(Ceaţa cu aeroport), poposeşte la fântâna unde „îngerul s-a frânt” şi căruia „…oamenii smeriţi/ i-au zidit umbra”, uneori se afundă în durerea lutului ce-i ţine cugetul şi spiritul captiv (Descălecatul cuvintelor), se împiedică fie de umbra sa, fie de libertatea-labirint(Led Zeppellin).
Singurătatea drumeţului se însoţeşte pe traseu cu alte repetabile singurătăţi: „ şiruri de oameni/ încolonaţi şi singuri/cu feţe pustii”..(Încolonaţi şi singuri). „ Roua sărată a buzelor” femeii iubite aduce clipa de iluzie alinătoare, dar clipa este clipă, bucuria clipei se iroseşte . Într-o escală aleatorie a existenţei cei doi au revelaţia imaginii necruţătoare din oglindă : „ tinereţea ne-a căzut/ de pe umeri/ ca o hlamidă a umbrei”( Tinereţea ne-a căzut de pe umeri). Însingurat în oglindire şi în dezolare, omul îşi caută evadarea din propria sa umbră, în  cuvânt. Cuvântul opune înverşunată rezistenţă. Poetul se istoveşte „scrijelind în bazalt”( Letopiseţul iubirii) , cuvântul rămâne ferecat în tăcere, îngroapă în el misterul cu atât mai mult cu cât poetul îl iscodeşte.
Poetul călător şi căutător de noimă a cuvântului esenţial găseşte doar paleative, cuvinte răzleţite în largi volute sau cuvinte pustiite ce răzbesc anemic dintre nămeţi. Descălecatul cuvintelor  şi-a pierdut aura ceremonialului întemeietor. Iar „mătasea cuvintelor” se destramă şi ea , îi scapă poetului de sub control, poetul nu are în posesie liantul mântuitor al metaforei: „ lipsesc doar procedurile de salvare a metaforei”( Ceaţa cu aeroport). Rătăcind insular prin lumea rotitoare şi prin vălmăşeala de cuvinte, poetul se ajută cu cohortele de îngeri pogorâte peste el. Sunt îngeri roiuri, roiuri, care se rotesc într-un celest balans, îngeri licărind „sub pleoapa Lui Dumnezeu”.
Bursa îngerilor cuprinde îngeri utilitari, îngeri martori, îngeri avertizori. Cândva, la terminalul drumului prin viaţă, se vor revela şi „ţapinarii cerului”, undeva, într-un înalt, pe „un platou/cu pădure/ de cruci /. Dincolo de moartea poetului întru cuvânt, drumul nu mai duce nicăieri. Omul încercuit pe pluta de piatră a lui Saramago luptă pentru supravieţuire. Pe pluta de piatră criptată poetic miniatural omul îşi simte limitele şi se îngroapă cu smerenie în cuvânt. Peste creaţia istovită şi irosită rămâne doar singurătatea Lui Dumnezeu( În metru antic ).
Virginia Paraschiv

duminică, 18 martie 2012

Un semnal


Semnal
Am primit Bursa îngerilor, un volum de poezie tipărit în cadrul colecţiei Print a Proiectului Cititor de proză coordonat de Emanuel Pope, Londra, Regatul unit al Marii Britanii.
Redactor: Mihai Ganea (Salutări stimate Domn!)
Coperta si grafica colecţiei: Maia Martin (Succes Maia joi, la vernisaj. Nu mă îndoiesc, va fii.)
Prefaţat cu alese cuvinte de Virginia Paraschiv(Sărut mâna, Doamnă!)
Acest eveniment eu îl iau ca pe un premiu. Nu pentru costurile de tipărire oferite cu generozitate de Emanuel şi nici pentru, cum îmi place să cred, recentul Concurs Colindaţi poeţi... câştigat de mine. Premiul e acela că am întâlnit nişte oameni minunaţi, pe care practic nu i-am întâlnit niciodată şi care şi-au asumat un gest de nobleţe slujind poezia.
E doar un semnal.

joi, 15 martie 2012

Cârstoiu şi găina lui lehuză


Întrebarea mă bântuie de aseară, după ce am urmărit la B1 emisiunea junelui Nelu Barbu cu marele analist. Nu ştiu cum se rătăcise pe-acolo şi unul ce încă îşi zice, Dan Pavel...
Nu numai că maestrul nu s-a dat pe spate, ca toţi ceilalţi, comentând subiectul meciului transmis cu o seară înainte de Antena 3, dintre premier şi pastorul protestant(nu mă pricep la religii, îl ştiţi; „părintele” protestatarilor din piaţă...), dar ne-a uimit încă o dată, încercând să ne lămureasca despre evidenţa faptului că găina  a născut cu adevat pui vii. N-a precizat dacă era aceeaşi.
Nu mă situiez nicidecum printre cei care i-au cântat lui MRU prohodul, atunci când acesta a hotărât să meargă la gâde, punându-şi capul pe tocător în ringul Antenei şi nu m-a surprins total nici măcelul administrat, când s-au răsturnat planurile. De mirare cum unii, au putut gândi că acolo în ring va fi un meci de box, chit că înainte de pauză, am aflat pe surse, Dana Grecu se dezbrăcase ca la marile gale. N-a mai urcat în ring până la urmă în bikiny să anunţe ultima repriză, în baia de aplauze a spectatorilor înfierbântaţi. A rămas în culise să-i facă pastorului respiraţie gură la gură.  
Nu insist să definesc tipul de confruntare. A fost un meci între categoria Muscă şi categoria Dex. Musca bâzie, zboară, Dexul e mult mai greoi, cum să alergi după muscă, eventual s-o omori!?... Astea erau premizele.
Dracu îl puse pe gâde să vrea să citească cuvântul ăla din (sau dintre?) paginile dexului!... 
I-a căzut Dexul în cap de-a rămas ca o găină lehuză după ce născuse puii vii.
Pănă la urmă vorba lui Cârstoiu, ciudoasă, noi ce-am câştigat? 
"Măi oameni buni, e un premier abscons, periculos,  din câte ştie nu ne-a spus nimic!”
Dar să revenim la oracolul nostru. 
Ce-o fi cu el? Să fie poziţia lui schimbată, opusă valului, doar deontologică, profesională? Simte ceva de-a trecut în opoziţie? E, invidia că MRU-ul are dexul mai mare? O fi supărat că n-a venit primul ministru în emisiunea lui prima dată, (s-a dus la papistaş) să-l ungă cu mir? O fi având ceva spaime sub acoperire şi ăsta le ştie? L-a pus Băsescu să-l încerce?
Pare circumspect, aşa, de la-nceput. Îmi pun întrebări.
Caut şi eu ca maestrul în subtext o ştire.

miercuri, 14 martie 2012

Exerciţii de respiraţie

                                                                                        Foto: marincristian.ro
Noaptea a urcat pe munte luând cu sine roua de pe cuvinte. Întins în iarbă, tac, aşteptând să apară printre tufele de trandafiri ghimpaţi, prada. Am mai măturat o dată cu obiectivul DSRL-ului banca strălucind albă la capătul aleii. Ultima, din parcul imens, la care nu mai ajunge nimeni.
Alături, găleata cu vopsea şi pensula mă provocau să testez aparatul imortalizând cadrul nefiresc. Dar o mişcare imperceptibilă a aerului m-a neclintit ca un arc întins. Era aceeaşi rochie uşoară, albă, ce-i mângâia pulpele pendulând ca o limbă de clopot în mintea mea. El s-a aşezat pe bancă şi ea în braţele lui sărutându-l. Simţeam pe buze gustul ştiut de rodie. Uitasem pentru ce venisem. Imagini vechi se dedublau în focarul obiectivului, disimulându-se ca o pânză de apă peste memoria peliculei unui film vechi, mut. Timpul s-a comprimat îndelung.
Când s-a ridicat de pe bancă, bărbatul avea pe spate dungi albe de la scândurile proaspăt vopsite.
            Rochia ei se şifonase puţin.

