sâmbătă, 24 mai 2014

Cuminţenia Pǎmântului și premiile revistei



          Premiile de anul acesta ale revistei Argeș cu siguranţǎ nu vor genera patimi și amǎrǎciuni.(Poate doar premianţilor, prin cuantumul insegnifiant!... Bǎnuiesc.) Sunt niște recunoașteri cuminţi. Nu știu de ce mǎ duce gândul la statueta lui Brâncuși, Cuminţenia Pǎmântului, reprezentând o femeie cu o figurǎ concentratǎ asupra ei însǎși, degajând mister, ca literatura despre care vorbim.
          Când a fost creatǎ sculptura (1907-1908) dintr-un bloc de piatrǎ descoperit în catacombele Parisului, numele sculptorului încǎ nu spunea nimic și primul cumpǎrǎtor a achiziţionat-o doar cu 1500 de lei.
          Dupǎ cincizeci de ani în 1957 un registru al Muzeului Naţional consemna cǎ statul a cumpǎrat cu 25000 statueta, de la o anume Margareta Romașcanu, fiica inginerului Romașcanu, primul norocos cumpǎrǎtor, introducând-o în patrimoniul naţional. Alte surse susţin cǎ Miliţia comuniștilor l-ar fi „sfǎtuit” scurt pe acel inginer, cum cǎ ar fi cuminte sǎ predea statului obiectul fierbinte, ca sǎ nu fie acuzat de furt.
          În 1998 Ministerul Culturii a clasat sculptura în patrimoniul naţional la categoria tezaur, iar în 2003 evaluatorul îi stabilea valoarea la 15 milioane de euro.
          Unde se aflǎ similitudinile? Ce legǎturǎ ar putea avea povestea schiţatǎ cu premiile decernate ieri la Centrul Cultural Pitești?
          Existǎ o cuminţenie mutǎ care se poartǎ în rândul criticilor, sǎ lase timpului preţ de câteva decenii sǎ-și facǎ singur judecǎţile, sǎ stabilizeze valorile, sǎ stabileascǎ ierarhiile, dupǎ care având indicii sigure, își pun și ei, criticii, apostila pe nemurire. Se evitǎ astfel turbulenţele inutile, n-ai de ce sǎ riști cu lupinguri și tonouri în picaj, juvenile, alegi cursa de linie cu o companie sigurǎ, nu riști vre-un jivraj.
          Laureaţii din acest an ai premiilor revistei Argeș sunt din patrimoniu naţional. Poate chiar din categoria tezaur. Nu spun cǎ Grigurcu spre pildǎ n-a fost și el turbulent cândva. Poate chiar de atunci revista a pus de-o parte o sumǎ, ca premiu care i se cuvenea. Timpul a ridicat valoarea criticului și poetului Grigurcu, dar suma din plic, premiul, a rǎmas întâiul strigat, cel de-atunci, neschimbat, ironic de mic.
          Ce sǎ facem, sunt alte alegeri, europene, cu mizǎ și e cultura în crizǎ!


          Laureaţii merituoși ai Premiilor Revistei Argeș:

Premiul Gheorghe Tomozei: Criticul Sergiu I. Nicolaescu
Premiu Opera Omnia pentru poezie și criticǎ: Ghe Grigurcu
Premiul pentru eseu: Ioan Lascu
Premiul pentru poezie: Gelu Dorian
          Inspiraţi de cele 60 de pahare pline cu poezie ale lui Dorian s-a mers într-un cadru natural pentru degustare. N-am fost invitat, nu cǎ aș fi ţinut dinadins, altfel scriam mai dedicat, mai convins...




4 comentarii:

  1. cel din dreapta lui Dorian ( dinspre fereastra adica) este Lucian Alecsa?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce lume, ce oameni minunati, spatiu si timp, in orasul copilariei mele argesene!
    Un gand bun de la botosani cetire!

    Cu prietenie,
    p.parvescu

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase