duminică, 23 noiembrie 2014

Povestiri de la Gaudeamus

 
        Dupǎ ce am clǎtinat în gurǎ oleacǎ de pǎlincǎ din patrimoniu fructifer al Oradiei, cu un strop de cer și o fulgurare de vise din partea(din cartea) poetului Vidican, de parcǎ atunci Dimineaţa din pumni mǎ trezise, mi-am adus aminte cǎ la Paralele 45 NIC MAN președintele Uniunii lanseazǎ o nouǎ Istorie a literaturii române pe înţelesul celor care citesc.





N-aveam nici o emoţie! Eu mǎ aflam pe înţelesul celor care scriu, dar mi-aș fi dorit sǎ mǎ regǎsesc acolo. Fie și un pic mai târziu! Nu știu tu cititorule cum stai în Olimp? Dar dupǎ cinci secole de luminǎ (literaturǎ), e o bagatelǎ de timp... Musai sǎ vinǎ și al șaselea anotimp!

          Și m-am mutat de la Brumar la Paralelǎ.





          Lume luminatǎ! Începuse lansarea și eu cu aparatul de fotografiat pe sus, încercam sǎ prind în cadru monștrii sacrii. Undeva în dreapta, lumea se îmbulzea sǎ cumpere cartea patriarhului de la stand, pentru autografe. Se vorbea despre aniversari în noiembrie: 75 – marele critic, 20 – marea Editurǎ Paralelǎ și nimic despre 66 – anii mei împliniţi într-o viaţǎ rebelǎ.

         Între Istoriile lui Manolescu, la noutǎţi editoriale, am zǎrit ca o stea piticǎ și Nordurile mele. Adevǎratǎ surprizǎ, nu știam cǎ Vlasie a adus cartea mea la târg în cea de-a doua reprizǎ cǎci litera ei tipǎritǎ nu-și uscase bine cerneala sensibilǎ. Am scos din buzunar singura sutǎ disponibilǎ și am cerut vânzǎtoarei, ca toatǎ lumea, cartea maestrului. Aș fi putut face pe interesantul banal, tot nu mǎ cunoștea nimeni, nici viu, nici postum. Aș fi putut sǎ mǎ calicesc, sǎ fiu eu alesul. La zece lei, luam trei Norduri jumate! Am preferat dând din coate sǎ rǎmân în contextul Istoriei pe înţelesul celor care citesc.

          Mi-am bǎgat în buzunar restul, 65 de lei și m-am așezat la celǎlalt rând pentru autografe.
          Se terminaserǎ spiciurile și cuminţi, ne aliniasem în formaţie completǎ ca la vot la Paris. Eu nimerisem votant credincios pe dreapta lângǎ Horia Gârbea care dupǎ un timp se foia sǎ plece. Taman trecea cǎlare Fǎt Frumos Cǎrtǎrescu, mai era și o vrǎjitoare... A plecat pe jos.




          Într-un târziu prin urmare, când sǎ scot cartea din plasǎ sǎ i-o dau dumnealui Manolescului, s-o înnobileze cu semnǎtura, ia-o de unde nu-i! Mi-a picat pe casǎ toatǎ literatura! Cinci secole, nu puţin!...
          Sǎ fie de la pǎlincǎ? Mai bine beam vin!...

          Cum îmi era de grabǎ, se vede treaba cǎ o plǎtisem, dar nu o luasem de pe tarabǎ... 
          Aranjez cu Cǎlin, la ediţia urmǎtoare când voi fi inclus la cuprins, s-o recuperez! Pǎstrez dinadins bonul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase