vineri, 18 decembrie 2009

Darul lui Mos Craciun

S-au rezolvat toate problemele politice. Tara nu mai e divizata, nu e nici rosie, nici galbena, nici portocalie. E una singura. Si-a indreptat Dumnezeu fata spre noi. Cata putere in gestul creatiei, cata schimbare de optica.
Ninge. Romania e dalba, curata ca un vis frumos. Parca ne-am intors intr-o copilarie uitata, cu nameti, cu sanii, cu cetini de brazi si bucuria colindului.
Nu conteaza blocajele pe strazi, nu conteaza televiziunile inca blocate in mocirla politicului, nu conteaza nici blocajul guvernarii.
Ne-a pus pe ganduri zapada. Vine Mosu !!!
Sa ne bucuram asadar cu copii ! Mos Craciun va invinge desigur si balaurul crizei. Doamne ajuta !!!

miercuri, 16 decembrie 2009

Curtea Miracolelor

Ninge.Peste tara indesat se cerne zapada. Un fum se ridica la cer gros din spatele sediilor de partide. Toata noaptea a batut VANTU.

N-as fi crezut sa ne mai poata cineva albii. Dar Curtea de-aia e Curte, sa ne purifice.

Mai e un hop de Ignat. Sacrificam porcii si dezlegam sarbatorile.

Leru-i ler.

Sa ne bucuram.

Doamne ajuta !

Vine el si guvernul...

duminică, 13 decembrie 2009

Protest

Fota http://dinvremeainorogilor.files.wordpress.com/2009/11/fortuna-prime4.jpg




nici-un protest nu schimbă lumea
realitatea se prelinge pe buze
ca seva unei căpşuni strivite
un tsunami înfipt
în inima cauzei

cuvintele curg
gesturile se descompun
în imagini de lumină frântă
cu fiecare greşeală
ne împăcăm cu îngerii

strigătul e un carusel
în mare viteză
şi explozia... de explozie
nu ne apără nici o cască
toţi murim

la ţărm
femeile se aruncă
în valurile deschise
goale ca nişte cruci albe
în cimitire

gândesc singur
poate că am o problemă
o şopârlă întinsă la soare
pe plaja unui ochi deschis
pierde timpul

mă retrag în aşternuturi curate
alergarea în doi
e ca fericirea tâmpă
ating sânii pe rând
ca pe trăgaciul unui pistol

trebuie sa fim radicali

protestul credeam
că e împotriva morţii
mă lămuresc ziarele de seară
confetii plutind
aruncate de la balcon

în puterea nopţii cântă o pasăre
la far valurile se sparg
se strecoară o umbră
ultima comandă în bar
amice nu strica lucrurile

ţi-e scris
lumea se va răci
pune ştampila
funcţionează
în vis

ia-ţi minţile de pe mine
ţi-e scris
lumea se va răci
pune ştampila
funcţionează

luni, 7 decembrie 2009

Albastrii - Intalnire cu securitatea - Capitolul III -Noaptea Sandei

PRO MEMORIA 2
Din volumul în pregătire „Dosarul ALBASTRII”

Noaptea Sandei
Ion Toma IONESCU



Tarabele din piaţă aliniate ca nişte bărci de pescari se trag spre liman. Doar câţiva cumpăratori se mai vântură întârziind căderea serii. La mustăria din colţ obişnuiţii beţivi strâng mesele în speranţa că şefa le va oferi cana victorioasă cu vin, ultima, cea sortită a le da curajul înfruntării vicleniilor nopţii. De altfel şi curajul meu e în bună stare, dacă mă gândesc la sacoşa de plastic în care lângă sticla de votcă şi şunca (ce nu-mi făcuse degeaba cu ochiul în galantar), odihnea şi ultima pâine pe care reuşisem s-o prind înainte de închidere. O zi norocoasă.
Mă despărţisem de Ică la teatru în staţie, el luând doiul(autobuzul) spre nord, iar eu optul spre Papuceşti. În coastă realizasem că mă încearcă foamea şi ştiam că nu era nimic în casă dinspre partea mâncării. Pe scară, semiobscuritate. Natural, iar s-au ars becurile. Bastilia noastră confort 3, nu prea face risipă de luminatoare. Până la doi e deja beznă, nimeresc totuşi cheia.
Înăuntru, nu sunt probleme cu uşile, dacă nu le ai, nu mai scârţâie, nu se mai strică nici clanţele. S-a gândit bine constructorul. Traversez sufrageria şi aprind lumina în dormitor. De acolo se propagă misterios în toată casa. Nu mă deranjează nici măcar lipsa uşii de la bucătărie, oricum nu gătesc să intre mirosul. Si dacă e să vorbim serios, cum s-ar deschide uşa în bucătăria de doar un metru pe unu şi jumătate, cât arată dimensiunile. Măsuţa, două taburete şi un reşeu pe gaze, cu două ochiuri pentru prepararea cafelei. Intimitate nu glumă.
Sufrageria e destul de mare. Aici constructorul nu are nici o vină, e doar contribuţia mea. Am renunţat la mobilă pentru spaţiu. Voiam să mă simt cât mai liber. Doar pereţii sufrageriei trebuiau să suporte oarece îngrădiri în imaginaţia mea. O numisem cu prietenii „camera albastră”. O şi vedeam pictată în tempera cu mult albastru în diferite nuanţe; găsisem şi pictorul, de fapt Claudia cu relaţiile ei artistice. Lucian Cioată tocmai depăşise perioada de griuri. Am fost cu Claudia în expoziţia lui la muzeu; încerca să-mi explice sensuri, lumină, linii, nu pricepeam nimic, nici de ce tablourile lui se vindeau la preţ bun în Germania . Artistul şi-a adus vopseluri şi nenumărate pensule a pipăit pereţii nemulţumit, a trasat cu un fel de cărbune conturul unei caracatiţe uriaşe pe tavan şi pereţi, a mai băut o votcă, şi încă una, după care a cerut o cheie şi dus a fost. Două săptămâni mai târziu îşi retrăgea inexplicabil ambasada,vopselele şi toate sculele lui geniale. După mai multă vreme am aflat că-i şoptise un amic securist să-şi vadă de alte treburi.
Ne-am reunit în conclav, Ică, Nae, Claudia, Gess şi cu mine, doar nu se lasă la greu prietenii şi am decis să umplem conturul caracatiţei cu un colaj imens, din articole de ziar, poze, suprarealism,contraste, Auschwitz şi sârmă ghimpată. Libertate totală cu petice de catifea albastră şi tot tacâmul. N-am găsit sârmă. Ne-au prins evenimentele, voi povesti mai târziu.
Dormeza mea uriaşă, acoperită cu o husă înflorată, roşie, cusută de mama cu volănaşe încreţite, abia de lăsa loc în dormitor măsuţei joase şi raftului cu cărţi. O zi norocoasă gândeam, desfăcând dopul sticlei şi tăind felii groase de şuncă. O bătaie discretă în uşa mă opri din îndeletnicire, ca să-mi pună cireaşa pe tort. Ce-ţi poţi dori, tânar fiind, mai mult într-o seară cu votcă şi slană pe masă, decât o fată tânără să-ţi împlinească visele.
Era Sanda. Niciodată nu-mi călcase singură pragul. Cam palidă mi s-a părut, dar presupuneam din cauza luminii difuze. Nu se număra printre fetele care îmi dăduseră vreodată a înţelege că doar o scânteie ne-ar putea aprinde. Firea ei pisicoasă şi sensibilitatea afişată, privirea languroasă ce se despletea larg în prezenţa unor masculi, uitarea teatrală de sine când Ică işi apropia degetele resfirate, într-un gest de fachir urmărindu-i profilul feţei şi continuându-şi lunecarea în jos peste sâni şi coapse fără ca atingerea să se producă în realitate, topirea ei umedă şi instantanee, dizgraţioasă, toate aceste lucruri dispăruseră undeva departe.
Era destinul! S-a oprit în dormitor direct la şuncă, cu mâinile uşor tremurânde, şi numai după câteva înghiţituri bune şi o sorbitură de votcă se linişti dintr-o dată şi-mi spuse: „în noaptea asta am să dorm la tine”. Ca un boxer fără gardă am încasat upercutul, însoţit de un pahar din licoarea tradiţională rusească, pe nerăsuflate, ca să-mi ofer o şansă.
Mi-a cerut în vorbe puţine o pijama sau un tricou, venea de pe drum din Bucureşti şi voia să se schimbe. I-am dat o cămaşă nouă, nefolosită. Ar fi voit să facă un duş dar nu era apă caldă la acea oră. S-a dezbrăcat fără jenă descoperindu-şi sânii rotunzi un pic mai mari după aprecierea mea dacă eu vedeam atunci bine. La mine clipele deveniseră lungi ca degetele ei încremenite pe nasturii cămăşii ce parcă nu doreau să se încheie. Şi-a pus capul pe pernă şi mi-a şoptit că e bătrână şi obosită. Am privit-o atent cum adoarme în câteva clipe şi parcă tindeam să-i dau dreptate. A apucat să-mi promită că-mi va povesti.
S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă, neştiind să înnoate. Am luat-o cu grjă în braţe şi am împins-o către perete. N-am rezistat tentaţiei şi i-am descheiat doi nasturi de la piept. Am privit în voie lumina cum se strecoară tot mai adânc şi am prins în căuşul palmei unul dintre sâni. Am aşteptat vreo reacţie preţ de câteva minute după care m-am retras. Căldura trupului ei degaja o mireasmă uşor neplăcută pe care până atunci n-o remarcasem. Bunul meu simţ înregistra încă o victorie dureroasă. Aveam să aflu după un timp că fuga ei de-acasă şi nopţile la Bucureşti o procopsiseră cu un sifilis. Era în acea stare. Ar fi putut să se întâmple…
Sanda este până la urmă cea pe care eu am considerat-o a fi la originea întâlnirilor nedorite ale grupului nostru cu securitatea. Labilitatea psihică, fugile repetate de acasă, tentativele de suicid, implicitele chemări la miliţie m-au făcut să mă îndoiesc de probitatea ei morală, să-i intuiesc slăbiciunile şi s-o cred capabilă de unele declaraţii în consecinţă. Poate că am greşit. Sigur nu în totalitate.

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Ultima sansa

Opriţi nemernicia ! Ne prăvălim în istoria cruntă primitivă de care speram să ne dezicem, ne discredităm ca oameni.
Domnilor ziarişti (mi-am călcat pe inimă cu apelativul), contribuiţi din plin la jaful politicienilor asupra dreptului nostru câştigat, cu jertfa copiilor din decembrie, de a gândi liber, de a alege adevărul de minciună.
Ne distrugeţi demnitatea, ne distorsionaţi imaginile. Ne îndoim deja ca naţie, ne destructurăm ca ţară.
In solda cui măcinaţi sistematic democraţia. Doriţi înapoi Comunismul, cu două ore pe zi televiziune cu botniţa ?
Vă putem boicota, vă putem noi pune botniţă refuzând a vă urmării scălămbăiala murdară, vândută consecvent mogulilor.
Aveţi grijă măcar voi, Robert Turcescu şi Răzvan Dumitrescu salvaţi-vă sunteţi tineri ar fi păcat de capacităţile voastre intelectuale să rămâneţi în acea Realitate pe care o bate Vântu. Mai aveţi o şansă.

miercuri, 25 noiembrie 2009

CRINOGIONIA

Erai mic Crinule, în umbra lui Geoană!
Poate nu ştii o floare, scade, se ofileşte când n-o vede soarele. (Iohannis să fie soarele?!...) Mai ales când umbra e în pădurea de copaci uscaţi a PSD-ului. Într-o pădure moartă, otrăvită de Iliescu n-au cum să crească drepţi, înalţi cum pretinzi tu, crinii.
În cel mai bun caz ies după ploaie ghebele, hrebenciucii, dannicii, şi din familia liberală a mânătărcilor, doar orbanii, şi desigur patricii cu mânăriile lor petrolifere.
„Să se oprească regimul Băsescu!”
Nu ar fi mai corect să se oprească regimul ciumei parlamentare băltite bicameral, pecinginea care ne-a sufocat ca un smog, seară de seară din ecranele toxice ale mogulilor ?
Am votat cu tine Crinule în primul tur, dar ceri prea mult, nu cred cum pretinzi, că Iohannis e soarele. Despre Geoană, după cum bate Vantu, numai de bine! Cum spunea...

miercuri, 18 noiembrie 2009

Cu prastia in vrabii - Curierul zilei

In urbea noastra sunt prea multi poeti ?

Dă azi cu praştia Silişteanu după vrăbiile lui Virgil Diaconu. Urât !!!

Aş fi dorit ca astfel de acuze să nu se mai întâmple în teritoriul atins de înger al literaturii, As fi dorit ca limbile şerpeşti ascuţite, să se duieleze doar în zona politicului mocirlit azi fără scăpare şi fără Dumnezeu. Ce sevă poate hrănii atâta ură. Irosim copaci în flăcările iadului, în loc să dăruim hârtiei suflet nou, vrednic de fală. Reveniţi-vă oameni buni !..

luni, 2 noiembrie 2009

Octombrie ca o vaduva tanara

Foto: Marius Stoianov



A trecut octombrie peste mine
ca o văduvă
tânără, înfrigurată
descheindu-şi cerga
de ploi
şi apele tulburi
s-au revărsat din zăgazuri
izbindu-ne

Mă încleştez,
cu braţele slabe
descărnate de frunze,
de coama de murg a vântului,
dar şoimul vânătorului
nu se mai întoarce

Mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg,
în două
firave
ape

Ea se descoperă, prelung
liber văluritoare,
ca un şuvoi,
ascunsă cum o lăsase Dumnezeu
când îi murise omul
pe primăvară

I se –mpliniseră pulpele,
şi şoldurile
îmbiau
doldora
de parfumul
merelor

Cum să mă-ntind în umilinţa
de-acum a tinerei femei,
să dau cep vinului să curgă,
şi cum să îmi desprind
fiinţa fără morţi în pământ,
de sabia celui înfrânt

Inima-mi se zbate
în capcana
strâmtă,
ca un pui
de vrabie

marți, 22 septembrie 2009

Becali,Bergodi,Belzebuth,Banel si Barroso,reitingul si iarba

Creştineşte, Becali nu mai avea puterea să înţeleagă specialiştii în iarbă. Conclavul tuturor dracilor parcă, se reunise pe Steaua să-şi deşerte nevoile, de se pârjolise întratât gazonul. Măndria de-altădată a patronului, întâiului cioban al naţiei!…
Veneau meciurile din ligă şi visul de mărire al Bănelului, prinţul fentei,
fin la gleznă ca o cadână, se năruia în nisip.
Într-o seară, după ce-l puse în scaun, se sfătui cu Barroso şi descinse către Muntele Athos ca să se-nchine la icoane. Noaptea avu un vis ce-i lumină întunericul.
Se făcea că Bergodi spurcase iarba. El cu buna lui creştere, cu educaţia lui domnească,cu amabilităţile faţă de presă şi galerie, zmintise locul.
Era nevoie de o schimbare, un alt limbaj, mai natural, îmbunătăţit cu înjurăturile de rigoare.
Înlătură Belzebuthul şi aduse şi-o turmă de miei să sfiţeasă arena.
Vorba zice, “să dai Cezarului”… Da cum să dai Cezarului ce-i al ciobanului?...
Fenomenul e la fel cu cel care se produce la Realitatea TV si Antene.
Dar nu poţi sti, dacă iarba, în speţă reitingul creşte acum, din înjurături, sau căcăreze de oaie…

Priveste dincolo de gard

luni, 7 septembrie 2009

Diagnostic - roman (Lucescu cel Mic)

A trecut meciul cu Franţa şi am realizat, dacă exista vre-o îndoială, cât de tulburaţi (contaminaţi) suntem în adâncurile fiinţei noastre. Mă sperie gândul că în mentalul românesc a crescut o tumoră, o ciumă care înfloreşte scabros, cu efervescenţa mucegaiului, de parcă mediul perpetuu propice ar beneficia de cercetări fenomenoligice de ultimă oră, seducătoare în fecunditatea lor.
Ce ne asmute unii împotriva altora?
Gena de care s-a vorbit atâta în cercetarea istorică, atinşi de rău fără să particularizăm în toate conceptele, stigmatul originii ?...
Politicul, cârtiţa ce ne-a răscolit organismul ca un cancer latent ?...
Banul, lăcomia ce s-a dovedit viermele de oţel al tranziţiei ?... Oare ce ne-a cutremurat întratât edificiul domestic?
Copil fiind, încă aveam repere, buimac în căruţă mă trezeam în câmp când mijeau zorii, seara mă minunam de îmblânzirea sudalmelor, şi de tandreţea cheltuită cu grijă de bunici, când adăpau animalele de povară.
Duminica în straie curate, intram cu toţi în biserică, dar scăpam din vedere, noi nepoţii, la închinarea icoanelor. Ne revedeam la horă Devale.
”Devale” era undeva în capătul văilor, satul coborându-se pe trei văi, Valea Pribei, Valea Ţigăncii şi Valea Boierească, până-ntr-un parc unde-si înălţase conacul Lupeasca(Fără legătură cu Lupescu directorul federaţiei...), nume de legendă de care n-avem să facem aici vorbire.
Noul regim de-atunci păstrase obiceiul, şi încă dădea hore, la care se strângea şi se veselea tot satul. Nu se ştersese întreagă bucurie pe feţele oamenilor, chiar dacă dispăruseră cumva boierii pe Valea Boierească.
Era şi fotbal, CAP-ul, noul stăpân cedase în parc un teren unde tronau porţile alea mari cu plasa ruptă, în care FC Merişani dădea goluri din toate poziţiile. Însuşi Dobrin înobilase aici odată, un muşuroi de furnici lansând un trasor măiastru, pariu câştigat, destupând apoi un butoi cu bere, de s-a bucurat toată asistenta. O tempora.
Ce s-o fi schimbat de atunci, că doar nu libertatea ne-a învrăjbit în asemenea hal. De unde atâta încrâncenare ?
Puteam accepta că Băsescu e singurul care ne poate uni, uniţi în ură, dar Lucescu cel mic, mi-e peste putere să înţeleg.
Oameni buni, nu ne mai convine nimic, am jucat cu Franţa, pierdem reperele, nu mai ştim să zâmbim, criza e oarbă, noi suntem criza, suntem bolnavi, grav bolnavi, mi-e foarte teamă, e mare riscul, devenim diagnostic, precum depresia, gripa, suntem romani...

duminică, 23 august 2009

Cap. 4 Surse - "Albastrii"

Fila din dosar nr. 160
Cpt Barbu Nic
Colaborator Viorel Georgescu
09.10.1971


Notă

Sursa vă informează că, în oraşul Piteşti am cunoscut un grup de tineri care mergeau de multe ori pe la cenaclul literar de la Casa Tineretului, în special în anul 1970: dintre acestia reţin pe Iordache Vasile ,zis Ică , student la IATC cu domiciliul în Piteşti, Str Negru Vodă, Bl E7, SC B , Ap 2, fiul lui Stefan Iordache, croitor pensionar, unde sursa a lucrat un costum de haine. Despre Iordache ,zis Ică va informez ca se ocupă cu poezii participând activ la cenaclul sus amintit. Din câte reţin, am înţeles că poezia lui şi a celorlalţi este o pozie tristă, sinistră, pesimistă ; de câteva ori l-am văzut _ pe el şi pe Bădescu Georgeta (pe care o cunosc personal), Claudia Duminică , un tânar care arăta a fi muncitor(probabil Ion Toma Ionescu), Băjenaru Lucian, care a stat în Piteşti, str Vasile Lupu până a se stabilii în Stefăneşti, un oarecare Voica, ce lucra la CP Pitesti _ stând la masă în barul „Union” şi citind în grup poeziile lor. Imi amintesc când Voica citea o poezie în care se vorbea de morţi, morminte etc. După citirea poeziilor făceau discuţii în grupul lor.
In general , toţi aderenţii acestui grup, sunt nişte tineri foarte slabi, gălbenui la faţă ,unii dintre ei poartă părul mare, care le cade mereu pe frunte, lăsănd impresia unor oameni nebuni. De exemplu Ica Iordache, când vorbeşte îi curg balele din gură, ştiu că el a fost la o şcoala tehnică de arhitectură la Bucureşti, iar anul acesta a reuşit la IATC.
Sursa vă informează că ar putea intra în relaţii atât cu Iordache Vasile şi Bădescu Georgeta, cât şi cu ceilalţi tineri din grup

09.10.1971 Viorel Georgescu


Notă ; Colaboratorul o cunoaşte pe Badescu Georgeta pe care a invitat-o la el acasă, dar n-a avut relaţii cu ea(nota bene!)
- pe Iordache Ică îl cunoaşte bine cât şi pe părinţii lui. Are posibilitatea să discute cu ei
Cpt N Barbu

Fila din dosar nr. 159
ISL. Arges – Serv II
Lt col Micutelu C-tin
Sursa „ Păduraru Ion”
19.10. 1971, PITESTI

NOTA INFORMATIVA

Sursa vă informează următoarele:
Comform indicaţiei, sursa a luat legătura cu numitul Jugănaru Ghe ce lucrează la lotul Prundu, ca pictor-vopsitor şi din discuţie a reieşit că până la începutul acestui an, sau poate chiar până în primăvară, a activat în timpul liber la Casa de Cultura a Tineretului, unde funcţiona un cenaclu literar.
În cadrul acestui cenaclu a participat cu recitări, unde în mai multe rânduri a primit premii (am încercat în permanenţă să redau exact exprimarea) si a fost evidenţiat în presa locală. La acest cenaclu participau mai mulţi tineri.
La un anumit moment , a venit la C.T . o îndrumătoare culturală cu care unii participanţi au avut discuţii contradictorii pe teme literar culturale, pentru care s-a ajuns la discuţii până la nivelul Comitetului Judeţean de Partid. Nu am înţeles bine pentru ce motiv, dar a reieşit că în urma acestor discuţii s-a desfiinţat cenaclul literar din cadrul Casei Tinertetului.
În virtutea obişnuinţei , o parte din membrii acestui cenaclu au continuat ca aproape cu regularitate, săptămânal să se întâlnească la locuinţa unuia din membrii ce locuia în Papuceşti (Ion Toma Ionescu), unde mai recitau câte o poezie, discutau asupra unei carţi citite, dansau, sau jucau carţi.
Am reţinut că la un anumit moment dat se hotărâse ca acest „cenaclu literar” să scoată o revistă căreia plănuiseră sa-i dea titlul „Albastru”, şi, urma ca în această revistă să fie publicate încercările de creaţii literare, (proza si poezie) ale participanţilor la cenaclu.
Revista nu a mai apărut şi proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. Iniţial se preconizase ca membrii cenaclului să participe cu cotizaţii pentru crearea de fonduri, dar nu s-a reuşit punerea în aplicare a acestui proiect.(Cu adevărat se purtaseră discuţii despre acea revistă,sub patronajul „Casei Tineretului”) A mai rezultat că numitul Jugănaru nu a mai participat de mai multă vreme la întâlnirile săptămânale ale acestui cenaclu, dar avea cunoştinţă că o parte din foştii lui prieteni au fost reţinuţi şi cercetaţi de către organele statului.
De felul cum a purtat sursa discuţiile şi din raspunsurile date a rezultat că numitul Jugănaru Ghe nu a avut impresia că ceea ce făceau în cadrul cenaclului literar ar fi putut avea caracter antisocial, şi chiar a făcut afirmaţia că atunci când se întâlneau în Papuceşti, niciodată nu încuiau uşa, deoarece considerau posibilă vizita unor organe de miliţie, şi s-au gândit la aceasta pentru faptul că petrecerea lor era destul de zgomotoasă, şi au întrevăzut că s-ar putea ca cineva din locatarii deranjaţi să anunţe miliţia, şi s-au gândit ei că dacă la un eventual control al miliţiei ar fi găsită uşa încuiată, ar fi putut fi bănuiţi de alte lucruri, decât de o petrecere zgomotoasă.(prea mulţi de „şi”,probabil nu a fost altă soluţie)19.10.1971 SS Păduraru Ion

Notă:
Cele relatate de informatorul „Păduraru”corespund adevărului. În cadrul acestui cenaclu s-au purtat şi discuţii ostile la adresa regimului socialist din ţara noastră. Faptele fiind confirmate, cei în cauză urmează să fie prelucraţi în cadrul unei adunări de influienţare obştească. Am indicat informatorului ca prin discuţii să stabilească intenţiile celor din grupul denumit „Albastrii”, comentariile negative pe care le făceau, cu privire la ce.(!?...)
Nota în copie la Serv I pt exploatare, originalul la dosarul informatorului
Lt colonel Micutelu C

(De fapt, acea „adunare de influienţare obştească” avusese loc încă din data de 15.10.1971, dar pare că dosarul era subţire, pentru demersul şi amploarea acţiunilor iniţiate de securişti. Se mai căutau încă fapte justificative, existau probabil temeri. Se făceau lipituri se fabricau argumente.Noi înşine eram cuprinşi de panică gândindu-ne că şi ei securiştii gândeau că vor fi cu siguranţă traşi la răspundere, dar pănă va veni clipa când vor fi întrebaţi de ce au ameninţat cu pistoalele nişte copii, vinovaţi sau nu, până atunci nouă ne era teamă să nu fim şterşi din evidenţa civilă, străzile nepopulate deveniseră periculoase, maşinile păreau bolizi fioroşi gata să excaladeze trotuarul, în mintea noastră orice era posibil. Ieşeam rar din casă, dar şi aici acasă, ce siguranţă puteam avea, securiştii cotrobăiseră în voie printre manuscrise şi cărţi în noaptea reţinerii noastre. La câteva zile mi-au bătut în uşă doi indivizi, prezentându-se ca fiind ziarişti la Scânteia tineretului, i-am zărit prin vizor, nu le-am deschis, ce le puteam spune, filmul nostru era interzis, de data asta majorilor nu celor minori.(...)Putea fi un test, în semiobscuritatea scării culoarea ochilor era înşelătoare. Avertismentul de a nu lua legătura cu presa, de a sta liniştiţi funcţiona întrutotul.)

Fila din dosar nr. 40
Insp. Jud. Arges
Sursa „Rudolf”
Primit Lt Bucurel Ilie
25.09.1972
Notă


Sursa vă informează următoarele: între data de 6 şi 19 august 1972 am fost într-o tabăra a Comitetului Central la Nucşoara.
Aici au fost elevi de la diverse licee din Jud Arges, printre care şi elevi ai Grupului şcolar chimic. Într-o discuţie amicală pe care sursa a avut-o cu o eleva de la aceasta instituţie şi anume cu eleva Nicolescu Nicoleta din ultimul an al acestei şcoli , a aflat că aceasta a făcut parte din grupul de tineri ce a avut o activitate politica dubioasă, adică grupul „Albaştrii”.
Ea a spus ca regretă foarte mult grupul acesta şi a mai afirmat că a fost de faţa în camera unde s-au f ăcut fotografiile care au fost arătate la procesul ce a avut loc la Casa elevilor şi studenţilor. A fost de faţă si a fost rugată să apară în fotografia care dovedea că aceştia au depus jurământul, dar că această fotografie a fost făcută din fantezie şi că acest sens a fost dat de autoritţi.
Ea mai spune că în cadrul acestui grup a petrecut clipe minunate de neuitat. A fost bucuroasă că nu a fost implicată în proces.


Ss Rudolf

sâmbătă, 22 august 2009

Cap.3. Bucurestiul intervine -"Albastrii"

Fila din dosar nr. 28
Republica Socialista Romania
Ministerul de interne
D.G.I.I. – DIRECTIA I.
150/CM/00117777 10 MAR 1973


CATRE
INSPECTORATUL JUDETEAN ARGES
Securitate


La raportul dumneavoastră nr 0016271 din 31.08.1972 prin care aţi înaintat dosarul de urmărire informativă „ALBASTRII”, ce ne-a fost util în organizarea expoziţiei, alaturat vi-l restituim, cu menţiunea de a vă comforma celor stabilire cu ocazia analizei.

ADJUNCT SEF DIRECTIE SEFUL SECTIEI
Colonel TABACARU DUMITRU Maior WAGNER IOAN


Se pare că dosarul nostru informativ a fost expus în cadrul unei expoziţii cu „mari realizări”în cadrul Ministerului de interne. Nu ştim dacă „studiul de caz”,nu a servit şi ca material didactic pentru studenţii de la Academie .În materialul următor însă, vom fi puşi în situaţia de a recunoaşte simţul critic în acţiune, analiza intransigentă făcută de la centru pentru a le trezii celor din provincie responsabilitatea şi vigilenţa

Fila din dosar nr. 25 STRICT SECRET
Ministerul de interne
D.G.I.I.-a



NOTA
Privind analiza dosarului de urmărire informativă
„ALBASTRII” lucrat de Inspectoratul judetean Argeş


Analiza cazului scoate in evidenţa, ca fapt pozitiv, continuarea urmăririi prin dosar a acestui grup, după luarea măsurii de punere in dezbatere publică. De asemenea ,se apreciază măsura de ţinere în contact, pentru influienţare, a unor persoane, componenţi ai grupului.
Din urmărirea inforrmativă rezultă că unii din membrii grupului s-au încadrat în câmpul muncii ,iar unii(alţii...) din ei: Radu Nicolae, Claudia Duminică, Pia Alexandrina s-au casatorit, schimbându-şi regimul de viaţă, în acest fel nemaiexistând relaţii între ei de natura celor anterioare.
În activitatea de urmărire a acestor persoane se constată şi unele minusuri, printre care:
-reţeaua care s-a organizat are o slaba putere de pătrundere
-nu s-a avut în vedere întotdeauna verificarea cu operativitate a unor informaţii obţinute în acest caz
-deşii se impunea utilizarea mijloacelor speciale, mai ales că aveam de-a face cu activitate unui grup, nu a existat preocupare pe această linie
- nu s-a acţionat suficient pentru stabilirea activitaţii, comportarii şi poziţiei actuale a tuturor membrilor.
Pregnant iese in evidenţă, faptul că singura care informează ca unii membrii sunt preocupaţi de continuarea activitaţii în grup, este informatoarea „PENESCU”. Cu toate acestea, cu ea s-a lucrat in mod nesatisfăcător. Relatarile ei, până la proba contrarie destul de importante , nu sunt verificate si aprofundate. Nu există continuitate în munca sa mulţumindu-se în a ne relata împrejurări izolate şi ezitarea de a le clarifica. Spe exemplu în nota din 01.04.1972, relatează că urmează să se întâlnească cu Radu Nicolae pentru a merge la „noul loc de întâlnire” – informaţiile ulterioare nu clarifică aspectul.
În alta imprejurare este invitată la Bucureşti de către Claudia Duminică, motivând că nu a putut şi nu are nici adresa să-i scrie.(Cam eliptică exprimarea darinteligibilă) Din nota din 12.12.1972. şi respectiv 01.02.1973. rezultă tendinţa de reluare a activităţii de către gruparea „ALBASTRII”, la invitaţia lui CORNEL CHIRIAC
Lacunele din notă şi felul cum se explică informatoarea asupra unor relatări , ridică semne de întrebare asupra sinceritaţii ei, lucru ce trebuie avut în vedere cu prilejul verificării informaţiei.(Asupra sincerităţii acestei informatoare şi eu am mari dubii, dar din cu totul alte considerente)
Pentru elucidarea cazului considerăm că este necesar a se lua următoarele măsuri:
- continuarea contactării numiţilor Radu Nicolae si Iordache Vasile, în vederea influienţării si eventual atragerea la colaborare a unuia dintre ei.(sic!) În cadrul contactelor vom orienta discuţiile spre probleme ce nu vizeaza direct informaţiile ce le deţinem, mergând pe linia stabilirii a noi date prin ei. În nici un caz nu se vor discuta problemele rezultate din nota furnizată la 12.12.72, cu privire la crainicul „Europei Libere”.
- Se vor continua verificările prin toate mijloacele de care dispuneţi în scopul identificării cetăţeanului vest-german (şi a legăturilor sale), care a contactat cu ocazia venirii în ţară şi pe informatorul Penescu
- Se vor efectua verificări complexe asupra numitei Claudia Duminică şi familiei acesteia , cât şi despre rudele ce le are în Bucureşti, măsura ce va fi executată de Mr. Ciupercă Mihai
- Identificarea numitului Ion N Ion din cadrul Liceului pedagogic Câmpulung,
care dupa relatarile informatorului „PENESCU” întreţine legături suspecte cu Duminică Claudia. În cazul când nu se va identifica această persoană după numele respectiv, se va stabilii, prin investigaţii si reţea cu elevi din liceul amintit, şi cunoscuţi cu astfel de preocupari;
- Pentru verificarea informaţiilor, cât şi a informatorului „PENESCU” se vor instala mijloace speciale de ascultare la domiciliul numitului Radu Nicolae. În acest scop vom exploata si faptul că este în contactul nostru.
- Informatorul „Penescu” va fi dirijată să-i scrie numitei Duminică Claudia din Bucureşti, în felul acesta urmând să stabilim natura relaţiilor dintre ele şi sinceritatea ei, exploatând mijloacele specifice ale Directiei a VI-a
- Datele si informaţiile ce se vor obţine cât şi alte măsuri ce se vor lua în acest caz, se vor raporta la Directia I, fiind în control.

SEFUL SECTIEI
Mr. Wagner Ioan

joi, 20 august 2009

Cap.2. Ofensiva albastră(de fapt “Ofensiva ochilor albaştrii”) - "Albastrii"

Fila din dosar nr 151
CONSILIUL SECURITATII STATULUI STRICT SECRET
INSPECTORATUL JUDETEAN DE SECURITATE ARGES

SE APROBA
INSPECTOR SEF
Lt. colonel
Mincu Gheorghe
9 oct 1971 SS indescifrabil


PLAN DE OPERATII
în acţiunea “Albatroşii” (de fapt “albaştrii”)


Cu acordul tovarăşului Prim Secrtar al Comitetului judeţean Argeş al P.C.R. şi conform aprobării date de conducerea Direcţiei I-a din C.S.S.,în seara zilei de 9 noctombrie 1971, se va trece la finalizarea cazului “Albatroşii”, prin realizarea prinderii în flagrant.

Situaţia operativă.
Se deţin date pe trei linii informative din care rezultă că în oraşul Piteşti, mai mulţi tineri, în majoritate cunoscuţi ca elemente descompuse moral şi care duc o viaţă parazitară, s-au constituit într-o grupare cu caracter duşmănos, pe care au intitulat-o “Albaştrii”(corect !).
Gruparea respectivă şi-a stabilit un program de activitate pe baza unui “statut”, care este ostilă regimului socialist din ţara noastră.
La intrarea în grupare, fiecare nou recrutat depune un jurământ de credinţă după un anumit ritual stabilit de conducătorul grupării.(în după amiezele plicticoase probabil organul citea literatură de specialitate…) În cadrul adunărilor, membrii grupării sus-menţionate audiază emisiunile transmise în limba română de postul de radio “Europa liberă”, pe care le comentează şi le interpretează după poziţia lor ostilă; fac comentarii duşmănoase privind politica internă şi externă a statului nostru, recită şi citesc creaţii literare proprii cu conţinut decadent.
Din datele pe care le deţinem, rezultă că această grupare a intrat în relaţii cu un cetăţean străin, prin intermediul căruia au trimis unele materiale, al căror conţinut nu se cunoaşte, postului de radio”Europa liberă”.
Informativ şi prin T.O. s-a stabilit că în seara zilei de 09 octombrie 1971,elementele din gruparea respectivă se vor întâini în locuinţa numitului Radu Nicolae din Piteşti, Şoseaua Giurgiului nr 122, unde ar urma să vină şi alte personae din Bucureşti şi Arad, membri ai altor grupări similare din aceste localităţi.
Din datele prezentate mai sus rezultă clar pericolul pe care îl prezintă activitatea desfăşurată de membrii acestei grupări, capabili chiar de acţiuni violente, fapt pentru care, la realizarea prinderii în flagrant trebuie acţionat cu curaj şi rapiditate, folosindu-se elemental surpriză şi forţa fizică. (Rugămintea celui care prezintă acest document este de a vă ruga, să mai priviţi o dată fotografia “Albaştrilor”,postată anterior pe blog, pentru a descoperii câtă forţă, violenţă şi ameninţare degajă chipurile celor din imagine.Măsurile extreme preconizate aveau desigur o deplină justificare…) Pentru realizarea misiunii, se constituie două grupe operative după cum urmează:
I. Lt. col. Dima Vasile;
Cpt. Balea Gheorghe;
Cpt. Dumitrache Ion;
Lt. maj. Bîlă Cornel;
Lt. Berechet Nicolae;
Lt. maj. Mincu Emil şi
Lt. Bucurel Ilie.
Această grupare va realize încercuirea casei şi va avea misiunea să reţină pe cei care ar încerca să fugă din casă, iar la nevoie să sprijine pe cei care realizează pătrunderea.
II. Lt. col. Ploscaru Emil;
Lt. col. Micutelu Constantin;
Maior Stancu Ion
Cpt. Stancu Ion
Maior Cotenescu Ion şi
Plt.adj. Pavalache Victor.
Această grupă va realize pătrunderea în obiectiv, reţinerea persoanelor găsite, întocmirea documentelor legale de prindere în flagrant şi percheziţie, aducerea la unitate în vederea anchetării.
Ancheta cu cei în cauză se va face sub conducerea Lt.col. Stefan Traian şi Maior Lazăr Marin.
Deplasare la obiectiv se va realize cu maşinile unităţii.

ADJUNCT INSPECTOR SEF,
Lt. col. Stefan Traian


Acest Plan de operaţii a fost pus în aplicare cu multă rigoare, până la pătrunderea în “obiectiv” cu pistoalele în mâini, şi încercarea de a regiza cadrul desfăşurării în interior, a unui joc de noroc(poker), pe mulţi bani scoşi cu grjă dintr-o servietă oficială, şi aruncaţi pe jos lângă beţele de chibrit, valuta forte, miza adevărată cu care noi,”albaştrii”ne antrenam, până să ajungem să dăm foc sistemului politic,se înţelege desigur. Ceva probabil le-a inmuiat braţul înarmat la propriu, când, după percheziţie au descoperit în toate buzunarele "duşmanilor", inestimabila suma de 5 lei şi 35 de bani, în monezi de metal, sumă menţionată cu maximă acurateţe în procesul verbal.
Un reproş am de făcut aici şi C.N.S.A.S.-ului. S-au făcut atunci multe fotografii ,blitzurile aparatelor dându-ne oarece frisoane, noi la acea vârstă neştiind bine cum sună percutoarele unor pistoale adevărate.(…)Nu apar în dosar acele poze, care desigur ar fi scos în evidenţă forţa disproporţionată dintre nişte copii, nici nu ştiu dacă aceştia se vor fi jucat vre-odată de-a hoţii şi vardiştii în copilăria lor, dar “scriau literatură cu caracter decadent”, si, niste maturi,securişti, care s-au jucat cu puşcoacele şi destinele unor copii.

vineri, 14 august 2009

Mercedesuri şi case

Bâjbâind la televizor după oleacă de umbră, în pârjolul mediatic exacerbat de Băsesciadă şi criză, constat parcimonios, că s-a pus codul galben pe toată lucrarea. Doar cavalerul tristei figuri, Dan Diaconescu a rămas rătăcit pe o insulă, sau insultă,rămâne de stabilit, minimală. El are lozul în ultima vreme, loaza cea mare împarte Mercedesuri şi case. Curat paranghelie!... Elodiosul pompier se joacă periculos cu focul.

joi, 6 august 2009

Cap 1. ALBAŞTRII - Dosar de urmărire informativă Nr. 1594 / 04.10.1971

Cotă CNSAS: I 204366







„ La 04.10.1971 s-a deschis dosarul de urmărire informativă asupra grupului „Albaştrii”, ai căror membrii se întâlneau sub masca aşa ziselor „ceaiuri”, comentau duşmănos, audiau postul de radio „Europa Liberă”, scriau o proză sau o poezie pesimistă, absurdă, elogiau modul de viaţă occidental, aveau un întreg ritual de primire în grup.”
(Extras din „Acordul Direcţiei I a Securităţii pentru închiderea dosarului de urmarire informativă „Albaştrii”)
26.01.1974. Semnează: Şef Direcţie:
General Maior Dumitru Borsan
Şef Serviciu: Lt. Col. Wagner Ioan


Rădăcinile răului

Fila din dosar nr 165
(faţă/verso)
21.09.1971.

Rezoluţie pe Nota raport din 21 sept 1971

Tov Col Mincu
Problema prezintă multă importanţă
Şi eu consider că în afară de măsurile
ce le ve-ţi dispune ,unul dintre cei 2 ofiţeri
să o recruteze pe această tânără Pletosu.

Notă autor: tânăra Pletosu va deveni în dosar informatoarea
"Penescu Veronica"


Notă Raport
Din 21 sept 1971

Către Inspectorul Sef al IMJ Argeş
Tov Colonel Gavrilă Gheorghe



Raportează Lt maj Bîlă Eugen, inspector principal din cadrul IMJ Argeş.
În urmă cu 8 zile numitul Pletosu Anghel muncitor la o intreprindere de foraj petrol a reclamat la organul de miliţie municipal dispariţia fiicei sale Pletosu Viorica, născută la 24 sept 1954 în municipiul Piteşti, cu domiciliul în Piteşti Str Bănănăi nr 99,elevă în anul II Liceul Economic.
Această dispariţie s-a datorat faptului că susnumita nu a reuşit la examenul de corijenţă.
Fiind găsită şi invitată la sediul IMJ Argeş ,brigada judiciară pentru a da relaţii în legătură cu activitatea ei în perioada dispariţiei cea în cauză ne-a relatat următoarele:
În municipiul Piteşti există un grup de tineri, aproximativ 9 -10 elevi, studenţi sau muncitori care frecventează cenaclul literar de la scoala populara de artă şi se întâlneau şi la locuinţele lor,unde sub pretextul unor întâlniri onomastice,sau la ceaiuri cu scop de confruntări pe domeniul literaturii, purtau discuţii cu caracter duşmănos la adresa orânduirii sociale şi de stat, audiau frecvent postul de radio Europa Liberă.
Eleva ne-a relatat că tinerii fac afirmaţii cu caracter duşmănos în special la recentele documente de partid privind intensificarea măsurilor de educare a tineretului.
A mai relatat că grupul poartă denumirea de „Albaştrii”, au un statut, au depus jurământ şi fiecare membru plăteşte o anumită sumă de bani, după posibilităţi.
O parte din tineri corespondează cu postul Europa Liberă folosind mijloace abile pentru plasarea corespondenţei, respectiv tinerii redactează textul îl semnează cu o iniţială, iar apoi plicul îl dau la un cetăţean străin pentru a fi trimis prin poştă din altă ţară.
După cele relatate de elevă din grup fac parte Iti (Ionescu),Iordache V student la IATC, originar din Piteşti ,Gelu Badea muncitor la UAP, Ică (?)tehnician la Consiliul popular judeţean, o elevă Anca de la Liceul nr 2 Piteşti, Duminică Claudia absolventă de liceu , şi un tânăr Radu Nicolae vecin cu cea în cauză.
La discuţiile purtate a participat subsemnatul şi Lt Bucurel Ilie din cadrul Inspectoratului de Securitate Argeş, ce lucrează cu problema tineret.
I s-a atras atenţia elevei pentru a păstra secretul discuţiei purtate, referitoare la existenţa grupului de tineri
Faţă de cele raportate rog dispuneţi.
Lt major Bîla E.

Fila din dosar nr 170
Cap Badea Ghe
Sursa „Bulgaru”
28.05 1971
Nota extras

....In timpul vacanţei de primăvară am cunoscut pe numita PIA ALEXANDRA, fica administratorului Sc prof din Colibaşi elevă anul II Liceul Economic Pitesti, cu această ocazie mi-a povestit că a făcut parte dintr-un club literar împreună cu următorii: Radu Nicolae salariat la Argeşana, Cârstea Gicu elev Sc Prof Colibaşi, Ion Toma Ionescu, care nu ştiu unde lucrează, Voicu Aglaia(Anca), elevă Sc Medie nr 2, prietenă cu Bădescu Geta,despre care am arătat mai sus(la dosar fiind doar un extras ar fi interesant ce „a arătat mai sus”), Mariana Stefan, elevă STACO Bucureşti şi Voicu Vasile( nu mi-l mai amintesc), tehnician Casa Albă. Cei menţionaţi mai sus făceau ceaiuri împreună cu Bădescu Geta, unde recitau poezii în întuneric. La întâlnirile ce le făceau veneau fiecare cu cărţi din care recitau poezii din Eminescu şi versuri compuse de ei denumite versuri albe.
*
Nota : Geta Bădescu la Sc Tehnică Petrol Chimie. Tatăl lucrează la cinema Melodia, iar mama muncitoare la Textila. În aprilie a vorbit cu o chelneriţă de la Muntenia şi i-ar fi spus că a venit un cetăţean, înalt, 40 ani - este elevă anul 2 Petrol Chimie.
Capitan Balea GHE


Fila din dosar nr 170
ISJ Argeş
Sursă „Penescu Veronica”
Primeşte Lt Bucurel Ilie
24.09.1971

Notă

Sursa vă informează următoarele:
În oraşul Piteşti există un grup de tineri, cărora le place literatura ,care sub masca unor „ceaiuri” sau onomastici organizează diferite întruniri, la care participă unii elevi din oraşul Piteşti, studenţi originali din oraşul Piteşti, cu care ocazie recită şi expun lucrări proprii, audiază în comun posturi de radio capitaliste, fac comentarii duşmănoase referitoare la noile măsuri privind educaţia ideologică a tineretului, vorbesc tendenţios la adresa conducerii de partid şi de stat, propovăduiesc modul de viaţă din Occident, poartă corespondenţă cu postul de radio „Europa Liberă” şi în special cu comentatoriul emisiunii „Metronom”_ Cornel Chiriac.
Sursa conoaşte că acest grup a luat fiinţă în anul 1968, iniţiatorii constituirii grupului fiind Teo (de fapt Ică sau Vasile) Iordache în prezent student la facultatea de teatru şi regie din Bucureşti şi Claudia Duminica absolventă de liceu. Din grupul respectiv sursa cunoaşte că la iniţiere făceau parte următorii: Teo(din nou Teo) Iordache, Claudia Duminică ,Ică(probabil ITI-Ion Toma Ionescu pe care sursa îl confundă ades) în vârstă de 23 de ani, Badea Ghe, lucrează la UAP, Geo Jugănaru, elev la seral la Bălcescu. (foarte multe inadvertenţe)
Sursa cunoaşte că aceştia, în această perioadă frecventau şedinţele cenaclului literar „Liviu Rebreanu”. Sursa menţionează că grupul respectiv, căutau să atragă noi membrii, invitându-i să participe la „ceaiuri”, cu care ocazie ofereau noilor „veniţi”, lucrări personale (poezii,schiţe,nuvele), apoi le expuneau caracterul şedinţelor şi intenţiile lor şi ca criterii (am păstrat pe cât s-a putut stilul organului)le impuneau pentru viitoarele şedinţe, să compună o poezie sau o lucrare personală, care să aibă un caracter sceptic, pesimist şi în care să trateze „probleme”referitoare la viaţa tinerilor din societatea socialistă şi capitalistă, şi în care „să condamne ideile comuniste” ale tinerilor din ţara noastră, şi, referitor la tinerii din Occident,să promoveze prin ideile lor concepţiile „hippylor” din străinătate.
Sursa cunoaşte că grupul respectiv şi-au dat denumirea de „albaştrii”sau (zgomotoşii). Încă de la constituire, fiecare membru depunea un jurământ, au creat un ştatut al grupului, au hotărât să contribuie cu cotizaţii.
În cursul anului 1970 sursa a fost invitată de unul (Badea Ghe) din întemeietorii grupului să participe la unele din şedinţele sale. La această şedinţă sursa a fost obligată să depună un „jurământ” prin care se obligă „jur să fiu alături de voi, să răspândesc ideile voastre, să sufăr alături de voi, la bine şi la rău”
Sursa a fost pusă în genunchi în mijlocul participanţilor la această şedinţă, a fost supusă la întrebări „test” din partea fiecărui membru al grupului, după care a fost sărutată pe frunte de toţi membrii grupului (un ritual al grupului). Sursei i s-a impus , după depunerea jurământului, să participe în orice moment la şedinţele grupului, chiar dacă era angrenată în alte activităţi. Programul unei şedinţe consta în: expunerea ultimelor lucrări personale, comentarii asupra ultimelor evenimente interne şi internaţionale, audierea postului de radio „Europa Liberă”, apoi se trecea la redactarea scrisorilor, către Cornel Chiriac. (Se pare că ofiţerul sau sursa, cu siguranţă unul dintre ei, era sub puternica impresie a lecturii cine ştie cărui roman poliţist de duzină, care circulau în epocă)
Sursa menţionează că la una dintre şedinţele la care a participat, membrii grupului erau îndemnaţi de Cornel Chiriac, în urma scrisorii primite, prin multe procedee să plece din ţară, relatându-le un exemplu cum 2 tineri români au reuşit să plece în străinătate, Indemnându-i în acelaşi timp, să-i ajute pe ceilalţi membrii ai familiilor tinerilor respectivi fugiţi în străinătate.
Sursa cunoaşte că grupul respectiv folosea pentru expedierea scrisorilor pentru Cornel Chiriac, intermediul unui specialist vest-german (pe care sursa îl cunoaşte fizic şi ştie după spusele grupului că lucrează la Platforma chimică) ,care le depunea într-o ţara capitalistă mai apropiată. În conţinutul acestor scrisori, grupul respectiv expunea aspecte din viaţa unor tineri „arătând că o duc greu, nu le convine sistemul de viaţă în care trăiesc, sunt privaţi de libertăţi si drepturi, doreau să ducă o viaţă ca a tinerilor din Occident. Membrii grupului semnau scrisoarea cu iniţiale, după care cel care se cunoştea cu respectivul specialist, urma s-o predea acestuia. In legătură mai apropiată cu acesta se găsea Teo(Vasile) Iordache ,Ică(ITI) şi Claudia Duminică.
Sursa participând la una din şedinţele grupului, ce a avut loc în cursul acestei veri, a aflat că tinerii respectivi, comentând noile măsuri privind educaţia ideologică a tineretului din ţara noastră, nu sunt de acord cu aceste măsuri chiar făcând comentarii duşmănoase la adresa conducătorului statului care a elaborat aceste măsuri, „menţionând că se vor conduce după propriile lor idei, chiar dacă ar fi să fie pedepsiţi pentru acest lucru, motivând că şi în închisoare ei vor să fie împreună şi să fie foarte uniţi.”(Evidentă în text contribuţia ofiţerului)
Sursa cunoaşte că din grupul respectiv fac parte următorii: Teo Iordache, Duminică Claudia, Pia Alexandrina(elevă la Liceul Economic Piteşti, în prezent fugită la Bucureşti),care în prezent(text original) locuiesc la Bucureşti Str Berzei nr 12, Badea Gheorghe, Radu Nicolae(elev la cursul ff,domiciliat in Prundu, Voicu Aglaia, zis Anca(fostă elevă la Liceul nr.2),Geo Jugănaru, Mariana Stefan(elevă la Liceul nr.2)Geta Bădescu(elevă la Liceul chimic),Cătălin(sursa îl cunoaşte ca persoană dar nu ştie unde lucrează)( nici subsemnatul nu-mi aduc aminte de vre-un Cătălin), şi alţii cărora sursa nu le cunoaşte numele.
Sursa mai cunoaşte că grupul respectiv intenţionează să ţină o nouă şedinţă (grupul de la Bucureşti cu cel de la Piteşti), după care intenţionează să meargă la Arad pentru a lua legătura cu un grup „prieten”, cu care grupul din Piteşti este de mult în relaţii, având legături prin corespondenţă. (Interesantă tentativa de a lărgii aria geografică de activitate)
Sursa mai cunoaşte ca grupul respectiv intenţiona să-şi facă rost de o cameră pe care s-o mobileze foarte sumar şi unde membrii grupului urmează să-şi desfăşoare activitatea în continuare, după „regulile stabilite cu ocazia şedinţelor anterioare.
Sursa menţionează că şedinţele au loc „în întuneric”,tinerii respectivi stau de-a valma, astfel audiază si postul de radio „Europa Liberă”.
Sursa, discutând la începutul acestui nou an şcolar cu una din membrii grupului – Pia Alexandra, a aflat despre „asta”, că în prezent este gravidă şi intenţionează să nu se mai întoarcă acasă, la fel ca şi Claudia Duminică, care este fugită de acasă, bizuindu-se pe ajutorul material al grupului.
ss.Penescu Veronica.



Raportul Lt major Bîlă Eugen şi cele două note informative mai sus redate la care se adaugă, nota informatorului GIONY din 14.09.1971 si încă o notă din 24.09.1971 primită de la aceeasi sursă Penescu Veronica sunt singurele elemente care generază o actiune amplă a securităţii de urmărire şi demascare ce se întinde pe parcursul a trei ani, cunoscută sub titulatura de Dosarul „Albaştrii”. Figurile dujmănoase au fost păstrate în arhivele securităţii prin bunavoinţa unui aparat de fotografiat marca Vilia pe care îl folosesec şi azi, şi prin grija riguroasă a organelor de a produce şi conserva dovezi
irefutabile care să ateste vigilenţă şi determinare în apărarea cauzei.

CNSAS - O parte din "Albastrii"

 
Posted by Picasa

vineri, 24 iulie 2009

La Bălăceanca e linişte

Am secat, nu mai pot scrie,mă dedau pensiei.
Am încheiat contracte legale prin încredinţare directă,cu televiziunile private ale mogulilor de litera V - Voiculescu si Vântu.
News Alert :Băsescu,i-a cerut azi lui Boc să-i promoveze prin ordonanţă de urgenţă pe amaândoi mogulii la litera C, să-i aibă aproape la alfabet),
Provoc special evenimente la Clic şi Can-Can.
Am aranjat cu SRI-ul si DIE, pentru promovarea imaginilor prin CNN şi Eurosport.
Mi-am stors toate conturile din ţară şi strainătate, nu m-am atins de bani publici, am contactat florăresele de la Obor să pregăteasca patul cu trandafiri (M-am gândit la trandafiri, să-i valorific, că vine campania).Toate acestea şi multe altele, cu toată dragostea de care sunt capabil, pentru a organiza o primire pe măsură, INSPIRAŢIEI, fata aia dezbrăcată de la pagina 1, focul viu al SPERANŢEI mele.
Off,SPERANŢA, am avut o oaie când eram copil,o numisem aşa, pentru că trăgeam nadejde să-mi îndeplinească toate dorinţele, dacă reuşeam s-o arunc de trei ori în apă, citisem o poveste cu peştişorul de aur, şi cum nu prea mă pricepeam la undiţă, voiam să arunc oaia în Argeş. N-am reuşit, m-am luptat în râsetele dezlanţuite ale Lucicăi, o fată cu caprele tot în zăvoi, mai mare ca mine cu caţiva ani, cu care mă dedasem viselor, în nopţile copilariei. Dar să nu pierd firul, vorbeam de inspiraţie şi ce găsesec în oferta sosirilor … (!?...)
Revino-ţi Stranger şi scrie ceva, că-nebunesc ăştia din Realitate, Prelepniceanu si Prelepniceanca…Iarăşi Băsescu …să mă lupt iar cu Speranţa, oaia aceia de mult s-a-ntrerupt…la Bălăceanca e linişte.

luni, 20 iulie 2009

CNSAS cu libelule

Azi sunt contemporan cu CNSAS-ul. Nu am nimic cu instituţia în sine, cea care mănâncă în fiecare zi libelule pe pâine. E de bun simţ să recunoaştem, cade greu la stomac atâta transparenţă: aperitiv cu libelule,tuzlama de aripi şi picioare de libelule la ceaun cu mujdei de usturoi, şi la desert, clătite cu magiun de libelule.
Bietul Dinescu, doar la el mi-e gândul, i s-a acrit probabil de-atâta verdeaţă. Fără şalău stropit în vin, parte din zi...
M-au anunţat că mi-au găsit dosarul, 58 de file, 116 pagini, subţire viaţă am avut.

joi, 9 iulie 2009

Doi sori

Vara la noi, niciodată nu a avut doi sori. Nu mai e sigur, arşiţa topeşte cenuşiul materiei mai abitir decât Criza, sau criza mai abitir decăt Soarele.
Pe străzi, în devălmăşie, şuvoiul se scurge spre gurile de metrou, sau spre alte caverne condiţionate cu aer părelnic. Doar aici sub pământ, sau deasupra în marile hipermarcketuri, se mai respiră cumva liber.
La metrou, ţi-ai luat cartela, şi poţi opta să schimbi traseul, ai libertatea totală a deciziei, poţi face dacă vrei, şi echilibristică cu pasul , direct pe calea ferată, ca-n copilărie.
Dincolo, la Carrefour,Cora,Kaufland sau alte minunăţii capitalnice, abundenţa îţi mângâie ochiul şi cumva papilele gustative se scaldă deja în împlinirea discursului.
În mulţime apare ca o nălucă, în uniformă de gală, fata cu oferta. Se creează dintr-o dată un mol. Pe tavă cineva, teroristul desigur, plantase o mină anti-persoane şi se produce explozia(...)
E bine în astfel de clipe să nu intri în panică. Sub bluza subţire şi albă a fetei pâlpâie încă viaţa. Strecurată-ntre sâni, o măslină mare şi neagră, cât roata unui Maybach eşuată pe-o plajă...

miercuri, 1 iulie 2009

RIDZI SI REALITATEA

Nici nu vreau să mă gândesc că Ridzi nu e vinovată.Prezumţia de vinovăţie la noi este singura instituţie care mai funcţionează în parametrii tehnici normali, duduie pe bune în termeni consacraţi.
Cum îşi permite ministresa să ne readucă în memorie penibila zi a tineretului comunist !?
Unde vom ajunge cu aceşti indivizi imaturi, incitaţi de sutele de mii de euro auncaţi în scenă pe nişte acorduri muzicale scăpate de sub controlul parlamentar ?
Cine a dat voie acestor tineri să-şi dezlanţuie bucuria lor tâmpă sub ocrotirea întunericului, pe malul mării şi pe banii contribuabililor.
BREAKING NEWS
Cu aerul ei de învaţatoare de ţară, cu ţinuta sobră de instructor UTC, Ridzi, poate smintii minţile înfierbântate.
Şi dacă ne vom trezii cu aceşti tineri ieşind pe străzi, cerându-şi drepturile, aclamând-o pe Ridzi, dacă ne vom trezii cu ei la vot ?
Nici nu vreau să mă gândesc că Ridzi nu e vinovată.
REALITATEA duduie, ANTENA suduie, nu intraţi în panică, prezumţia de vinovăţie funcţionează ...

marți, 30 iunie 2009

Divagatie

Azi e o zi specială, cuget. Am închinat un pahar la primele ore ale dimineţii, să fiu sigur că vocea mea se catifelează, se adânceşte cumva, căpătând inflexiuni mai calde, nuanţate de pigmentul licorii, care să aducă strălucire culorilor altfel cenuşii ale vieţii.
Darul meu pentru tine cititorule, liber de încorsetarea vreunui obiect, fie şi de bun gust, departe de echivalentul fără îndoială al unui preţ, care niciodată nu împlineşte aşteptările, dincolo de gingăşia florilor, sau altor simboluri descoperite pe parcurs în galanteria fără limite a istoriei, se rezumă strict la cuvât .(!!!)
Nu însăşi biblia ne spune misterios, băgându-ne oarecum în ceaţă, că la început nu a fost nici focul, nici pământul, nici apa şi nici măcar femeia, ci, cuvântul ?...
Probabil cuvântul lui Dumnezeu(...)
Nu trebuie să ne facem probleme către cine l-a rostit, în ce limbă... Sigur însă, acel cuvânt nu a fost onomatopeic, scurt, silabisit greoi, ci a fost un cuvânt lung cu inflexiuni învăluitoare, fără îndoială muzical, dacă atât de mult i-a plăcut atotputernicului să-l asculte, şi să-l dezvolte ulterior, aşezându-l la temelia lumii acesteia.
Tot atât de sigur pot fi, că bucuria creaţiei s-a sfarşit la capătul nopţii, când prealuminatul a întrezărit femeia, într-o margine de cuvănt, întinzându-şi la soare pielea catifelată, peste reliefurile rotunjite de degetele ca nişte raze ale gândului . Trist, marele poet a încercat să potriveasca vestmântul cuvintelor,ca un râu peste trupul cabrat al femeii, dar poemele sale nu puteau ascunde liniile desavârşite, în desfrâul imaginat într-o clipă de rătăcire şi uitare de sine.
Aiuritor, asta am şi urmarit...

vineri, 26 iunie 2009

Timpul vidrei

cohorte de frunze izbind
de la dreapta la stânga
în sensul invers
acelor de ceasornic
precum stergătoarele de parbriz
pe retină
fragmentând rigoarea
fecundă a ploii

un bici de foc
sparge pârloaga norilor...
cine sunt să fiu eu...
şi-a pierdut steagul
liberul arbitru
în cursa nebună
a întrebărilor
esenţiale

poate ploaia
meteoriţilor în tăcerea
întinsă a câmpiei
dezmierdând
pielea de bivoliţă a nopţii
din loc în loc
va deschide hublouri
în interiorul literei vii...

la început
cuvântul a fost
ca o piatră aruncată
în mare
şi marea învolburată
înghiţii în burta ei uriaşă
de balenă rapace
focul creeaţiei

numai din mare
se întrupează zeiţa...
şi tot din mare corăbiile
se retrag în păduri
unde corăbierii altădată
şi-au ascuţit săbiile
muşcând adânc
vigoarea pământului
în trunchiuri de pin

straturi de nisip
cotropitoare
în arsiţa verii
e timpul cineva să răstoarne
clepsidra

marți, 23 iunie 2009

Poveste cu tata

S-au bulucit circarii
în delir
au spoit cerul cu trompete...
Noi ne-nbulzeam
pe groapă-n cimitir
să-l prelungim pe tata
între pietre

Pe papainoage cocoţat
din drum
un măscărici cu gesturi afectate
parcă plutind
în norul lui de fum
legă de cruce
panglici colorate

Doar moşu-meu târziu
l-a înjurat
de dincolo de lumea petrecută...
În ochii mamei
lacrimi s-au svântat
ca rufele
pe culmea de cucută

Seara cu toţi la circ
hipnotizaţi
săream mortal o dată cu artiştii...
Doar mascariciul...
Ochi-i spânzurati
urmau deja
de dincolo de ţintă lunetiştii

joi, 18 iunie 2009

De criza

Salutare stranger,
Recitesc Delirul.Trece timpul pe lângă noi şi tot cu carţi ne hrănim şi vise de parcă viaţa nu ar avea şi alte oferte. Se pare că nu merităm mai mult dacă lunecăm obosiţi pe lângă fructe fără să ne dedulcim de parcă gestul Evei când a muşcat din măr a închis unora poarta de taină a plăcerilor. Sfatul meu Stranger e gratis, ia-l până nu se-nchide Bursa…Clipa e singura miză adevărată pe care ţi-o oferă viaţa…Nu corectez nimic şi nu pun virgule e rupt din mine

marți, 9 iunie 2009

Gâdilaţii, sau votul la romani

Cu două seri înaintea alegerilor parlamentare europene, m-am uitat la emisiunea domnului Gâdea, unde la sfârşit, în locul firescului apel către cetăţeni de a merge la vot, „Marele realizator” clama posibilitatea mult mai transparentă şi mai demnă, a unei atitudini de frondă către clasa politică, prin neprezentarea la urne a populaţiei votante.
Europa nu venim, suntem plictisiţi de atâta democraţie, şi sătui de promisiunile voastre fără acoperire, atâta timp cât sunt însoţite de condiţii înrobitoare.
Adică cum, dacă ne daţi gratis un ban, el să nu lase urme şi prin propriile noastre buzunare, să dăm socoteală pentru orişice meandră pe care o descrie curgerea fondurilor pâna la proiecte.
Păi ştiţi voi cum ne e relieful(?...) La noi însăşi apa râului nu curge în albie doar spre aval, sunt ochiuri viclene cu traseu spre amonte,sunt ocolişuri periculoase , sunt bariere si taxe parşive, vămi ale vieţii cu obol natural stabilit.
Şi atunci dragi europeni, fiţi cuminţi, nu vă mai băgaţi nasul prin bătăturile noastre, sloboziţi doar baierile pungii, avem noi grijă, clinchetul arginţilor să sune unde si cum ne face trebuinţă.
Atunci doar, cu toţii la vot !...
Când vă ospeţim, nu doriţi sper să ardem pădurile, să secăm făntânile ca pe vremuri, lăsaţi-ne plăcerea festinului ,să ne desfăşurăm desăvârşit, cu sarmale şi mititei, cu vin în ulcele brumate de lut şi femei cum n-ati mai văzut .
Azi, după numărarea voturilor, domnul Gâdea işi râde în barbă cu cinism. Avertismentul cred a ajuns deja la Bruxelles .
73% dintre romani, nevotanţii de frondă, aşteaptă încrezători la uşi , desferecatul fondurilor... cum le-a zis Gâdilatul

marți, 2 iunie 2009

LUTURI

Bulgăr de cer
Pe roata olarului
Viu este duhul

Filon nestins
Dâră albastră de fum
Sub deal de humă

Luturi în lut
Înmugurind oasele
Se scurge umbra

Etern potir
Fiice şi fii din parinţi
Slăvindu-şi crucea

miercuri, 27 mai 2009

POEZIA SI POETUL - IAZUL ALBASTRU

Magistratura porcina sau Legea unica a pensiilor

Mare e gradina lui Dumnezeu, dar se pare nu îndeajuns de mare ca să încapă în ea şi orgoliile celor dintâi magistreţe, atinse de inamovibilul jijeu al justiţiei divine.
Căci doar jijeu poate fi, aura de putere în stat pe care şi-o arogă cele două inviolabile doamne ale justiţiei romane:Lidia Barbulescu şi Costininiu Neicanimescu.
Jijeul în copilaria mea se punea de gâtul animalelor,hulitele animale gripate azi porcin, ca să nu scape doamne fereşte din ogradă la niscaiva vecini mai simandicoşi,(europenizaţi „avant la lettre”), unde să smotocească culturili agricole,puii de curcă, sau alticele(... )
La cele doua doamne justiţiabile, jijeul pare că e purtat, tocmai a se face distincţie şi a ţine distanţă,protecţie, (un fel de gard la purtător),ca să le ferească de amestecul murdar, virusat al celorlalte biete orătănii.
„Noi suntem magistraţi, noi avem o singură carieră, noi facem afaceri periculoase cu hoţii, noi suntem mereu cu riscul corupţiei ca sabia lui Damocles deasupra capului, nu avem voie la acţiuni, la bursă, noi riscăm Gorbunovi clipă de clipă, noi suntem SPECIALI...Ce dacă un timp ne-am murdărit pe mâini la tablă cu profesorii,creta e albă.Ce dacă medicii ne-au pătat poate cu bisturiul trupul, roşu de sânge, i-am obligat să poarte mănuşi. Noi suntem sacrii. Noi suntem legea, dreaptă, dacă e strâmbă(...) Matematic nedemonstrabil, suntem postulate!...”
Asta cu „postulatele” m-a pus în fund.Abia acum înţeleg paralogica. Adicătelea, la ei, la magistraţi postu...rile, pensiile carevasăzică,trebuie să fie mai late ca para...I, LOGIC nu (?) pentru că sunt sacri...sacrificaţi.

PS:Corpul magistraţilor ar trebui să se dezică de asemenea monstre...monstrii...cum să zic.

duminică, 24 mai 2009

Ţapinarii cerului

Ca orbul cu pieptul
dezgolit în lumină
trec rătăcit
printre vorbe...
Netrebuincioase vise
scurse din somn
precum şerpi despletind
şuier de vânt

În lut cercul
mă strânge
înfrânt...
Nesfârşită
doar ploaia...
Doi câte doi
perechi
urcăm pe corabie

Ca o mireasmă
de sare
apa trece
de bordul
înalt
Năpădeşte
precum iarba
asfaltul stelar

În cer zece îngeri
cară cu pluta
lemn de stejar
pentru cruci...
Singuri peştii
tăcuţii peşti
uitaţi în adânc
tresar

luni, 11 mai 2009

VICTIME COLATERALE

În general cred că am o minte încercuită.Ca un ochi de apă care se învârteşte despletindu-se învolburat,totuşi în sensul curgerii fireşti între maluri.Pot recunoaşte că punctul meu de vedere e alcătuit dintr-un cerc de puncte. Mă simt mai sigur înconjurat de cerc, şi, pot pune în valoare mişcarea implacabilă a roţii ce îsi va descoperii cu siguranţă singură o axă.
Lumina dumnezeiască e un cerc,copacul e un cerc în cerc umblător,straturi de cercuri locuiesc în piatră şi aruncarea în apă a pietrei slobozeşte noi orizonturi din adânc...
La ce slujeşte un asemenea discurs,devastator de politic,pentru că în continuare el deconspiră, copleşitor azi, un nume încercuit ca o pradă?
Punct ochit, punct lovit cu un glonţ de argint.
Nu! Sunt prea multe gloanţe, oarbe nu de argint,prea mulţi vânători şi o singură ţintă. Când vânătorii fixează acelaşi punct în cătare, gloanţele se izbesc şi ţăndările ricoşează în traiectorie.Ochiul de apă se rostogoleşte periculos, iar bărcile cu vânători pot fi prinse în vâltoare.Tot marinarul ţintă e cel care inţelege firul viclean al apei si traiectoria gloanţelor.
Şi daca bărcile nu se scufundă salvate până la urmă de marinar,oare nu eu devin singura prada cu mintea mea încercuită(...)

miercuri, 1 aprilie 2009

REALITATEA IN HAITA

Înainte de 89, TVR devenise o institutie urâtă, pentru că tot ce mişca pe ecran reflecta o salahorie dirijată.(De cine?...) Nici o subtilitate, nu ieşea din coloană(coloana sonoră sau imagistică),marşul, redus la câteva ore, desăvârşea implacabil construcţia unui soclu, înmiit mai monstrous, prin dimensiuni, decât cealaltă construcţie, a Casei Poporului, pe care şi-o asumase direct,cârmaciul.Cele două temple au fost ridicate pentru ca în ele, nemuritor, marele strateg, lângă marea doamnă, să-şi desăvârşească şi clameze, opera.
Nedrepţi, cioclii celor doi, în Decembrie!
Dacă Televiziunea Română Liberă ne-a oripilat mult timp, umplând ecranul, dizgraţios cu prezenţa suprarealistă a cadavrelor lor, poate că trupurile celor doi ar fi trebuit purtate, şi pe culuarele lungi si neterminate din Dealul Mitropoliei, într-o veşnică recunoştinţă şi ultim pelerinaj.
Dar să revin în realitate,acolo unde doresc de fapt să ajung. Realitatea TV, pe zi ce trece seamănă tot mai mult cu televiziunea despre care am făcut vorbire până acum. Numai că realizatorii acestei televiziuni, nu construiesc nimic.
Dacă cei vechi, preţ de două ore deveniseră salahori,cu sau fără o reală convingere, la o construcţie(fie ea şi utopică),realizatorii de azi prestează cu apetenţă de dimineaţă până în miez de noapte, demolarea de dragul demolarii, la statuia Basescului, pe care cu osârdie tot ei au înălţat-o pe un postament de scânduri, la care actualul preşedinte, cu toate păcatele nu şi-a adus decât în foarte mică măsură contribuţia.
Nimic nu mişcă pe ecranul Realităţii, fără ca un rictus antibăsescian să nu ţâşnescă fulgerător ca limba unei vipere, sub zâmbetul lăbărţat al faimoaselor realizatoare realitiste.
Priviţi chipul Andreei Creţulescu, două şiruri strălucitoare de canini,sfârtecându-si propriile-i vorbe,atâta trece dincolo de sticlă.Priviţi toată haita,celelalte Andree,Prelepniceanu cu coapsa de lângă dânsul etc, macină,strivesc în gol subiectul cu o singură ţintă, totul în fabrică de la 14-16, de la 16-18,de la 18-20,de la 20-22,de la 22-24, ziua şi noaptea.
Oprţi-vă domnilor, sunteţi sper oameni cu carte,un pic de discernământ,respiraţi,faceţi pauze,altfel nimic nu rămâne.
Poate chiar trebuie ca cineva să plătească, fie, Băsescu dacă poporul vrea,nu ne îndârjiţi.
Căutaţi repere,acceptaţi slabiciuni, cultivaţi-le, pentru că oamenii nu sunt infailibili. Nici măcar dumneata, domnule Răzvan Dumitrescu, greşeala mea şi a multora cred,ai puterea să recunoaşti, fă un effort, că şi greşeala e, un punct de vedere în diversitate.
Altfel, eu însumi, cum să mă mai recunosc între oameni.

marți, 31 martie 2009

GICA

“Eu sunt două cu amândouă maică.” (Ce-o fi vrând să spună ?...)”He-hei sunt multe,o să scriu eu şi cartea noastră, cu toată viţa în ea.”
De mult complotasem cu Dan, fratimiu pe care viaţa îl făcuse istoric,dar pe care eu îl simţeam cu vână de prozator, s-o prindem o dată pe mătuşămea Gica,comunista,cea care în tinereţea ei ratase propunerea de măritiş(prea mult, ajunseseră doar la întâlniri ,nu l-a plăcut) a Ceauşescului,s-o prindem deci în zi de poveste.Era momentul, şi Dan, mă tot înghiontea pe sub masă,ca să apăs butonul de înregistrare .De unde să-l iau,n-aveam nici casetofon, nimic. Am luat un pix şi-am început să notez, ce prindeam,fragmente.
“Ionel şi Nicu erau pe front,pontonieri.Gogu ăl mai mare dintre fraţi,tot pe front şef tehnic la aviaţie.Toma, taicătu, cel mai mic dintre băieţi,pe front la transmisiuni.Tăticu, luat, cu boii din curte cu căruţă cu tot,căra alimentele printre gloanţele rătăcite în spatele frontului. Noi fetele,patru zălude, rămăsesem cu mămica acasă;ţaţă-ta Miţa, Veronica, Lenuţa si eu,mici toţi.
Venit intr-o permisie şi văzându-ne neajutorate,Gogu,speriat parcă de gând, mi-a zis:
_ Eu n-am timp,tu de duci mai întâi la madama lui Antonescu,la casa aia mare din gura Trivălii,o şti că ţi-am arătat-o. Te descurci,nu pleci de acolo până nu dă telefon maresalului şi auzi tu cu urechile tale, “vezi că vine o fată…” şi pleci la Bucureşti. Măcar unul să se întoarcă acasă, că aşa nu se mai poate.
Si m-am dus la Antonescu mamă,ţărăncuţă,m-a luat în braţe,m-a pupat,aveam cred 16 ani şi i-am povestit. În şapte zile tăticu a venit acasă, pe unde-o fi venit din Moldova, de la Podul Iloaiei cu caruţa cu boi .Niste boi mari vineţi cu coarne uriaşe.
-Îi ştiu ,i-am prins şi eu copil fiind, n-am mai văzut asemenea coarne ,pe unul î-l chema Priam,celălalt ...
-Vânătu,au trăit mult mamă,i-a luat colectivu…
Când l-am vazut pe tăticu intrat în curte am izbucnit în plans şi mândră i-am zis “tăticule eu te-am adus”…M-a luat în braţe,”Biserica mătii!, tu ai să ajungi bine când vei fi mare.”

joi, 19 martie 2009

Tineretea ne-a cazut de pe umeri

Ochii pândind
la geam
în încercănata memorie…
Se clatină
noaptea
ca o leoaică
rănită,
gura-i de foc
scuipă vipere

În spatele draperiilor,
răvăşiţi,
ca două corăbii cu catargele asuprite
în ţărm,
de furnici si de greieri,
presărăm cu sare nisipul,
cât să umplem ruina,
din obositele chipuri.

Curge ora din turn.
În oglindă se lasă ziua.
Însinguraţi
ne privim;
Tinereţea ne-a căzut de pe umeri,
ca o hlamidă
a umbrei...

joi, 12 martie 2009

IAZUL ALBASTRU

pletele-i curgeau
revarsat între perne
şi sânii puiandrii de lup
cum scânceau
flămânzi

surde semnale
falangele resfirate
ca nişte petale mângâiau
rasuflarea
în rugi

aud foşnetul
de mreană al iubitei
şi şoimul din carnea mea
sfârtecându-mă
blând

aud aidoma
olarului lutul din cer
framântat între degete
pe roată
ţipând

buzele-s arse
către iazul albastru
coapsele nopti-n surpare...
se crapă
ziua

vineri, 6 martie 2009

PANTECUL GOL AL TINERETII

desferecat
pântecele gol al tinerţii
încins cu litere-n
tulpini de păpădie
şi scrisul viu
ca o capcană
rostogolindu-se-ntre sâni
cu strigătul în lanţ
sorbind mirat pe buze
stropi de apă vie

si împrejur
aripi de schije
stârnite în burice
ochii mei crăpaţi
aburind...
mi-aduc aminte
cuvintele
netezind în dans
reliefuri vertije

muşc cu grjă scoarţa
copacului
inima e tot verde
doar literele
s-au ingroşat literele
si genunchii
zgâriaţi
de pietre ai cuvintelor

miercuri, 4 martie 2009

INCOLONATI SI SINGURI

Şiruri de oameni,
încolonaţi şi singuri,
cu feţe pustii...

Vine o vreme
când gerul ne-nconjoară
cu flori de gheaţă.

Privesc în gol şi
caut pe boltă stele.
Rar licăr nestins

Ne-au împovărat
atâtea straturi cu ierni.
Perdele de fum,

umbrele s-au scurs
în cerul încercuit.
Ninge pe suflet

miercuri, 18 februarie 2009

FRUCTUL OPRIT

Umbra se umezeşte de noi amândoi.
Sub măceş glasul şarpelui străpunge clipa.
Chipul tău bântuit de înger
curge ca mierea în fagure


Urmele pasilor mută zarea.
Pietrele în râu clatină gleznele.
Tinereţea ca o colină de meri infloriţi
îngână în fruct lumină lină

luni, 16 februarie 2009

MAIDANUL CU DRAGOSTE

Scrisura intr-un jurnalier,se pare nu e simplă.Dorinţa nu este suficientă pentru a impozita fiecărei zile, în monedă forte, taxa de trecere , care ar trebuii sa fie natural, în context,cuvântul scris.Şi de unde pâna acum aş fi putut pune pariu că în perioadă de criză banii sunt cel mai greu de stăpânit, o să trebuiască să recunosc finalmente, precaritatea raţionamentului. Dacă n-ai un cont bine chivernisit,poţi nădăjduii, funciar vorbind, ca domnul guvernator să fie cât de cât vulnerabil,adicătelea să aibă-n călcâi mărăcine ,vre-o copiliţă mai îmburuienată... Sau poţi conta direct pe Patriciu,te dai sondor şi faci offshor la Marea Neagră... Mai are şi Boc fonduri europene... Te descurci.
Dar cuvântul,cuvintele cum le legi,cum le scoţi şi de unde, că n-au acciză să-l poţi întreba pe Pogea dacă le-a prins în buget,n-au nici arme, că le-ai da pe mâna ministrului de interne,sau la justiţie ... la justiţie mai bine nu...le scapă şi iar ne facem de tot maidanul.
Asa că precum vă spuneam scrisura pe Blog nu e simplă

joi, 12 februarie 2009

PLUTA DE PIATRA

In ochiul rănit
insula se scufundă
în adancuri
învolburate

Poate e vina
celui lovit
sau piatra
dinadins
incercuită
de ape

Dacă ai un fiu
el va ucide
clipă de clipă
surpând
în inima ta
însăşi viaţa lui

Ca un dans
nentrerupt
când muzica tace
si ecouri
rostogolite
pe trepte
către plaja
irump

miercuri, 28 ianuarie 2009

Editorial Manzala ex Press

Nu se poate scurge
din cer
atâta apă murdară (!)…
S-a răsturnat pamantul

Îngerii bieţii aşteaptă ,
pieriţi la chip,
cisme
si saci de nisip. /

Doar că e, criză,
la minister
sunt schisme,
specula a înflorit crunt,
şi hoţia। /

La Dormărunt,
intri
fără viză
de Romania…/

Doamne,
cum ne-ai scăpat
din măini(!)…/

CINEMA "LUMINA"

Cuibar de imagini
urma cuvintelor
în zăpada măturată
de stele

În spatele ecranului
zumzetul radioactiv
înţesat
de seminte

Pauza dintre role
şi fumul înnecăcios
de celuloid aprins

Întaia surpare de mâini
în râpă fragilor
ademenind
întunericul

Tot mai caut
în ruină iubito
îngăduinţa luminii
în oferta de-acum
“Pupo mă!”
la Moll

luni, 26 ianuarie 2009

PLEOAPA LUI DUMNEZEU

Pleoapa lui Dumnezeu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de ion toma ionescu [iti ]

În cer
lucrurile
deschise vânturilor
…şi fiinţele,
norod de ingeri
ce-or fi…
se subţiază

Rar
se dă prins
peştele în năvod…
se strecoară
liber
prin ochiurile
brizei

Dar vai,
un stol de sturzi
fremătând
în cercuri largi
plonjează
în vârtejul elicei
ca-ntr-un
ochi de apă

Zvârlitură
de pietre
sa fi fost
… şi râul
inexplicabil
să nu mai curgă…

Sub pleoapa
lui Dumnezeu
lacrimi ruginii
se risipesc
în bătaia
vântului

marți, 20 ianuarie 2009

LETOPISETUL IUBIRII

Posted by Picasa

LETOPISETUL IUBIRII

Ca o adiere
dincolo de pleoape,
urma
paşilor tăi
furişaţi

În jurul
gleznelor
strălucind
nisipul
stelar

Mâinile mele
mângăie
decojind
tăinuite
carate

Timpul s-a oprit

Doar un izvor
susură
scriind în bazalt
letopiseţul
iubirii

Dincolo de pleoape
căprioara
zveltă
calcă-n copite
roua grădinii

PE ARGES IN JOS

Posted by Picasa

marți, 13 ianuarie 2009

Gradinarul

Îşi împletise în cer
coverga
din crengi de alun
cu vedere la luncă
unde se scăldau
vălimărencele
hârjonindu-se neruşinat
direct în ochii lucind
ai bunicului

Şmecher bătrănul
strămutase
în cer râul,rostogolindu-l
în coasta covergii
să-i fie aproape
în nopţile lungi
când uda în grădină
stelele

Vălimărencele
reveneau la scăldat
simţind drăcoaicele
cum dau în pârg
coapsele şi sânii

vineri, 9 ianuarie 2009

PASAREA CETII

se ruginiseră
de ierburi
în piept
morile de vânt

*

ca şi cum
aş deschide
coaja
copacului

*
noapte
peşti
încolţind
va să fie linişte

*

din marmidele
aburind
pe spinările
cailor
se-mparte ceaţă
cu gamela

*

stăruitor
aer
de păstrăvi

*

dincolo de geam
noaptea
ca o lupoaică
alăptând stele

*

un singur câine
scapără aşchii
albind în jurul lui
o pată ca un nimb
al singurătăţii

*

ne rotim ca nişte
mecanisme bizarre
piloţi
ai marii bucle
mortale

cursa continuă
întotdeauna
cursa continuă
dincolo scorpionul
ursa mare
ne rotim
ne rotim

printre saci de nisip
coloraţi
viu coloraţi
s-a strecurat
clandestin
ca un drog…

eliberaţi pista
eliberaţi-o vă rog

*

răsuflare
de lupi
tineri
încălzind
zăpada…

*

puiul de şarpe
îmi tulbură
glezna
bezna se-ndoaie
în piatră de var
latră
cum latră
câinele de buzunar

*

poate lotcă
de straniu
pescar
plutind
unde curge amurgul
absint
nopţii
dinâi
peşti de argint
în ape
de-argint
strălucind

*

surdului
i-au dat
câinii
să se apere de lună
surdu-i adună
şi-i înhamă
la sanie
hii caii surdului
şi vine-o nebună
dangăt
de coapse
tinere
hii caii surdului

*
ce-ar face orbul
fără fântâni
cum ar stinge
focul lucrurilor
în sine
cine cunoaşte
drumul la păsări

*

implozie
de alb
prin pori
doamne câte cuvinte

joi, 8 ianuarie 2009

2.DUMITRA

La 74 de ani , căzut din tei unde urcase să-i culeagă floare Dumitrei, tatamare şi-a adăugat,la imaginea cu mustaţă înspicată,iţari şi camaşă lungă de in - bastonul.
Să te ferească sfântul de Cristoşi şi Dumnezei,dar mai ales de bastonul zburătăcit în câmpul cu roşii,din lunca Argeşului, când dădeam atacul. Că doar nu roşiile ne interesau pe noi nepoţii, cu vitele la păscut prin zăvoi, ci vălimărencele,cu poalele-n brău,scăpate din covergă şi alergând prin varză ca nişte canguri în călduri, să nu le desluşim chipul şi să ajungă sa treacă râul dincolo, în Valea Mărului. Tatamare mijea pe sub mustaţă si totdeauna ţintea cu bastonul mult pe lângă noi, să nu strice bietele zarzavaturi.

Dumitra? Să fi fost o femeie frumoasă la viaţa ei,fără bărbat nu ştiu din ce pricini,aşezată cu casa pe Valea Pribei, înaintea Linei.
Lina era bunica,neam bun de popi, bogată,răbdătoare,bolnavă aşteptând, mai spre fundul văii. Aşa se explică jumătatea de an în care bunicul nu ajungea acasă decât la sărbători,să-şi schimbe straiele pentru biserică.
De la răsaduri şi până la recoltă,coverga din luncă impletită meşteşugit din crengi,cu patul în ţăruşi infipţi direct în pământ,cu sarică de aşternut şi cu vălimărencele nu doar mână de lucru,coverga aceea era libertatea lui. Admir cu invidie şi-acum, ca atunci, încărcătura de stele şi gânduri din nopţile lui singur cu veşnicia.
Am avut prilejul în câteva rânduri, să ma întind în patul din covergă, precum şi inerent de-a lungul vieţii, în alte nenumarate paturi de lux,confortabile ,somptuoase.Acele scânduri tari au rămas în memoria oaselor mele crude ca si cum aş fi odihnit într-un pat de uriaş .
Poate de aceea în rarele incursiuni pe Valea Pribei ,când Dumitra ieşea în poartă şi drumul bunicului nu se mai vărsa până în fundul văii,gândeam, că aşa se cuvine la uriaşi.

1.TOBARLANII - inceput de roman

În Merişani,satul de baştină al copilăriei mele,bunicul meu nu-şi purta numele, dorind probabil să si-l ferească de poreclă. In şapte sate,sau şaptezeci,extinzând demersul - nicăieri şi nimeni, nu ştiu a mai fi fost poreclit, pe uliţele prafuite ale începutului şi până aproape de sfârşit secol trecut - Tobârlan. Doamne ce nume viguros,cât orgoliu, razvrătire şi nedumerire totodată, uşor ruşinată pentru noi nepoţii, strigaţi mai târziu ai lui Tobârlan ,fără ca numele noastre adevărate,rostite doar în catalog, să catadicsească a fi acceptate întregi de comunitatea locului.Aflaţi faţă în faţă,sătenii îi ziceau nea Mitică,înfricoşaţi de poreclă.
Crescându-mi volumul lecturilor şi aria cunoaşterii,doar Ţopârlan mi s-a părut ,recunosc în timp, înrudit ca nume ,dar, ca o rudă scăpătată şi de ruşine.Niciodată adus la masă cu noi Tobârlanii.
O secvenţă,mi-aduc aminte, la optzeci si ceva de ani, în biserică, tatamare l-a scos afară de barbă, pe preot - cu care se înfruntase tot timpul, de-a turcii şi românii,hoţii şi vardiştii,purcele şi ţurci ce-or fi fost, pe coclaurii copilăriei lor,păna mai tărziu în politică, liberali şi conservatori - pentru că popa se grăbea, şi sărise din slujbă, „grijania lui de ţap logodit”!

ZILELE GUVERNARII CA MARGELELE DE PORUMB

Zilele guvernării se înşiră ca mărgelele de porumb. Această construcţie lingvistică, este la fel de nefericită precum guvernarea de Boc.Si ce imagine;treci aţa groasă de cânepă împletită, PSD- PLD, prin urechile acului unui electorat funciar învrăjbit, şi vrei să străpungi boabele de porumb, mici şi sticloase, boc-boc, scurt şi eficient, ca să dea bine la presă.
Domnilor ziarişti ,nu le cereţi miniştrilor transparenţă,nu-i mai băgaţi în seamă măcar o vreme ,lipsiţi-i pe micul ecran că se piard cu firea, lasaţi-i sa-şi ascută sfredelul,
să-şi prindă boabele-n menghină ,să-şi împletească mai strâns cânepa,poate iese un mărgean cu boabe de porumb din aur si diamante, pentru grumazul crizei,cu care s-o spânzurăm de grindă.

luni, 5 ianuarie 2009

BILANT 2008 LANSARE DE CARTE






FLORI DE GHEATA

Vine o vreme,când gerul acoperă fereastra cu flori de gheaţă.Atunci linia orizontului devine introspectivă.Privesc în gol şi caut pe boltă stele.Rar, licăriri ţintuite în cerul încercuitului suflet.Ne-au împovărat atâtea straturi cu ierni !
Umbrele viselor s-au scurs în perdelele groase de fum.
La capatul nopţii, se-ntamplă spre ziuă, şiruri de oameni cu feţe pustii. Încolonaţi şi singuri.

joi, 1 ianuarie 2009

Intre Yin si Yang

Noaptea se adaugă zilei,
precum coaja unui copac
…mâini aspre, încercuind
trupul tău tânăr

imagini interzise,
sub cearşafuri de smalţ
descoperind ochi
flămânzi în degete

glorioasele efemeride
ard mocnit
în camera de lux
a hotelului

Intre tic şi tac, timpul
aniversează 100 de ani …
Intre Yin si Yang
ning flori de cireş

BUNA DIMINEATA AN NOU


Şi-a desfăşurat încă o spirală timpul.Cu câtă bucurie nefirească,celebrăm noaptea dintre ani,uitând marea tristeţe a apropierii cu fiecare trecere, de noaptea deplină.Sunt atât de puţine zâmbete cotidiene pe feţele noastre, mereu întârziate, încât nu ne cade rău,o dată într-un an, să afişăm ca pe un trofeu,expresia uşor deşănţată a unei fericiri,dacă mi-e îngăduit, prospere.
Bună dimineaţa an nou !