vineri, 23 martie 2012

Secretul tăbliţelor. Şarjă la o lansare.



Elena Tîrziman, Mircea Recneală, Robert Foravu, Octavian Ştireanu, Dan Iordăchescu _ am enumerat doar câteva personalităţi în domeniul public al cărţilor, veniţi de la Bucureşti cu ocazia lansării volumului TRIUNGHIUL CUNOAŞTERII – LECTURĂ, CARTE, BIBLIOTECĂ, al domnului Octavian Mihail Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene _ gazdele, plantând la prezidiu doar pe Simona Bucura Oprescu vicepreşedintele CJ Argeş, iar ca maestru de ceremonii ne-am lăsat cu toţii învăluiţi, pentru a câta oară, de prezenţa de spirit şi de glasul cald al poetei Denisa Popescu.
N-o să cădem în greşeala de a enumera titlurile şi funcţiile invitaţilor! Ordonate pe rafturi, ar îndoi desigur coala de hârtie pe care scriu, de s-ar auzi ecoul trozniturii până-n inima copacilor sacrificaţi din pădurea Trivale.( în textul iniţial, scrisesem inimile copacilor din pădurile transalpine, dar nu-i aşa, pierdeam fala şi contextul de mândrie al locului).
S-a strâns sub acoperişul Bibliotecii de la Piteşti, floarea aristocraţiei păstrătorilor şi cultivatorilor de carte scrisă şi s-a adunat atâta popor în jur, de am crezut că în sfârşit se decodase limbajul tăbliţelor de la Tărtăria şi urma să se comunice rezultatul cercetărilor, iar acestea, trebuiau să confirme că uitaţii strămoşi, tracii, trăitori pe meleagurile noastre, au fost cei dintâi care au descoperit scrierea, cu mult înaintea sumerienilor.
Unii spun, că dacă ai prieteni bibliotecari, e un semn sigur de nobleţe, alţii şi-au imaginat paradisul sub forma unei biblioteci. Nu am pretenţia să mă număr în nici unul dintre grupuri, eu am făcut parte doar din grupul „albaştrilor” şi mărturisesc în lumea aceea cu staif în care mă rătăcisem, eram singurul boier în blugi şi adidaşi.
Era atâta vibraţie şi rezonanţă magnetică pe metru pătrat, încât sinapsele mele se încărcaseră cu oscilaţii de înaltă frecvenţă, habar nu am dacă înşiruirea asta de cuvinte are vre-un sens fizic, sau metafizic, potrivit cu fenomenul rar în mijlocul căruia mă plasasem, ca să pot recepta informaţia pură, extrasă din depozitele celor care depăşiseră de mult stadiul şoaricilor de bibliotecă, dialogând savant despre programul Euronet şi competiţia sângeroasă, acerbă, intre cartea scrisă şi cartea electronică, minunatul e-BOOK.
Ne-a lămurit magistral, dându-ne la toţi o ştire despre mersul istoriei, domnul Octavian Ştireanu, printr-o reuşită metaforă, cum că „apariţia liftului nu a dus la dispariţia scărilor”. Câtă chintesenţă şi profunzime, mai că uitasem de secretul tăbliţele de la Tărtăria.
S-a vorbit cu îngrijorare despre tineret şi s-a invocat subliminalul, făcându-se o trimitere responsabilă către necesitatea realfabetizării năţiunii romane. S-a vorbit despre tehnici specifice şi resetarea în limbaj a termenilor; carte, bibbliotecă, lectură, care să recucerească teritoriile cotropite în strigătul generaţionist şi revolut: ”Pe ei pe ei pe mama lor!”
„E momentul să strângem cioburile din societate şi să reconstruim cultura noastră strămoşească, să o repunem în drepturile ei”. (Ce vă spuneam eu mai la început, despre Tărtăria.)

A fost o glumă! Sper să nu se supere nimeni.
Domnul Director Sachelarie merita o manifestare frumoasă, între prieteni deosebiţi, şi a avut-o din plin cu prilejul lansării.
O generoasă masă, a strâns în jurul ei la sfârşit, sumedenie de scriitori locali, flămânzi de cultură şi însetaţi, mulţumiţi că în cetatea Bibliotecii se păstrează cu grijă şi cărţile lor. E reconfortant să gândeşti:
 „Peste sute de ani când ne vor descoperii urmaşii, chiar dacă nu vor înţelege nimic _ şi ei vor fi mândrii de noi!”
Tărtăria de mai apoi.

 good discount

Un comentariu:

  1. de s-ar auzii ecoul - doar cu un ”i”
    va fii - doar cu un ”i”

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase