Am obiceiul să potrivesc cu multă
plăcere cuvinte alese închinate sportivelor noastre care au defilat sau încă
defilează cu succes în turneele WTA, pentru că e un sport feminin frumos și
plin de caracter. Ieri, Sorana Cîrstea a împlinit o vârstă, dar am așteptat rezultatul
meciului din turul 2 de la Linz, ca să nu-i port ghinion. Intrând azi pe blogul
meu, Pasărea ceții, am descoperit un text pe care l-am scris înaintea finalei
din 2013 de la Toronto, pe care a pierdut-o cu Serena Williams, dar ce turneu a
făcut atunci!
Mă uit la Sorana după 13 ani și
constat că a rămas aceeași gazelă suplă și elegantă în mișcări, doar că parcă
mai parcimonioasă, și cu siguranță cu un serviciu mai bun. Abia aștept să o văd
pe Sori, cea cu mintea de-acum, luptând în optimi la Linz ca și cum ar lupta cu
exuberanța propriei tinereți,
întruchipată de Mira Andreeva.
Și dacă ar fi să merg mai departe după
gustul și gândul meu, aș lăsa mustul să fiarbă și aș alege un vin vechi, să-i deschid
vrana și să-l beau cu sete dintr-o cupă a învingătoarei dintr-un mare turneu(sunt
câteva la orizont!) în anul retragerii ei anunțate, ca să-i pot ura, LA MULȚI ANI SORANA! la începutul celeilalte
vieți pe care abia o începi!
CONDURUL CENUȘERESEI. (Toronto. 2012)
José Saramago are un personaj în
romanul său de succes Pluta de piatră, care oriunde s-ar deplasa este urmat de
un stol de păsări. Mie mi se întâmplă ceva asemănător, chiar dacă nu am de-a
face cu personajele suprarealiste ale marelui scriitor portughez. Dacă
slobozesc pe blogul meu Pasărea ceții, un stol de cuvinte nevinovate, nu prea
multe, cât să încapă îtr-un norișor Nimbus, vorbind despre o sportivă din
plutonul celor șapte tenismane, aflate în topul primelor 100 din clasamentul WTA,
e musai să se întâmple un miracol în următoarele zile și uneia dintre fete să i
se potrivească condurul Adidas al Cenușăresei și să devină prințesa balului.
S-a întâmplat adesea cu Simona
Halep. După ce am scris despre ea, a fost încoronată regină a turneului
respectiv, cu toate drepturile regale cuvenite.
Sper să i se întâmplă asta și
Soranei Cîrstea!
Nu-mi voi aroga nici un merit, am adus în norișorul meu Nimbus
imaginea Turnului Chindiei din Târgoviștea ei natală și i-am dat drumul să
plutească deasupra terenurilor de ciment de la Toronto. În umbra turnului s-au
ofilit pe rând Caroline Wozniacki, Jelena Jankovici şi Petra Kvitova, iar ieri,
orhideea Na Li, în semifinală, și-a pierdut petalele.
Să nu fim absurzi, știm cu toții,
condurul Cenușăresei e croit pe măsurile superbului trandafir Madona Nigra. Să
avem răbdare, poate că Serenei Williams i se umflă picioarele sau pur și simplu
i se înmoaie ghimpele cu care înțeapă pe ascuns mingea pe care apoi, o îngropă
în ciment cu lovitura de dreapta.
Să avem răbdare, Sorana noastră are
un picior mult mai frumos și mai fin ca al Serenei și pare la fel de înaltă. E
important să nu uităm, e mai tânără, timpul trece! Prințul are condurul într-o
mână, iar în cealaltă o bere rece. El alege!...
Sorana, Serena, sună aproape la
fel, dar inima vede, cere și culege!…
Baftă Sorana!
Baftă și acum, sper să fie anul retragerii,
anul tău cel mai bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu