Andonele şi Madonele, sau Tata Puiu bate cuiu

Tableta zilei în alb şi negru

Am avut norocul să văd în viaţa mea bucuria şi frumuseţea fotbalului, să iau contact cu el direct, în stare pură pe stadionul din Trivale, urmărind cu încântare fentele Gâscanului făcându-şi loc elegant ca o lebădă într-un cârd de gâşte. Remarcaţi vă rog, mi s-a părut puţin spus un gâscan într-un cârd de gâşte!

De asemeni, la televizor am putut să urmăresc escadronul de cavalerie al Stelei în perioada de glorie, îngenunchind marile fortăreţe inespugnabile ale Europei. Dar mai ales am avut ocazia să văd naţionala extraterestră a României condusă de Hagi pe pământ american, dând cu piciorul şi risipind o uriaşa performanţă, când portarul Prunea în loc să prindă balonul, s-a crezut deja în vacanţă. I s-a părut că ce-i zboară deasupra capului, nu-i minge, ci un rotocol de puf de păpădie şi ca-n copilărie a suflat în el. Atunci s-a oprit vraja şi a văzut că lampa se stinge…
Azi începe Campionatul European de Fotbal şi avem onoarea să deschidem Marele bal în meciul cu Franţa. La fel ca într-o poveste nu poţi ştii dinainte ce este, că mingea e rotundă.
Trag nădejde că Tata Puiu va înţelege să lege şireturile de la ghetele fotbaliştilor noştri cu fundă de jantele autobuzului, tras între bare! Să se dezlege uşor… când scapă norul în soare.
Hai România!

Vestea bună e că franţujii nu şi-au luat BENZEMA în rezervor şi oricum Dusterul nostru Andone, nu prea dă rateuri la Madone de când s-a ras. Şi înţeleg, nici Alibeg nu mai e gras!

E şansa voastră băieţi!

Puteţi ieşi eroi glorioşi pe mama lor de cocoşi! Sau ne putem urca noi pe pereţi… Alegeţi ce vreţi să iasă bine la numărătoare! Şi dacă se poate, fără PSD la parlamentare…