miercuri, 18 februarie 2009

FRUCTUL OPRIT

Umbra se umezeşte de noi amândoi.
Sub măceş glasul şarpelui străpunge clipa.
Chipul tău bântuit de înger
curge ca mierea în fagure


Urmele pasilor mută zarea.
Pietrele în râu clatină gleznele.
Tinereţea ca o colină de meri infloriţi
îngână în fruct lumină lină

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase