lupta cu umbra

lupta cu umbra

             se dedică poetei magda grigore

eu şi umbra mea

am decis sa rămânem pereche

cât timp parcurgem

pe firul apei

drumul în peşteră

(e o alegere prestabilită

singura

numai că optând

în libertatea deplină a deciziei

l-am stârnit pe dumnezeu

liberul arbitru

ce stă între noi

cu privirea oarbă şi imparţială

cumpănind apele)

ne sprijinim unul pe celălalt

în întuneric acum

ea stă cuibărită ca un ghem al fricii

în mine

încărcându-mă cu ioni negativi q

şi pompând neîntrerupt

prin cele 12 meridiane

…o uzină electrică

în vârf de sarcină

irizând scheletele

albe fosforescente

…stalactitele timpului

stâlpi fragili

de susţinere

la capătul drumului

pe dedesubt

în lumină

sprinţară ca o veveriţă

umbra sare înaintea mea

şi în jurul meu

ţopăie aruncându-mi

priviri protectoare

călcând uşor furnicile

şi nisipul

şi se hlizeşte mirată

de puţinul ascunziş

care mă încape

în nămiaza arşiţei

Din Argintarium