Nu
se poate dragi de prieteni ai mei, nu se poate să nu luați la citit câteva
pagini, de fapt un capitol împărțit în trei sau patru(părți), din Jurnalul meu pus
pe hărți și pe harță, în 2012, anul apocalipsei din scoarță-n scoarță... Un fel
de teatru absurd.
E
o carte rară, pe care în afară de fratele meu, nu cred că altcineva s-a nimerit
s-o citească. Era și greu că n-am scos-o din casă la vânzare(cartea nu casa!). Fratele
meu mi-a spus după lectură cu o figură tare tristă că i se pare a fi o carte peste
măsură băsistă și mai bine să lipsească de pe piață cât timp personajele descrise
în texte sunt reale și-n viață. Nu sunt pretexte și scorneli ale autorului de
spus la Gura Humorului…
I-am
ascultat sfatul nu cu plăcere, în tăcere. Îl știam înțelept și pe deasupra știam
și eu că n-ai viitor când te pui cu puterea, cu statul de drept la împarțit mierea
din faguri, chiar dacă ție ți se pare că ai umor!
Durerea
e că știi dinainte cine ia ceara și cine ia mierea…
Am
doar o singură rugăminte, scuzați greșelile corecturii editurii. Se pierd
rosturile când sunt depășite costurile. Vremi de criză deh!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu