joi, 30 iunie 2016

Joc





      Se dedică poetului George Mihalcea care azi a postat pe facebook Vânătoarea de nopţi

                                                                            *

sunt cel mai iscusit vânător

vânătorul de nopţi
dintr-o vamă                             
dacă-mi intri-n vizor
şi ţi-s strugurii copţi
gloanţele mele
de-argint
n-au nici tată
nici mamă

sunt cel mai îndrăgostit vânător

vânătorul de nopţi
dintr-o dramă
mi-au intrat în vizor
numai struguri necopţi
sălbatic crescuţi
fără tată şi mamă
şi-n piept
am un glonţ de aramă

miercuri, 29 iunie 2016

Cheia schimbării perspectivei



O ploaie liniştită ca o binecuvântare a mângâiat spre ziuă pământul. Iarba s-a înviorat, frunzele şi-au spălat spuza caniculei pe feţele ofilite, păsările şi-au început sporovăiala domestică în Grădina Maicii Domnului. Parcă dintr-o dată s-au şters toate încordările fără rost ale lumii.

S-au pornit clopotele de la biserică. E atâta sete de Dumnezu şi de viaţă în sunetul acela ce se sparge în valuri fără margini, înainte şi înapoi. Îngerii din cer şi oamenii pe pământ îşi privesc în oglindă sufletele pereche ca pe nişte posibile suflete noi.



Zice bunul meu prieten Aurel Sibiceanu citându-l pe Apostolul Pavel azi pe facebook.

„Ci Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să le ruşineze pe cele înţelepte; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;”

Abia acum înţeleg de ce a plecat naţionala de fotbal a României acasa urmată de Anglia, Croaţia, Spania şi-l înţeleg şi pe Apostolul Burleanu de la Federaţie de ce e mândru că naţionala noastră a ieşit prima din competiţie  ca să le ruşineze pe toate, şi pe cele slabe, dar şi pe cele tari!…

marți, 28 iunie 2016

Wimbledon şi David Cameron



E dulce viaţa la Wimbledon şi spre deosebire de alte locuri în Anglia, aici pare să nu fi ajuns brexitul. Se consumă în dracii ăi mari în tribună căpşuni aduse din Spania şi frişcă ecologică de la olandezi, de parcă s-ar dori uitat pentru totdeauna votul la referendum.

Iar sportivii îmbrăcaţi elegant într-un alb impecabil îşi taie zilnic felia de tort, pregătit după o reţetă tradiţională.

Cu fiecare etapă, stratul de marţipan verde al gazonului se subţiază şi fineţea delicioasă a gustului, rămasă în stare pură, se pregăteşte să fie consumată regeşte în ziua finalelor, de cei aleşi să stea la masă cu regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a.

Premierul Cameron, după Brexit, a fost dat în consemn unui paznic, i s-a luat loja de la Wimbledon şi accesul la felia de tort. Ce să facă omul? A organizat un praznic popular în port la iarbă verde pe un feribot cu cei eliminaţi din turneu să-i dea Europei peste bot şi să-i arate clar că în viaţă nimic nu se pierde…

Să sperăm că românii noştri Halep, Tecău ştiu ce masă vor alege, ca să nu le pară rău!

Post Scriptum
Cofetaria Irina pentru data viitoare îmi promite un tort cu marţipan pe fond verde...

duminică, 26 iunie 2016

nord





ca și cum
cusătura unei răni
însemnase muntele
și muntele îngenunchiase
la căpătâiul timpului

continuam să înaintez
gândeam că voi obosi curând
și sleit de puteri
voi cunoaște umbra
înainte să însereze

noaptea sângera
întinsă stelele
lunecau sub tăceri
dinadinsă luna de nicăieri
își amânase răsăritul

nu mai știam ce-a fost scris
exista acordul părţilor
mă bizuiam pe joc…
cu puţin noroc aș fi putut găsi
nordul hărţilor

Din volumul Argintarium

vineri, 24 iunie 2016

Tableta in alb si negru. Corabia nebunilor




Ce să scriu eu despre Brexit? acum în miezul caniculei când la Moscova se bea în continuare votcă şi nu şampanie cum susţin unii, toată şampania luând drumul New York-ului pentru a curge în valuri după alegerea noului preşedinte al Americii şi al întregii lumi libere...
Va mai fi lumea liberă? după ce istoria se scrie ca de atâtea ori cu ochii închişi, fără să se analizeze dinainte consecinţele, construindu-se baraje de hârtie în faţa unui tzunami al lirei sterline scăpat nebuneşte din pântecele bătrânului City of London spre bucuria nebunilor şi disperarea celor care-şi mai ţin capul încă pe umeri.
Este victoria democraţiei oamenilor de rând, cea care atât de uşor poate fi păcălită, ca şi la noi, arătându-i-se raiul altei lumi.
Urmează o nouă încercare, alegerile din Franţa. Dacă avocata Marine Le Pen va pleda cu succes în faţa mulţimilor şi toţi cei flămânzi se vor urca pe corabie, iar mai apoi Trumf se va urca şi el în triumf pe acoperişul Casei Albe, cercul polar al egoismului naţional, încălzit din toate părţile cu contribuţia ruşilor va topi ultimul gheţar acoperind hărţile…
E mare nevoie de lideri, de corăbieri iscusiţi, dar mai ales de diplomaţi!