joi, 8 martie 2012

Psalm de ziua femeii


                                 

a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun


şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh


şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi  pradã singur omul
sã pãzească via


cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
bulgãrele albastru storcând deasupra
boabe de rodie


îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii


astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au potolit  traversând
împreunã ispitele nopţii


în dimineaţa celei de-a şaptea zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire


şi înluminându-se
s-a depărtat

Din volumul sub tipar Bursa îngerilor

2 comentarii:

  1. Da. ,, O femeie frumoasa e o bijuterie, o femeie buna e o comoara intreaga''

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase