duminică, 30 noiembrie 2014

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Proiectul Din arginturile mele

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE
- la o sesiune extraordinarǎ -



la o sesiune extraordinarǎ
în galaxia noastrǎ
s-a deschis o expoziţie
universalǎ
unde fiecare naţie
a adus
un exponat semnificativ
care sǎ ateste
înflorirea civilizaţiilor
pe planete

enumerând diversele
papirusuri
și totemuri codificate
un hebdomadar local
aprecia
cǎ alǎturi de potirul
Sfântul Gral
a fǎcut senzaţie un ţǎruș
cu sârmǎ ghimpatǎ

din ţaranimǎnui

vineri, 28 noiembrie 2014

Pisicul de aramǎ

          Stau liniștit. Pisicul roz, Pontonel și-a asumat rǎspunderea. A luat asupra lui totul, da totul! Pentru pierderea alegerilor, pentru votul din diasporǎ, pentru cǎ ne-a unit în horǎ peste așteptǎri la protesteste. E vinovat doar el și s-a îmbrǎcat creștinește în haine de miel. A înţeles și a ieșit întǎrit din poveste.
          De unde credeam cǎ va fi rǎu, o tramǎ!... Sub epoleţi s-a dovedit cǎ Pontonel ascunde șapte vieţi, în pieptul sǎu de aramǎ(sau de oţel?...).
          Circulǎ vorba printre pisici cumsecade, cu stare, cǎ în neamul lor pisicesc se cade doar în picioare!
          Acum când vorbesc, mielul, mâţa blândǎ, ca sǎ punǎ sare pe ranǎ i-a arǎtat, în mod tovǎrǎșesc în partid, ţâţa pisicii lui Gioanǎ și la trimis la osândǎ cu Vanghelie, sǎ se dea cu capul de zid. Piticii ǎia doi, distructivi fiind, triștii, s-au dovedit prea combinativi și s-au dat într-o joi cu neocomuniștii, rǎzvrǎtind ţara.
          Aici, o întrebare și ecoul se cascǎ: Oare cine se înrolase în armata lui Mazǎre cu tricoul lui Che Guevara și bascǎ roșie? Cinci ruble tragerea!... Oferim duble.

          În vremea asta Ghiţǎ, mintea și braţul lui Pontonel, guiţǎ pe post retragerea lui Ilici. Se strânge laţul. La ZOO va fi un mǎcel cu pisici, crocodili și mult șorici înroșit de sânge. Și știrea? Vreau s-ascult știrea!

          Gabi Firea, ca un licurici pe cracǎ, plânge la sediu PSD, când poate ar fi trebuit sǎ tacǎ. Gabi vrea și ea concediu la Abu Dhabi, sǎ se refacǎ. 

Plai bǎlai - pamflete politice

joi, 27 noiembrie 2014

Poem nescris


Nu urci la ceruri
pe aripi
te agǎţi cu teamǎ
de frânghia
întinsǎ

Sufletu-ţi
greu de
pǎmânt
își cautǎ urmele
cantr-o caligramǎ

pe câmpia ninsǎ
mai presus
de cuvânt
se destramǎ
literele

miercuri, 26 noiembrie 2014

Fiul dezastrei


        El se credea mingicar. Îi fenta pe toţi jucǎtorii, fie adversar, fie coiechipier, îi bǎtea pe umǎr complice pe judecǎtorii arbitrii, se hlizea cǎtre peluza sud și seara la televizor se dǎdea cocoș, fǎcea giumbușlucuri aruncând tot ce prindea la coș. Era atât de crud la minte încât, nepǎsǎtor, ţap logodit îţi sǎrea de gât pe morminte, mestecând mincinos petale de trandafiri și scuipând coji de seminţe pe jos.
          Sorbit din priviri, ca un fante de obor de guvernante subţiri, admirat ca un soare și dorit la televizor de moderatoare...
          Când sǎ joace în ligǎ, în echipa ASTREI, Micul baschetbalist s-a crezut dinainte musiu președinte – și-a trântit cu mucii-n mǎmǎligǎ.
          A doua zi Fiul Dezastrei s-a trezit în rai, fentând în baruri de fiţǎ între Abu Dhabi și Dubai cu Ghiţǎ.
         
          L-am vǎzut ieri în parlament. Înainte de judecata de apoi a Partidului. Parcǎ venise la antrenament cu fenta la el. Pǎrea un pic mai bronzat – altfel la fel! Nu înţelesese nimic!

         La vremuri noi tot noi! A cuvântat și-a plecat.

Plai bǎlai - pamflete politice.
Promit sǎ fie printre ultimele... 

luni, 24 noiembrie 2014

Așteptând diaspora

LANSARE DE CARTE
Pitesti. Biblioteca Judeteana
marti 02 decembrie ora 17

Se cuvine sa multumesc pentru ilustratii pictorului olandez Frederik Weerkamp,
pentru fotografia copertii scriitorului Dumitru Ungureanu,
pentru postfata scriitorului Petre Anghel
si desigur lui Calin Vlasie!
(Doar mie nu-mi multumeste nimeni...)

duminică, 23 noiembrie 2014

Povestiri de la Gaudeamus

 
        Dupǎ ce am clǎtinat în gurǎ oleacǎ de pǎlincǎ din patrimoniu fructifer al Oradiei, cu un strop de cer și o fulgurare de vise din partea(din cartea) poetului Vidican, de parcǎ atunci Dimineaţa din pumni mǎ trezise, mi-am adus aminte cǎ la Paralele 45 NIC MAN președintele Uniunii lanseazǎ o nouǎ Istorie a literaturii române pe înţelesul celor care citesc.





N-aveam nici o emoţie! Eu mǎ aflam pe înţelesul celor care scriu, dar mi-aș fi dorit sǎ mǎ regǎsesc acolo. Fie și un pic mai târziu! Nu știu tu cititorule cum stai în Olimp? Dar dupǎ cinci secole de luminǎ (literaturǎ), e o bagatelǎ de timp... Musai sǎ vinǎ și al șaselea anotimp!

          Și m-am mutat de la Brumar la Paralelǎ.





          Lume luminatǎ! Începuse lansarea și eu cu aparatul de fotografiat pe sus, încercam sǎ prind în cadru monștrii sacrii. Undeva în dreapta, lumea se îmbulzea sǎ cumpere cartea patriarhului de la stand, pentru autografe. Se vorbea despre aniversari în noiembrie: 75 – marele critic, 20 – marea Editurǎ Paralelǎ și nimic despre 66 – anii mei împliniţi într-o viaţǎ rebelǎ.

         Între Istoriile lui Manolescu, la noutǎţi editoriale, am zǎrit ca o stea piticǎ și Nordurile mele. Adevǎratǎ surprizǎ, nu știam cǎ Vlasie a adus cartea mea la târg în cea de-a doua reprizǎ cǎci litera ei tipǎritǎ nu-și uscase bine cerneala sensibilǎ. Am scos din buzunar singura sutǎ disponibilǎ și am cerut vânzǎtoarei, ca toatǎ lumea, cartea maestrului. Aș fi putut face pe interesantul banal, tot nu mǎ cunoștea nimeni, nici viu, nici postum. Aș fi putut sǎ mǎ calicesc, sǎ fiu eu alesul. La zece lei, luam trei Norduri jumate! Am preferat dând din coate sǎ rǎmân în contextul Istoriei pe înţelesul celor care citesc.

          Mi-am bǎgat în buzunar restul, 65 de lei și m-am așezat la celǎlalt rând pentru autografe.
          Se terminaserǎ spiciurile și cuminţi, ne aliniasem în formaţie completǎ ca la vot la Paris. Eu nimerisem votant credincios pe dreapta lângǎ Horia Gârbea care dupǎ un timp se foia sǎ plece. Taman trecea cǎlare Fǎt Frumos Cǎrtǎrescu, mai era și o vrǎjitoare... A plecat pe jos.




          Într-un târziu prin urmare, când sǎ scot cartea din plasǎ sǎ i-o dau dumnealui Manolescului, s-o înnobileze cu semnǎtura, ia-o de unde nu-i! Mi-a picat pe casǎ toatǎ literatura! Cinci secole, nu puţin!...
          Sǎ fie de la pǎlincǎ? Mai bine beam vin!...

          Cum îmi era de grabǎ, se vede treaba cǎ o plǎtisem, dar nu o luasem de pe tarabǎ... 
          Aranjez cu Cǎlin, la ediţia urmǎtoare când voi fi inclus la cuprins, s-o recuperez! Pǎstrez dinadins bonul.

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Eu Gaudeamus sI Nordurile


          Înconjurat de corifei, doar la 10 lei...

DNA ca ADN. Sau talpa ţǎrii


        Când eram elev de liceu locuiam pe bulevard într-un demisol. Înainte de a pleca la școalǎ mǎ așezam la mǎsuţa mea în faţa ferestrei mici, pǎtrate, ce se deschidea la nivelul trotuarului și așteptam clipele magice. Recunoșteam sunetul acela unic al tocurilor fine cu flec de metal cum se apropie, cǎlcând piatra cubicǎ și-l alegeam dintre zecile de sunete, unele mai grǎbite, altele împiedicate, de parcǎ ritmul acela dezinvolt ar fi eliberat melodia, numai pe notele înalte ale pianului, într-un concert.
          Nu vedeam mare lucru, doar gambele bronzate pendulând armonios și întregind linia elegantǎ a pantofilor. Cu siguranţǎ era o tânǎra profesoarǎ ce își calcula cu precizie timpul, astfel cǎ în minutul de aur aerul se tulbura întotdeauna în dreptul ferestrei mele. Aș fi putut sǎ trag masa într-o parte și sǎ mǎ apropi de fereastrǎ, mǎrindu-mi astfel perspectiva. Aș fi putut alerga pe scarǎ sǎ capǎt o imagine completǎ. Nu doream asta. Mǎ prefǎceam cǎ verific o temǎ, așteptând împlinirea ritualului și dacǎ pașii se încǎpǎţânau sǎ nu vinǎ, eram sigur cǎ voi avea o zi agitatǎ.
          La fel și acum, tânǎr pensionar, doar cǎ m-am mutat la mansardǎ, ǎstept în fiecare dimineaţǎ clipele magice, minutul de aur, breaking news-ul din ferastrǎ, când trece, am identificat-o deja,

Laura Codruța Kövesi, fǎrǎ tocuri înalte, dar cu vești proaspete de la DNA. Mi-a intrat în ADN și a rǎmas acolo parfumul.


          Dacǎ se întâmplǎ și nu apare, în acea zi mǎ agit și nu mai am rǎbdare.

joi, 20 noiembrie 2014

Cum sǎ ne fie mai bine

          Cum sǎ ne fie mai bine? Chestiunea, poate fii la fel de grea ca alegerea președintelui.
          Ar trebui sǎ lǎsǎm gropile – sǎpate la vedere în pǎdurea de aramǎ a neamului de puterea PSD, – acoperite cu târșuri, rogojini și frunze uscate; dedesupt arzând focul și deasupra, socotind bugetul așezaţi pe scaunele de cearǎ, sǎ-i punem pe guvernanţi sǎ-și savureze propriile pomeni electorale!
          Sau sǎ trecem ca peste un coșmar cu buldozerul, sǎ nivelǎm terenul și în loc de urǎ sǎ avem rǎbdare sǎ se aștearnǎ zǎpada sub care sǎ rǎsarǎ la primǎvarǎ grâul înfrǎţit!
          Greu de stabilit cum ar fi mai bine! Mai ales cǎ nici dreapta nu pare scǎpatǎ de campania de toamnǎ a DNA-ului. Cea mai bunǎ soluţie mie mi s-ar pǎrea un moratoriu de 6 – 12 luni în care ţara sǎ fie guvernatǎ de niște tehnocraţi. Sǎ existe suficient timp pentru partide sǎ se cureţe de baronii penali. Apoi, organizarea de alegeri anticipate ar garanta, dupǎ ce pare cǎ ne-am maturizat într-ale votului cǎ electoratul în cunoștinţǎ de cauzǎ va putea sǎ-și exprime liber cuvântul.
          Mi se pare o mare greșealǎ, sǎ nu lǎsǎm premierul acoperit de durerea lui în concediu. Poate cǎ în mediu academic, nu știm noi, vrea sǎ se lepede de doctorat, apoi sǎ-și schimbe blasfemic religia care l-a trǎdat. Poate cǎ omului i s-au scuturat trandafirii și calea mǎtǎsii are azi o direcţie schimbatǎ zona contaminatǎ de harakirii trebuia evitatǎ.

          Cum sǎ ne fie mai bine? Poate ...

miercuri, 19 noiembrie 2014

Gaudeamus igitur

          Dupǎ ce ne-am bucurat de alegeri, a sosit timpul așadar sǎ ne bucurǎm de carte.

           Pare cǎ diaspora îl urmǎrește pas cu pas pe președintele lor și au sosit la București în formaţie completǎ sǎ-i obţinǎ autograful.

          Au venit și rușii. Sigur acele scriituri aliniate la vedere nu sunt otrǎvite.


          La Editura Teșu, Mareșalul l-a scos din pușcǎrie pe Sorin Roșca Stǎnescu, ultimul pe afiș...

          A venit și Nicolae Radu. El ar vrea cumva sǎ zboare în faţǎ, peste rand în istorie, dar constatǎ la fel ca și mine cǎ în cele cinci secole ale lui Manolescu, nu mai e loc...
A consemnat pentru dumneavoastrǎ insul acesta supǎrat ...

Briză de Sud


           Mulţumesc domnului Profesor Petre Anghel pentru aprecierile din postfaţa Nordurilor
*
 Poezia  Ion Toma Ionescu îndeplineşte prima condiţie a artei: se naşte din sentimente şi trăiri. O îndeplineşte şi pe a doua: trăirile şi gândurile sunt transfigurate. Cea de a treia este, de asemenea, îndeplinită: poezia lui este înţeleasă şi lasă spaţiu pentru interpretări. E o poezie sinceră, rodul frământărilor curate, porneşte din viaţă şi se întoarce la viaţă. Nu e un lucru neînsemnat, ci extrem de semnificativ. Într-o lume a avantajelor, a luptei pentru avuţie, poezia lui Ion Toma Ionescu nu cere şi nu aşteaptă nimic. Împlineşte hulita sintagmă (pe nedrept, desigur că pe nedrept hulită!) a artei pentru artă. Dar pentru ce altceva ar trebui scrisă poezia, pentru ce altceva ar avea poeţii insomnii. Şi pentru ce ar trăi.
Există un filon religios în poezia lui Ion Toma Ionescu. Ascuns. Ca orice fibră de valoare. Poetul are flerul de a nu eşua în declaraţii şi în predici. E duhul ascuns, omniprezent al creaţiei şi, deci, al artei.
Autorul este un răzvrătit. Şi alţii sunt. El este un răzvrătit blând (în artă este posibil şi aşa ceva). Biografia lui a fost bruscată, dar el nu lasǎ sǎ se vadă, nu-şi arată cicatricile, e decent ca un ţăran din alt secol şi sensibil ca un adolescent.
Când se ia la luptă cu gazetarul, (în blogosferǎ) greşeşte, drept care i-aş sugera (meteahnă de critic literar ratat, că altfel nu pot să-mi zic!) să lase altora locul din aceastǎ arenă. Nu e al poeţilor. Poeţii sunt din stirpea aleasă a pierdanţilor, lumea aceasta nu este a lor.
Ţin aproape linia sinuoasă/ a valului, înotând pe spate/ cu branhiile/  sincronizate la tastatură.” Aşa să facă.
Dar să ne întoarcem la versuri: poemele lui Ion Toma Ionescu curg, Mai exact: alunecă.
Cine citeşte poezia lui Ion Toma Ionescu devine mai bun. Şi se înalţă pe aripi. Aripele lui nu sunt de vultur, ci de porumbel. Dar liniştea, blândeţea, bunavestire sunt ale păsării lui Noe.
Iubitor de Nord, Ion Toma Ionescu este un solar în fond. Adică poet.


Petre Anghel

marți, 18 noiembrie 2014

Semnal editorial

            În sfârșit Nordurile mele ies din ceaţa literelor de iarbǎ intrând în corpul literei tipǎrite.
Aici coperta:


luni, 17 noiembrie 2014

Ora zero și un sfert. Sa ne potrivim ceasurile

          Îndemnam ieri, întruna din cele cinci postǎri ale Pǎsǎrii ceţii pe site-urile de literaturǎ de pe facebook, sǎ lǎsǎm pentru moment metaforele, având prilejul sǎ participǎm în direct la facerea istoriei. Și da, am avut dreptate, istoria a mai scris o paginǎ a trezirii naţionale. Nu omul Iohannis a fost cel care ne-a unit, ci sfidarea pe faţǎ a guvernanţilor, cei care cu o mașinǎrie infernalǎ a minciunilor, au șlefuit cu demenţǎ un chip cioplit.
          Nu poţi pune botniţǎ celui care-ţi culege via și-ţi face vinul bun cu care apoi ai pretenţia sǎ fii primit și sǎ închini la masa zeilor. Devi zeu pentru poporul tǎu cu principii, cu moralǎ, cu dragoste de ţarǎ, cu respect nu cu șmecherii.
          Și un sfat celor care se socotesc lângǎ Iohannis învingǎtori. Nu vǎ aruncaţi precum corbii când simt sângele pe jivina rǎnitǎ. Lǎsaţi-i pe cei din haitǎ sǎ-și lingǎ rǎnile și sǎ se judece între ei. Personal nu mǎ mai tem. Mulţimea tǎcutǎ și frumoșii tineri exuberanţi vor veghea din stradǎ, și sigur nu vor permite abuzuri.
          Cine seamǎna vânt culege furtuna! Cine seamǎnǎ dezbinare va avea parte de ea!
          L-am ascultat de dimineaţǎ pe Iohanis vorbind simplu rar, apǎsat mǎsurânduși de douǎ ori cuvintele.
          „ Ce a fost de ales s-a ales. Acum trebuie sǎ mǎ apuc de treabǎ. Eu am înţeles acest semnal. Îi îndemn pe politicieni sǎ ia și ei seamǎ. Solicit parlamentului sǎ se ţinǎ de cuvânt și mâine sǎ pice legea amnistiei și sǎ lase justiţia sǎ-i judece pe cei suspectaţi de abuzuri și corupţie din rândul lor!
           Rog partidele sǎ înceapǎ imediat discuţia pe legea votului electronic și prin coresondenţǎ, sǎ nu se mai întâmple niciodatǎ ce s-a întâmplat ieri! Vreau sǎ-mi exprim încǎ odatǎ respectul pentru cei din diasporǎ! Cineva trebuie sǎ rǎspundǎ de votul catastrofal din diasporǎ și guvernul trebuie sǎ demitǎ pe cei vinovaţi!
          Il rog pe președintele în funcţie sǎ-i cheme și sǎ-i retragǎ pe ambasadorii care au umilit români! Un gând bun pentru partenerii externi. Voi continua sǎ mǎ sprijin pe cei trei piloni importanţi în politica extenǎ: Parteneriatul cu Statele Unite, locul și rolul NATO, locul și rolul UE. Voi dovedi cǎ România e un partener serios! Invit guvernul cât mai urgent cu bugetul în parlament! Cea mai plǎcutǎ surprizǎ pentru mine la aceste alegeri au fost cei peste 64% dintre cetǎţeni care s-au prezentat la urne. Voi fi un președinte liber și vǎ voi reprezenta pe voi care m-aţi ales!”

          Vǎ puteţi imagina ce logoree poleitǎ, ce diatribǎ sforǎitoare ar fi pregǎtit celǎlat, dacǎ ar fi ieșit președinte?

duminică, 16 noiembrie 2014

Ora 21

          Nu mai conteazǎ cifrele, procentele, atâta timp cât la Torino și Paris jandarmii au aruncat cu gaze lacrimogene, împotriva românilor care voiau sǎ voteze. Aceiași români ce au stat la coadǎ, 8-9-10 ore, umiliţi a doua oarǎ de guvernul ţǎrii lor.
          Nu mai conteazǎ cifrele, atâta timp cât românii umiliţi sunt culeși de pe strǎzi de salvǎri, pentru a li se da primul ajutor, iar guvernanţii, ca niște fecioare nevinovate, rǎmân sǎ se plimbe în continuare pe trotuarul politicii românești.

          Continuaţi sǎ vegheaţi pânǎ dimineaţǎ! Și dupǎ aceea multe zile la rând, dacǎ tot v-aţi trezit!

Ora 19

          58% prezenţǎ la vot în ţarǎ, iar la Paris, înconjuraţi de jandarmi, mii de oameni strigând împotriva guvernului: Hoţii! Hoţii! Aici am ajuns la borna orei 19. Mai sunt douǎ ore de foc.
          Am ascultat o româncǎ plângând dupa zece ore de stat la coadǎ, reușise sǎ voteze și era feericitǎ. Nu a simţit nici ploaia, nici frigul, nici oboseala, doar perplexitatea în faţa obstrucţionǎrii organizate a guvernului care își împiedicǎ cetǎţenii sǎ-și exercite un drept.
          Abia acum vor înţelege strǎinii de ce ne înghesuim noi românii sǎ sǎrutǎm la sǎrbǎtori sfintele moaște.
          Mǎcar acolo ne simţim liberi!
          S-a gândit cineva dintre decidenţi cǎ votul ar trebui sǎ fie o sǎrbǎtoare? Cine rǎspunde cǎ totul, în aceastǎ zi, e o luptǎ pentru, sau împotriva fraudei!?
          În final zic și eu  ca preotul acela sublim din diaspora: Vǎ binecuvântez cu mâna dreaptǎ! Iar lor guvernanţilor le zic, pânǎ nu e prea târziu:

          Lǎsaţi românii sǎ voteze!

Ora 16

          Prezenţa la vot la ora 16 a fost de peste 44%. S-a cunoscut votul meu. Pentru a se cunoaște și votul tǎu cititorule, du-te la vot! Am devenit militant pentru cǎ vǎd ţara bântuitǎ din interior și din exterior de pericole. Noi știm când ne este cuţitul la os și la greu, ne unim!
Mare atentie oameni buni! Se dau iarasi ghiare de pui!

Ora 13

          Acești oameni se tem de români. Au fǎcut din secţiile de votare din diaspora adevǎrate cetǎţi. S-au înconjurat de ziduri și lanţuri cu lacǎte grele, au sǎpat șanţuri în mijlocul Parisului, la Londra, Munchen sau în Italia și se roagǎ dumnezeului lor, sǎ plouǎ, sǎ vinǎ o vijelie, un viscol catastrofal, mǎcar un cutrenur major, sǎ-i sperie pe cei ce-și doresc sǎ-și ia înapoi teritoriile și dreptul votului.
          În timpul ǎsta ministrul de externe al rușinii naţionale, în preocuparea sa stǎruitoare de a fluidiza votul, în numele democraţiei consolidate în laboratoarele trǎdǎrii, își cedeazǎ timpul personal alocat dreptului domniei sale la vot, unui alt cetǎţean care a stat încǎ de dimineaţǎ în faţa Consulatului de la Paris, la coadǎ.
          Apoi, cu empatie afișatǎ pe faţa lui de diplomat mincinos, sfǎtuiește pe cei ce doresc sǎ fie mai siguri de vot, cǎ pot sǎ meargǎ și la Nancy cu mașina sau pe jos... Se gândește deja cum sǎ le deconteze benzina. Prin grija guvernului existǎ și acolo o secţie de vot! La ce sǎ stai în coada infernului la Paris când ai la câteva sute de kilometrii o mânǎ întinsǎ în Paradis. Mǎ uit la pǎrul alb și sclipirea stinsǎ din ochii dumnealui.

          Ce urât a îmbǎtrânit Meleșcanu!
          Pânǎ la ora 13 au votat peste 27% din numǎrul alegǎtorilor

Ora zece

          Mi-aș dori ca aceastǎ zi mohorâtǎ sǎ se însenineze spre searǎ, când procentele votanţilor vor fi depǎșit un 70% semnificativ. Nu cred cǎ dincolo de aceastǎ cifrǎ, furǎciunile și șmecheriile celor care organizeazǎ votul, vor mai putea înclina balanţa. Lucrul acesta s-ar putea întâmpla în mijlocul unei populaţii adormite, sunt semne cǎ poporul român s-a trezit.
          Primele date aratǎ o prezenţǎ sporitǎ la urne. Pânǎ la ora 10 și-au exprimat dreptul peste 1,5 milioane de votanţi faţǎ de 1,1 în primul tur; 8,5% / 6,5% în 2 noiembrie. Dar nu trebuie sǎ ne îmbǎtǎm cu cifrele, ci, dimpotrivǎ trebuie sǎ fim atenţi și sǎ înţelegem bine ce stǎ în spatele lor.
Vedem ca și altǎdatǎ hǎrnicia activismului PSD în judeţele roșii Olt, Teleorman, Dâmboviţa, Dolj care au adus deja la secţiile de votare peste 11% de asistaţi politici și sociali. Dar, ceva îmi spune cǎ spre exemplu în Dolj, Craiolguţa a reușit sǎ stârneascǎ coieficientul de inteligenţǎ nu doar al studenţilor ci si al altor categorii, de aceea aștept cu imensǎ curiozitate depǎnușarea voturilor. Poate voi descoperi la sfǎrșit, zâmbetul de aur curat, neminţit, al boabelor de porumb care nu vor mai lua drumul strǎinǎtǎţii sǎ umfle conturile murdare ale tarabagiilor miliardari ai acestei ţǎri.
          Pentru asta este necesar sǎ votǎm implicit DNA-ul.
          Mǎ uit la televizor și vǎd la Paris mii de români așezaţi la coadǎ(la coada Europei unde am ajuns, menţionez, nu din vinovǎţia doar a celor de la putere!). În mijlocul lor un grup de tineri cântǎ imnul naţional.

          Sǎ vǎ fie rușine domnilor guvernanţi!

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Zece porunci

          În faţa unui dezastru, sau a unei hotǎrâri grele, când cerul e acoperit de nori, nu sunt stele și acul busolei pare a fi pierdut vestul, corǎbierul sau omul de cartier își aduce aminte de Dumnezeu, se înclinǎ și recurge la învǎţǎturile sale. Mai sunt destui cei care așteaptǎ sǎ le pice luminǎ din cer.
          Cu atât mai simple sunt muncile, având dinainte toate datele sǎ-ţi alegi președintele cel mai bun. Vǎ spun cǎ de-aia au fost lǎsate poruncile.
          E necesar atunci sǎ-i trecem pe cei doi candidaţi prin furcile caudine ale celor zece porunci. De grabǎ așadar, cǎ e multǎ treabǎ:
          E scris în biblie Matei 22:37-40.
          “ Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău! Și cu tot staff-ul, aș zice eu! M-am uitat din mânǎstire-n mânǎstire, ce frumos citește Dragnea din psaltire!
          “ Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Ei doi, candidaţii vasǎzicǎ, se iubesc de picǎ. Sunt ca fraţii!
            Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! La treaba asta, fǎrǎ pǎrtinire c-ar fi altfel, n-am nici o știre.
          Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri! Unul, a descoperit cǎ va fi un președinte unificator, non-comflictual, pacificator și neapǎrat mândru cǎ e român. În interior, nu în diasporǎ. (în chestia asta ar fi fost nimerit sǎ intre-n horǎ și premierul acoperit.) Celǎlalt, va fi partenerul lucrului viu, bine fǎcut. Vrea o ţarǎ înfloritoare din mers, ca un Sibiu mult mai mare. Și vrea, vorbǎ-nţeleaptǎ, mǎrar în ciorbǎ și fapta – vorbǎ. Mǎ rog, invers!
          Să nu iei în deşert Numele Domnului!  Oare vreunul dintre cei doi a introdus biserica în campanie electoratului? Și-a bǎgat coada ochiul necuratului?
            Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!  Pe pǎrinţi doar îi respecţi și-i vorbești puţin. Nu-i murdǎrești cu noroi, din senin!
          Să nu ucizi! Vreun procuror are ceva de zis? Sper din tot sufletul cǎ-i doar un vis urât!
          Să nu preacurveşti! În cercul frecventat de prieteni nu se pun, nici procesele cu minore și nici nevestele, cǎ sunt majore.
          Să nu furi! Plagiatul e un furt achitat, ǎla iar nu se pune! Și nici incopatibilitatea, pe bune! În ce privește lista penalilor în parlament, dacǎ altfel nu merge cu o sfântǎ amnistie se șterge!
          Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Chiar dacǎ e neoficial, aici, avem un candidat special care minte cu clǎbuc din zori pânǎ-n searǎ, ca sǎ intre în Guiness book. Nu pentru el, pentru ţarǎ!...
          Să nu pofteşti casele aproapelui tău! Nevasta lui, nu-i ca gimnasta ta? Sǎ nu poftești, rob care ești, cǎ neamţul îţi rupe oasele! Roaba lui, nu-i ca roba ta, sǎ te lepezi de ea. Boul tǎu, poate fi boala ta!

          Și ca orice lucru bine fǎcut, votul va fi al altcuiva!

Plai bǎlai – pamflete politice

vineri, 14 noiembrie 2014

Omul de rumeguș

          Privind asearǎ la Rareș Bogdan (un om destul de mic în îngâmfarea lui transatlanticǎ, dar cu un oarecare farmec) confruntarea dintre Predoiu și Zgonea, am avut senzaţia, vis a vis de președintele Camerei Deputaţilor, cǎ am în faţǎ un gater, pus pe treabǎ sǎ înghitǎ câteva zeci de hectare de pǎdure aflate în proprietatea Uniunii Creștin Liberale. N-am vǎzut lǎcǎtuș mecanic reorientat profesional, mai calificat și dedicat misiunii sale nobile de a fabrica pe bandǎ rulantǎ cheresteaua necesarǎ pentru coșciugele naţiei! Sicrie normale – pentru opoziţie și sicrie speciale, model S18 A – pentru eroii majoritari PSD pierduţi în încercǎrile politice. Famfara ministrului Oprea asigurǎ desigur cazurile în speţǎ cu solemnitatea momentului.
          Un iz istoric de cadavre, amestecat cu transpiraţie și parfum Coco Chanel no. 5, rǎzbǎtea din studioul Realitǎţii prin ecranul televizorului. Dar catastrofic era rumegușul ce-ţi intra în urechi, în piele și-n ochi, împrǎștiat din tulumba democraticǎ neobositǎ a Președintelui camerei inferioare a parlamentului.
          Practic el nu venise la Jocuri de putere pentru susţinerea candidatului sǎu, ci ca sǎ-și arate capacitatea prolificǎ de a produce rumeguș, cu care sǎ acopere murmurul celor din opoziţie în calitate lui de viitor președinte al Partidului Social Democrat.
          Degeaba încerca Predoiu, bǎiat subţire, sǎ-l opreascǎ galeș din privire! Sau bietul Rareș, cu înţelepciune, îi bǎtea ţǎrușul în emisiune, sǎ mai și respire!

          Omul cu rumegușul, zgonos din fire – avea o misiune!

Plai bãlai - pamflete politice, 

joi, 13 noiembrie 2014

Balasoar pentru doi

          Mi-am gasit în sfârșit liniștea sufleteascǎ. Am citit un articol așezat, decent, scris fǎrǎ patimǎ de SeverVoinescu în care judecata lui liberǎ neîncorsetatǎ de activisme politice seamǎnǎ cu a mea. Înseamnǎ cǎ dacǎ doi inși constatǎ similitudini în gândire, s-ar putea trage concluzia cǎ oamenii aceia au toate șansele sǎ fie cu adevǎrat normali. Înseamnǎ cǎ și alţii din mulţimea tǎcutǎ pot fi ca ei. Și dacǎ mulţimea tǎcutǎ se duce cumva dincolo de 9 milioane de români, înǎuntru și în exterior, înseamnǎ cǎ ţara încǎ nu e acoperitǎ de tot de nor.
          Iohanis nu e cu siguranţǎ o persoanǎ providenţialǎ, nu face parte ne-am putut da seama nici din elita intelectualǎ progresistǎ, chiar dacǎ e om de școalǎ. Nu e din stirpe regalǎ exclusivistǎ. Bunicul lui a fost ceasornicar. Nici nu are har de șlefuitor de cuvinte, nu e nici mǎcar prestidigitator, sǎ scoatǎ fum pe nǎri și sǎ-ţi bage în buzunare plǎcinte. Nu face mǎscǎri și aranjamente obscure și nici socru la o adicǎ n-a excrocat pǎdure, chiar dacǎ soacra are pensia micǎ.
          Ce e sigur, nu știe sǎ fure, nu minte, nu scuipǎ seminţe, nu și-a plagiat doctoratul n-a vândut nici copii și încǎpǎţânatul, nu vrea sǎ le dea baronilor liber din pușcǎrii anul viitor și nu e nici marele unificator care seamǎnǎ urǎ la trei cuvinte scoase pe gurǎ. Nu lunecǎ printre degete moluscǎ și nici nu bâzâie întruna ca o muscǎ.

          Ar trebui sǎ-l încercǎm președinte.

Plai bǎlai - pamflete politice

miercuri, 12 noiembrie 2014

Bile albe, bile negre

          S-a umplut ţara de coji de seminţe scuipate pe jos de premier și de bilele negre ale analiștilor politici aruncate spre Iohannis dupǎ dezbaterea de asearǎ.
          Domnilor analiști, spargeţi cu încredere! Luaţi fǎrǎ reţinere și voi din rezerva de seminţe a premierului, cǎ doar e ginere!
          Înţeleg cǎ sunteţi nemulţumiţi de prestaţia liberalului. Aţi fi vrut sǎ mǎsuraţi cu ruleta cine aruncǎ scuipatul mai departe? Susţineţi cǎ degeaba Iohannis e profesor, n-a fost pregǎtit ca la carte și n-a avut cifrele la el. Cum sǎ nu știi cât de mare e pensia soacrei!? Sau câte fire de pǎr sunt în barba caprei!?
          Premierul înainte sǎ descindǎ în studio la duel s-a antrenat în duet cu Harvard, fata aia drǎguţǎ din cabinet, la el în birou cu cifrele pe buget dinainte.

          Cum dracului sǎ nu le ţinǎ minte!
Plai bǎlai - pamflete politice