duminică, 11 martie 2012

O carte si doua edituri


O aparitie editorială nouă, face parte dintre rarele mari bucurii pe care timpul cu parcimonie mi le-a dăruit. Dându-şi seama probabil că balanţa a stat înclinată prea îndelung spre tristeţe, cel care aranjează cumva starea lucrurilor, a vrut să compenseze situaţia şi a găsit cu cale ca ultima carte pe care am scris-o, Bursa îngerilor să apară de-odată în două edituri.
Faptul mi se pare nefiresc să mi se întâmple tocmai mie şi „vinovat” de asta se face doar prietenul meu Emanuel Pope. Căruia trebuie să-i mulţumesc pentru că a ales cartea mea să facă parte din Colecţia Print în cadrul proiectului Cititorilor de proză şi să fie tipărită la Editura Transilvania.
Cum se cade să mulţumesc şi celuilalt vechi prieten, Călin Vlasie care a pus sigla Editurii Paralela 45 pe trei dintre cele patru cărţi pe care le-am comis până acum cu îngăduinţa dumneavoastră.
Deocamdata coperta de la Editura Paralela 45.

sâmbătă, 10 martie 2012

Interviu cu un personaj


       Revista Pietrele Doamnei prin aceeasi sensibila Mihaela Cavescu ia un interviu unuia din personajele vii ale cartii mele Dosarul "Albastrii". Pentru lectura clic pe fotografie.

vineri, 9 martie 2012

Singurul mucenic


Astăzi despre Dan Grigore. Nu artistul uriaş, ci demisionarul din CNA  sub povara de presiuni şi vorbe de ocară. Hulitul care a îndrăznit să cugete curat, cântărind cu instrumentele dreptăţii şi neascultând de poruncile venite de la Partid.
Se întâmplă în preajma zilei de 9 martie, zi ce aduce aminte de povestea celor patruzeci de mucenici, soldaţi creştini, siliţi să se închine idolilior şi refuzând închişi în temniţă să-şi trădeze credinţa, iar după 8 zile, condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei şi bătuţi cu pietre.
Picătura ce-a umplut paharul a fost greaua vorbă şi necugetată a celui care se crede viitor preşedinte, ca o umbră aruncată maestrului, cum că ar fi „lipsit de onoare”.
În ce lume, la noi sau aiurea, falnicul Stejar poate fi umbrit de un crin!
Nu mai punem la socoteală statura umbrei _ cea morală, cea profesională, cea a bunului simţ, clamată într-o revoluţie(de ce-or fi devenit revoluţiile caricaturi?...) şi, care nu se ridică falsului preşedinte, nici până-n genunchi.
Mă uit în jur, tare mi-e teamă că repetăm povestea celor patruzeci de mucenici. Doar unul singur nu şi-a dat duhul atunci!
Ne-a rămas imaginea în spatele convoiului de căruţe urnit către râu, mama lui, purta pe umeri trupul strivit al feciorului încă viu, înălţând către cer rugi fierbinţi de a-i fi primit fiul, în rândul celor morţi.
Dea Dumnezeu, să nu-i încremenească pe umeri crucea!

joi, 8 martie 2012

Psalm de ziua femeii


                                 

a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun


şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh


şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi  pradã singur omul
sã pãzească via


cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
bulgãrele albastru storcând deasupra
boabe de rodie


îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii


astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au potolit  traversând
împreunã ispitele nopţii


în dimineaţa celei de-a şaptea zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire


şi înluminându-se
s-a depărtat

Din volumul sub tipar Bursa îngerilor

miercuri, 7 martie 2012

Acoperişul cerului

                                                                                  Jean Moral. Alteritate

nici nu apuca soarele
să-şi spele-n rouă sudorile nopţii
când pleca la muncă


ciocanul
canciocul pentru smoală
foarfeca de tablă
găleata
scripetele asteptau de cu seară
în sacul de rafie


cu ţigara în coltul gurii mormăia la prânz;
“cu răbdarea
treci marea”
când il strigam


fără vapor în mintea mea puţine şanse


de la un timp ploaia grozavă
şi-o ameţeală
îl ţinea de pat
până-ntr-o zi când zise:


“tu Mărie să-mi aduci sacul
urc musai
că s-a spart acoperisul ăl mare
şi Dumnezeu n-are răbdare”


Din volumul Bursa ingerilor

luni, 5 martie 2012

Tenisul feminin de poveste




Cu siguranţă nu ştiţi legătura dintre Fraţii Grimm şi sportul alb. Nu, nu ei au inventat sportul alb! Ei au inventat-o doar pe Albă ca Zăpada. Şi legătura cu piticii e publică, nu căutaţi pe surse, nici în Wikipedia, nu daţi search pe Google, ea face parte din marea literatură, nu e o ştire.
Nu ştiu ce mi-a venit, că nici Somnorosul şi nici Mutulică n-au exersat lovitura de dreapta, sau lungul de linie.
Şi-apoi, cum ajung la cele şapte prinţese, de unul singur, alb ca zăpada. Fratii Grimm au fost măcar doi.
Monica Niculescu, Irina Begu, Sorana Cîrstea, Simona Halep, Alexandra Dulgheru, Alexandra Cadanţu şi Edina Gallovits-Hall.
Ele fac mare performanţă şi sânt, toate şapte, în Top 100 WTA, aducănd Romania pe un podium de poveste, lângă Rusia (11 jucătoare) şi SUA (8 jucătoare).
           Cu siguranţă nu ştiţi legătura dintre Fraţii Grimm şi sportul alb. Nici eu n-o ştiu...

vineri, 2 martie 2012

Două democraţii


Rezistenţa prin umor, e datul ce ne cantonează ca popor fruntaş în lumea bancurilor, nu în lumea civilizată. Pe vremea ailaltă, izvorul principal al râsului sănătos, îşi trăgea seva din armată, cea mai democratică instituţie a timpului, acolo unde până la urmă, sub uniformă, la raport, în faţa ta- majurului eram egali; indiferent de etnia şi gradul culturii sau inculturii ce dădea din noi.
Toţi ne îndobitoceam cu generozitate servindu-ne cu credinţă patria.
Azi, fără îndoială cea mai democratică instituţie e Parlamentul. Nu contează ce afaceri ai în spate, câte palate, câte maşini, căt de fin sau peltic ţi-e discursul, până la urmă la numărătoare, tot un vot ai. Egal.(mai depinde doar cine-l numără...)
Nu s-ar spune că senatorii şi deputaţii nu servesc, sau n-au servit ţara cu credinţă  la micul dejun în Comisii şi după amiază, în Plen!
Domnilor, veniţi mai aproape să n-audă presa, o să dau din casă câteva citate celebre.
La instructia de front, dom' plutonier ordona:
Pluton, alinierea în front câte unul!  Pentru verificarea bocancilor,  ridicaţi piciorul drept! 
Unul dintre soldaţi ridica, din greşeală, piciorul stâng, la care dom' plutonier, vazând şi un bocanc stâng ridicat, striga imediat:
Bă, care ai ridicat amândouă picioarele!? 
Nu-i aşa că situaţia pare ruptă din parlament?
Măi rahat, nu mai mişca în formaţie că te mănânc!
Am deja în faţă, îl văd clar pe Şeful grupului parlamentar, nu contează de la care partid.
Fruntaş Ionescu, vei fi pedepsit 5 zile de arest pe motiv că ai fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unităţii în loc să fi în pat!
Păi, domna Roberta Anastase, ieri, n-a tăiat indemnizaţia, pentru o poziţie, în afara cadrului legislativ?...
Băgaţi la tărtăcuţă,  regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepţia situaţiilor prevazute de regulament! 
Nu mă îndoiesc, l-aţi recunoscut pe Blaga, preşedintele senatului, persoană onorabilă de altfel. Să vă mai dau un citat. Sergentul catre soldati:
Trebuie sa ţineţi duşmanul tot timpul în ochi... Ce te holbezi aşa la mine soldat!?... că eu nu sunt  Preşedintele!
Ponta  săracul de el!... Şi Crin?
Crin are probleme-n partid şi, diplomat, îi face morală unuia din pluton scoţându-l în faţă.
El a fost un măgar şi un porc, nu MAE cu noi în formaţie SIE exclus!
Cum am spus, umorul e un nutreţ pentru români la mare preţ.

joi, 1 martie 2012

1 Martie


Cu firava lor răsuflare
au încălzit albul zăpezii.
Mângâindu-l, cu blândele suliţi,
lăncierii i-au străpuns armura.
Firul de sănge a împletit
în zăpadă
dorul.

Cât timp ieşim din iarnă
învingători,
ne putem întoarce acasă.
Femeile ne aşteaptă deschise
la porţi.
Le prindem mărţisorul în piept
şi răbdători,
aşteptăm binecuvântarea
sărutului,  
ca o ofrandă a zeilor,
ca să fie pacea cât mai lungă.