Volum în pregătire
Secțiunea FOTOGRAFII CU SCRIITORI
Lui Virgil Diaconu
(orice ahil
își are un călcâi
prin care să se poată
strecura
o săgeată...
neagră ca noaptea
tare ca moartea
şi dulce ca iubirea...
cum zice un proverb
turcesc despre
savoarea cafelei
sorb din cafea
și mă dedulcesc mai întâi
la mierea unui verb
răsfoind cu stil
diminețile în
cafeneaua lui Virgil)
*
mulțimi de concepte
cu asupră de măsură
au definit
în timp poezia
poezia e o lolită briantă
purtându-și
despicătura elegantă
a rochiei dumisale
de mătase
adânc între sâni
şi curajos
către curmăturile domoale
ale coapselor
într-un mers/vers elastic
fulgerând aerul
şi încărcând
cu electricitate scânteia
din ochiul
vânătorului.
în punctul maxim
de sarcină
când inima îți înflorește
mânzește
mâna ți se crispează
și stăpânești cu greu
mângâierea gândului...
nu se mai rostește
împietrit pe buze
sonetul cuvântului...
aici vine poetul
se agață de crengi
și culege fructele
ca pe niște cireșe de mai
cireșele coapte
rămân pe vârfuri
pe acelea le ajung
doar poeții înalți
cât un secol de lungi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu