Balcicul dintotdeauna
Valuri izbite de stânci ne însoțesc în plimbarea prin
grădinile Castelului de la Balcic, de parcă inima reginei, s-ar auzi de departe,
în liniștea frunzelor prin care se strecoară o lumină specială, răcoroasă şi
blândă în miezul caniculei.
Călcăm cu atenție pe aleile pietruite căutând urmele
pașilor Mariei. Alături de alee în oglinda apei un nufăr şi-a
deschis o floare albă cu un soare la mijloc. Nemișcată, pe o lespede de piatră,
o țestoasa sfidătoare ne aruncă o privire pasivă din pragul casei ei,
sprijinindu-și greu anii pe lujerul subțire al gâtului.
Oare țestoasa ce ne stă dinainte țeapănă în amorțire,
o fi mai ținând-o minte pe „Sultana”? Așa îi spuneau localnicii reginei Maria…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu