duminică, 19 martie 2017

Ştiuca ca ştuca…





Ce resorturi mentale, ce legături greşite între bornele + şi – se pot face în mintea scurtcircuitată a unor români, care ţin ei cu tot dinadinsul să umbrească strălucirea unei victorii, vrând să etaleze o viziune proprie doar a lor care să le gâdile orgoliul nemăsurat?  Ei, defetiştii de serviciu, contează mai mult decât adevăraţii eroi, cei mai buni! Cu atât mai de neînţeles cu cât ca ziarişti şi formatori de opinie, trăitori în lumea sportului din care se hrănesc, ar trebui să ştie ce înseamnă competiţia adevărată a valorilor şi să fie cei mai în măsură s-o preţuiască.

Ce-i îndeamnă să împrăştie din belşug deodorantul, desigur de proastă calitate, cu aerul unui raţionament lucid, împachetând transpiraţia şi mirosul jegului de sub haine în cuvinte perfid alăturate, semănând ură şi dispreţ? Ajung ei vreodată, nulităţi profunde, să înţeleagă câtă muncă şi cât talent presupune faptul de a te afla măcar o dată recunoscut „cel mai bun din lume”, în domeniul tău? Dar când atingi această culme de trei ori, cum a făcut-o marea noastră handbalistă,  Cristina Neagu, mai poţi avea dubii?

Cum să susţii că acest al treilea titlu acordat de Federaţia Internaţională  este nemeritat, el nefiind însoţit de câştigarea cu echipa a unor medalii la campionatele europene, mondiale sau olimpice. Cu atât mai evidentă şi de apreciat ar trebui să fie performanţa.

Când se întâmplă, destul de rar de altfel, să fie recunoscută pe drept o mare valoare sportivă precum Simona Halep sau Cristina Neagu, unii ţin să ne arate şi reuşesc uneori, cât sunt ei de mici.

Dragilor, de mici ce sunteţi nu vă scriu nici măcar numele! Nişte „ştuci” anonime..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase