Poezia ca frunza

 

Alungată de la

Curţile Împăraţilor,

nici împăraţii

nu mai sunt ce-au fost,

dată afară în stradă,

nomadă, fără adăpost,

scoasă în suspensie

actual,

din inima graţiilor...

(Graţiile tivesc fiscal

limbul frunzei,

doar în schimbul

euro-dolar...)

Iar un amărât de poet

n-are salar

şi nici buget special

de pensie,

pentru vicii...

Poezia nu piere!...

Doar că cere

sacrificii...