POEZIA

 

POEZIA

Poezia e ca frunza în toamnă...

la cheremul vibrațiilor

fără niciun rost,

nici fată mare nici doamnă,

alungată de la curțile

împăraților...

 

(Nici împărații

nu mai sunt ce-au fost!...),

 

Dată afară în stradă,

Nomadă, fără adăpost

şi suspendată

din inima grațiilor...

 

(Grațiile tivesc limbul frunzei,

doar în schimbul euro-dolar...)

 

Ce-i rămâne

unui amărât de poet

tânăr pensionar ca mine

fără pensie

cu regim special(o rușine!)

decât, să se aboneze

în tăcere la vicii?...

 

(Poezia nu piere,

doar că cere sacrificii!...)

ARGINTARIUM