Se afișează postările cu eticheta Din volumul "GLONT DE ARGINT". Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Din volumul "GLONT DE ARGINT". Afișați toate postările

luni, 13 ianuarie 2014

Din arginturile mele



Pluta de piatrǎ



în ochiul
rǎnit
ca o dimineaţǎ
în rouǎ
insula
se scufundǎ

poate e vina
celui lovit
sau piatra
dinadins
încercuitǎ
de ape

dacǎ ai un fiu
el va ucide
clipǎ de clipǎ
surpând
în inima ta
însǎ-și viaţa lui

ca un dans
ne’ntrerupt

când muzica tace
și ecouri
rostogolite
cǎtre plajǎ
irump

duminică, 12 ianuarie 2014

Vis alb



 Acuarela Karramba Dead
aluneca troica
pe urlet de lup,
scade zǎpada în cer,


vizitiu, numai bici,
fǎrǎ trup,
își mângâie caii de ger


în saricǎ-i cald
și pustiu
(zǎpada îmi umple auzul)


și taina cǎ-s viu
se stinge
și ţip


și nu-i chip
sǎ știu
cât mai ninge...
(Din volumul Glonţ de argint)

miercuri, 30 iunie 2010

Exercitiul umbrei


cu laserul
în mâini
ca un lujer
copilul magistru
trasează
conturul
inexorabil al clipei

îngeri
cu trupurile
străvezii
aşezaţi
în bănci lustruite
deprind
exerciţiul umbrei

din timp
în timp
pe masa
de joc
crupierul de lut
răstoarnă
gloanţele de argint

miercuri, 17 decembrie 2008

LUT 20 - Din volumul "Glont de argint"

Colind sub cearşafuri de smalţ

cum se târăşte
lumina
în colbul
arşiţei

palmele mele
vraişte
foşnind...

tu vii ca umbra
ca pasarea cetii
catre miezul
de zi

una cu sâmburele
din mireasma
de mirare
a mărului

LUT 27 - Din volumul "Glont de argint"

Ce mai biserică


ce mai biserică
mi-am construit
cu turla între dealuri
îngenuncheate
de ploi

tot mai rar
în clopotniţă
foşneşte
Dumnezeu

trosnesc
căpriorii
şi eu...

LUT 6 -Din volumul "Glont de argint"

Colind


Ne fulgeră pe şiră cu colinde
Se hârjonesc în suflet lupii tineri
În cer un înger candela-şi aprinde
Şi clopotele bat la Sfânta Vineri

Ce veşnic ninge, cearcănele serii
Pudrate-s cu mireasmă de răşină
Şi parcă înfloresc în glasuri merii...
În ieslea lumii pâlpâie lumină

ADANC SUB STELE

adânc sub stele
amforă de lut
ca o rugă

din osuarul îngerilor
curge fără sfârşit
timpul

niciun templu
nu-i mai mare
ca însăşi viaţa

în sufletul orb
trâmbiţează
trupul gol al femeii

ziua de-a curmezişul
nopţii pâlpâie
ca un semn de carte

adânc sub stele
râuri de cruci
rostogolindu-se