CU CAPU ÎN NORR. DOSAR EPOCA NECHEZOL

 A sosit poștașul!

ONORAT SĂ MĂ AFLU ÎN PAGINILE ACESTEI FRUMOASE REVISTE. MULȚUMESC CAMELIA IULIANA RADU!

Se știe că în epoca aia, prin anii 70, când din copil m-am făcut mai mare, am avut noroc la dosare...

FLACĂRA DIN ȘEMINEU

 

Am ridicat pentru o clipă privirea din ecranul laptopului și am căutat-o pe Dona, printre cei care ascultau lectura. Rămăsese aceeași persoană distinsă, doar că părul bogat în lumina focului aprins în șemineu, bătea acum spre argintiu.

— Ca să-ți faci o idee cum arăta maica Teia tânără, cea din fotografia pe care vrei s-o faci coperta cărții tale, zise nevastă-mea, când îi citeam din însemnările mele(îi rugasem pe toți să mă ajute să definitivez încurcatele ramuri ale neamului), uită-te în albumul de poze al soră-mi Dona, cam pe vremea când era elevă la Liceul pedagogic din Câmpulung! Ea seamănă dintre noi toate trei, cel mai bine cu tata, dar e leită maica Filofteia, maica Teia cum îi ziceam noi.

Părul lung ca spicul de grâu auriu al Donei din fotografii, îi cădea pe spate în valuri, acoperindu-i mijlocul subțire. Fruntea îi rămânea liberă și privirea întotdeauna senină. Pozițiile ștrengărești ale corpului, vorbeau singure cât de bine știa să se așeze în imagine Dona, ca să capteze admirația și să-și sublinieze naturalețea. Imaginea în sine, n-aveam de unde să știu că semăna cu Teia, dar era sigur a unui personaj de roman.

(Casa roșie)

https://www.librariaonline.ro/.../casa_rosie-ionescu_ion...

COPACUL

 

tam-tamuri

de primăveri

vegetale

sarabandă

de ritmuri

solare

 

ciorchini

de puteri

se sting

 

în petale

și pălind

repede ning

 

ca o lespede

peste cercuri

carnale...

 

de la ferestre

privesc

an după an

 

cum înlănțuie

ispita

și dănțuie

 

peste inima

și speranțele

copacului...

 

în rădăcini

se zbat

aripile

 

sporind

distanțele

dintre

 

antipozii

senini

ai hamacului

POEMA FRUNZEI

 

ZIUA MONDIALĂ A CĂRȚII ȘI DREPTURILOR DE AUTOR

 

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CĂRȚII

(Orgolii și glume)

UNESCO a hotărât în 1995, în cadrul Conferinţei generale de la Paris, ca pe 23 aprilie în fiecare an, să fie sărbătorită Ziua Internațională a Cărții. Unii susțin că a fost aleasă această zi pentru că în 23 aprilie s-a născut și tot în 23 aprilie a murit, William Shakespeare.

Să existe oare vreo legătură că în aprilie 1995 s-a născut în fapt și Pasărea ceții, cartea mea de debut?... Am dovada tipărită pe coperta patru, și, cum niciodată n-am putut să cred în coincidențe, am fost sigur că lucrurile se întâmplă ca la teatru, cu un scop anume.

Sunt evidențe clare că UNESCO a aruncat un ochi de ciclop și asupra cărții mele, și nu se știe care dintre cei doi autori implicați a contat mai mult, să topească ceara cu sigiliul peceții să se afle numele celui onorat. A fost Shakespeare sau Pasărea ceții? Nici până azi nu s-a aflat!...

#thehumanauthorsfacebehindthebookwrittenbyahumanauthor

#thafbtbwbaha

#protecthumanauthors

#worldbookday26

#humanauthorsfirst

#behindeverybook

#ewc_europeanwriterscouncil

NU MOR COPACII CÂND MOR

 

În curs de apariție.

LA MULȚI ANI TATAIE

 

Îngerul Gavril, vestindu-l pe Zaharia, tatăl lui Ioan, că va avea un copil şi acesta va fi pricină de bucurie şi veselie nu doar pentru el, mulți se vor bucura de nașterea lui, căci fiul său va fi înnainte-mergătorul şi botezătorul

lui Iisus.

 „ Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare ” (Luca 1:15), și se va umple de Duhul Sfânt, încă din pântecele maicii sale Elisabeta.

          Așa a fost izvodul celui mai mare dintre Sfinți după Fecioara Maria, IOAN, cum susține Biserica Creștină.

          Numele de ION răspândit deopotrivă, printre slugi şi domni, ales de tatăl meu Toma în credință, mi-a fost dăruit și mie, dar eu m-am bucurat sincer, bucurii nevinovate, încă din pântecele bunei mele mame Aurelia, că „vinul şi băutura amețitoare” nu mi-au fost luate.

            Şi pentru că azi e mare sărbătoare, Duminica Tomii, ziua tatălui meu Toma, Dumnezeu să-l odihnească acolo unde e!, vărsați cu mine un pahar în cinstea minunaților mei părinți, Toma și Aurelia!

            Și pentru că prin propria voință am luat numele Toma al tatălui meu și l-am lipit de Ion scriindu-l în consecință pe orice carte pe care am îndrăznit s-o comit, tot așa fiica mea RAMI și-a dorit să-l ducă mai departe și i-a dat numele de Toma nepotului meu ION TOMA ca să rămână în neam, cât timp soarele va pune în fiecare zi geană pe geană.

E vremea lui acum cu porțile deschise la început de drum. Să închinăm vinul roze din damigeană! E plină damigeana lui cu vise!

La mulți ani tataie!

O campanie de autor tânăr

 

18. PRINTRE CĂRȚI ȘI IUBIRI. O campanie de autor tânăr...

(Arhivă cu lansări de cărți). CRUCEA DE PIATRĂ. Lansare București Art Creativ, Prezentare Roșiori de Vede

Au scris despre carte prieteni buni sau îngeri, Adrian Alui Gheorghe, Domnița Neaga, Daniel Marian, Petronela Apopei.

Considerațiuni din Trei surse

..................................................................................................................................................

Întâia sursă, autorul

„Prietenul meu olandez, vizual artistul Frederik Weerkamp(Dumnezeu să-l odihnească! Într-una dintre fotografii, împreună, la Sinaia...), mi-a îmbogățit cu desenele lui parte semnificativă din cărțile mele de poezie: Norduri, Ceară şi miere, Argintarium şi Al cincilea anotimp. Pentru Crucea de piatră mi-a trimis o mostră drept copertă, dintr-o serie cu 144 fotografii despre cruci în artă. Un proiect curajos şi inedit cu care mi-a propus să acopăr ereziile mele din paginile cărții...

Mi-a luat ceva timp până să dezleg povestea celor două statuete de maici moderne, privind îndelung la pocal. Bine că am meditat la Teoria vieții eterne a lui Rodney Collin şi n-am asimilat potirul, cu conceptul Sfântului Graal!

Şi mai mult mi-a trebuit, să pătrund prin acoperământul acelei cruci şi să înțeleg că interiorul era de sticlă. După ce dădeai învelișul la o parte, în sticlă odihnea un lichior de nuci, din care să închini pentru poezia din carte.

..............................................................................................................................................

A doua sursă

„Există un filon religios în poezia lui Ion Toma Ionescu. Ascuns, ca orice fibră de valoare. Poetul are flerul de a nu eșua în declarații şi în predici. E duhul de nepătruns, omniprezent al creației şi, deci, al artei.

Cine citește poezia lui Ion Toma Ionescu devine mai bun. Şi se înalță pe aripi. Aripile lui nu sunt de vultur, ci de porumbel. Dar liniștea, blândețea, bunavestire sunt ale păsării lui Noe.”

Se pare că a avut dreptate Petre Anghel care scria aserțiunile respective în postfața Nordurilor.

Când am descoperit pe noptiera măicuțelor în fotografie, volumul meu de poezie, Argintarium, după prima uimire am avut dovada că şi măicuțele l-au bănuit de înțelepciune pe profesorul Petre Anghel şi, având la îndemână asemenea resurse, ca să se înalțe pe aripi, au citit din poeziile mele în loc de rugăciune.”

.................................................................................................................................................

A treia sursă

Cum desigur are dreptate şi Adrian Alui Gheorghe când scrie în cuvântul de dinaintea Crucii de piatră:

"Poezia lui Ion Toma Ionescu este mesajul unui Orfeu care a privit în urmă printre degete, încălcând restricțiile, păcălind deitatea care l-a avertizat că dacă viața este frumoasă, ea este expusă, indiscutabil, păcatului. Numai că poetul a înțeles corect: nu e un păcat să trăiești, dimpotrivă, e un păcat să nu trăiești cu toți porii inimii deschiși. Din acest motiv, două voci se întretaie în fiecare poem din această carte: una trăiește dezlănțuită, de la ”adulter” la ”schimbarea de ochi”, de la ”glezna apei” la a pipăi ”carnea umbrei” sau sânii femeii ”cu cinci sâni”; cealaltă esențializează viața și clipa, în spiritul unui Eclesiast care vorbește sieși și lumii despre ”vanitatea vanității”, fiind un fel de decont senzual al fiecărei stări. Ion Toma Ionescu este un poet greu de alăturat vreunui curent literar actual, acest lucru conferindu-i autoritatea unei voci lirice care vorbește în mod propriu limba poeziei de azi și dintotdeauna. Uneori o face în pustiu, ca orice poet adevărat, totul e ca eventualul cititor/ receptor să aștepte răbdător răspunsul pustiului la ”agresiunea” frumuseții: înflorirea cactusului care nu își arată fața decât atunci când simte că soarele îl cercetează numai și numai pe el. Asta face poezia lui Ion Toma Ionescu: provoacă ”floarea de suflet” din fiecare cititor. Cu un pic de răbdare, cititorul poate să depună mărturie că această carte se transformă, îngânând-o cuvânt cu cuvânt, într-o grădină cu flori frumoase și rare."

....................................................................................................................................................

Şi cum informația e venită din trei surse, cel puțin una dintre ele din internațional, mulțumită bunului Frederik, e clar că am devenit dintr-un poet mic al Direcției 9, unul aproape universal…

Un recital poetic din Crucea de piatră

1. Recital Boema 9. https://www.youtube.com/watch?v=UaThrqC2qrw&t=13s

2. Copacul care și-a pierdut pădurea. Roșiori de Vede

https://www.youtube.com/watch?v=t-PbZ0c4Is8