miercuri, 28 ianuarie 2009

Editorial Manzala ex Press

Nu se poate scurge
din cer
atâta apă murdară (!)…
S-a răsturnat pamantul

Îngerii bieţii aşteaptă ,
pieriţi la chip,
cisme
si saci de nisip. /

Doar că e, criză,
la minister
sunt schisme,
specula a înflorit crunt,
şi hoţia। /

La Dormărunt,
intri
fără viză
de Romania…/

Doamne,
cum ne-ai scăpat
din măini(!)…/

CINEMA "LUMINA"

Cuibar de imagini
urma cuvintelor
în zăpada măturată
de stele

În spatele ecranului
zumzetul radioactiv
înţesat
de seminte

Pauza dintre role
şi fumul înnecăcios
de celuloid aprins

Întaia surpare de mâini
în râpă fragilor
ademenind
întunericul

Tot mai caut
în ruină iubito
îngăduinţa luminii
în oferta de-acum
“Pupo mă!”
la Moll

luni, 26 ianuarie 2009

PLEOAPA LUI DUMNEZEU

Pleoapa lui Dumnezeu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de ion toma ionescu [iti ]

În cer
lucrurile
deschise vânturilor
…şi fiinţele,
norod de ingeri
ce-or fi…
se subţiază

Rar
se dă prins
peştele în năvod…
se strecoară
liber
prin ochiurile
brizei

Dar vai,
un stol de sturzi
fremătând
în cercuri largi
plonjează
în vârtejul elicei
ca-ntr-un
ochi de apă

Zvârlitură
de pietre
sa fi fost
… şi râul
inexplicabil
să nu mai curgă…

Sub pleoapa
lui Dumnezeu
lacrimi ruginii
se risipesc
în bătaia
vântului

marți, 20 ianuarie 2009

LETOPISETUL IUBIRII

Posted by Picasa

LETOPISETUL IUBIRII

Ca o adiere
dincolo de pleoape,
urma
paşilor tăi
furişaţi

În jurul
gleznelor
strălucind
nisipul
stelar

Mâinile mele
mângăie
decojind
tăinuite
carate

Timpul s-a oprit

Doar un izvor
susură
scriind în bazalt
letopiseţul
iubirii

Dincolo de pleoape
căprioara
zveltă
calcă-n copite
roua grădinii

PE ARGES IN JOS

Posted by Picasa

marți, 13 ianuarie 2009

Gradinarul

Îşi împletise în cer
coverga
din crengi de alun
cu vedere la luncă
unde se scăldau
vălimărencele
hârjonindu-se neruşinat
direct în ochii lucind
ai bunicului

Şmecher bătrănul
strămutase
în cer râul,rostogolindu-l
în coasta covergii
să-i fie aproape
în nopţile lungi
când uda în grădină
stelele

Vălimărencele
reveneau la scăldat
simţind drăcoaicele
cum dau în pârg
coapsele şi sânii

vineri, 9 ianuarie 2009

PASAREA CETII

se ruginiseră
de ierburi
în piept
morile de vânt

*

ca şi cum
aş deschide
coaja
copacului

*
noapte
peşti
încolţind
va să fie linişte

*

din marmidele
aburind
pe spinările
cailor
se-mparte ceaţă
cu gamela

*

stăruitor
aer
de păstrăvi

*

dincolo de geam
noaptea
ca o lupoaică
alăptând stele

*

un singur câine
scapără aşchii
albind în jurul lui
o pată ca un nimb
al singurătăţii

*

ne rotim ca nişte
mecanisme bizarre
piloţi
ai marii bucle
mortale

cursa continuă
întotdeauna
cursa continuă
dincolo scorpionul
ursa mare
ne rotim
ne rotim

printre saci de nisip
coloraţi
viu coloraţi
s-a strecurat
clandestin
ca un drog…

eliberaţi pista
eliberaţi-o vă rog

*

răsuflare
de lupi
tineri
încălzind
zăpada…

*

puiul de şarpe
îmi tulbură
glezna
bezna se-ndoaie
în piatră de var
latră
cum latră
câinele de buzunar

*

poate lotcă
de straniu
pescar
plutind
unde curge amurgul
absint
nopţii
dinâi
peşti de argint
în ape
de-argint
strălucind

*

surdului
i-au dat
câinii
să se apere de lună
surdu-i adună
şi-i înhamă
la sanie
hii caii surdului
şi vine-o nebună
dangăt
de coapse
tinere
hii caii surdului

*
ce-ar face orbul
fără fântâni
cum ar stinge
focul lucrurilor
în sine
cine cunoaşte
drumul la păsări

*

implozie
de alb
prin pori
doamne câte cuvinte

joi, 8 ianuarie 2009

2.DUMITRA

La 74 de ani , căzut din tei unde urcase să-i culeagă floare Dumitrei, tatamare şi-a adăugat,la imaginea cu mustaţă înspicată,iţari şi camaşă lungă de in - bastonul.
Să te ferească sfântul de Cristoşi şi Dumnezei,dar mai ales de bastonul zburătăcit în câmpul cu roşii,din lunca Argeşului, când dădeam atacul. Că doar nu roşiile ne interesau pe noi nepoţii, cu vitele la păscut prin zăvoi, ci vălimărencele,cu poalele-n brău,scăpate din covergă şi alergând prin varză ca nişte canguri în călduri, să nu le desluşim chipul şi să ajungă sa treacă râul dincolo, în Valea Mărului. Tatamare mijea pe sub mustaţă si totdeauna ţintea cu bastonul mult pe lângă noi, să nu strice bietele zarzavaturi.

Dumitra? Să fi fost o femeie frumoasă la viaţa ei,fără bărbat nu ştiu din ce pricini,aşezată cu casa pe Valea Pribei, înaintea Linei.
Lina era bunica,neam bun de popi, bogată,răbdătoare,bolnavă aşteptând, mai spre fundul văii. Aşa se explică jumătatea de an în care bunicul nu ajungea acasă decât la sărbători,să-şi schimbe straiele pentru biserică.
De la răsaduri şi până la recoltă,coverga din luncă impletită meşteşugit din crengi,cu patul în ţăruşi infipţi direct în pământ,cu sarică de aşternut şi cu vălimărencele nu doar mână de lucru,coverga aceea era libertatea lui. Admir cu invidie şi-acum, ca atunci, încărcătura de stele şi gânduri din nopţile lui singur cu veşnicia.
Am avut prilejul în câteva rânduri, să ma întind în patul din covergă, precum şi inerent de-a lungul vieţii, în alte nenumarate paturi de lux,confortabile ,somptuoase.Acele scânduri tari au rămas în memoria oaselor mele crude ca si cum aş fi odihnit într-un pat de uriaş .
Poate de aceea în rarele incursiuni pe Valea Pribei ,când Dumitra ieşea în poartă şi drumul bunicului nu se mai vărsa până în fundul văii,gândeam, că aşa se cuvine la uriaşi.

1.TOBARLANII - inceput de roman

În Merişani,satul de baştină al copilăriei mele,bunicul meu nu-şi purta numele, dorind probabil să si-l ferească de poreclă. In şapte sate,sau şaptezeci,extinzând demersul - nicăieri şi nimeni, nu ştiu a mai fi fost poreclit, pe uliţele prafuite ale începutului şi până aproape de sfârşit secol trecut - Tobârlan. Doamne ce nume viguros,cât orgoliu, razvrătire şi nedumerire totodată, uşor ruşinată pentru noi nepoţii, strigaţi mai târziu ai lui Tobârlan ,fără ca numele noastre adevărate,rostite doar în catalog, să catadicsească a fi acceptate întregi de comunitatea locului.Aflaţi faţă în faţă,sătenii îi ziceau nea Mitică,înfricoşaţi de poreclă.
Crescându-mi volumul lecturilor şi aria cunoaşterii,doar Ţopârlan mi s-a părut ,recunosc în timp, înrudit ca nume ,dar, ca o rudă scăpătată şi de ruşine.Niciodată adus la masă cu noi Tobârlanii.
O secvenţă,mi-aduc aminte, la optzeci si ceva de ani, în biserică, tatamare l-a scos afară de barbă, pe preot - cu care se înfruntase tot timpul, de-a turcii şi românii,hoţii şi vardiştii,purcele şi ţurci ce-or fi fost, pe coclaurii copilăriei lor,păna mai tărziu în politică, liberali şi conservatori - pentru că popa se grăbea, şi sărise din slujbă, „grijania lui de ţap logodit”!

ZILELE GUVERNARII CA MARGELELE DE PORUMB

Zilele guvernării se înşiră ca mărgelele de porumb. Această construcţie lingvistică, este la fel de nefericită precum guvernarea de Boc.Si ce imagine;treci aţa groasă de cânepă împletită, PSD- PLD, prin urechile acului unui electorat funciar învrăjbit, şi vrei să străpungi boabele de porumb, mici şi sticloase, boc-boc, scurt şi eficient, ca să dea bine la presă.
Domnilor ziarişti ,nu le cereţi miniştrilor transparenţă,nu-i mai băgaţi în seamă măcar o vreme ,lipsiţi-i pe micul ecran că se piard cu firea, lasaţi-i sa-şi ascută sfredelul,
să-şi prindă boabele-n menghină ,să-şi împletească mai strâns cânepa,poate iese un mărgean cu boabe de porumb din aur si diamante, pentru grumazul crizei,cu care s-o spânzurăm de grindă.

luni, 5 ianuarie 2009

BILANT 2008 LANSARE DE CARTE






FLORI DE GHEATA

Vine o vreme,când gerul acoperă fereastra cu flori de gheaţă.Atunci linia orizontului devine introspectivă.Privesc în gol şi caut pe boltă stele.Rar, licăriri ţintuite în cerul încercuitului suflet.Ne-au împovărat atâtea straturi cu ierni !
Umbrele viselor s-au scurs în perdelele groase de fum.
La capatul nopţii, se-ntamplă spre ziuă, şiruri de oameni cu feţe pustii. Încolonaţi şi singuri.

joi, 1 ianuarie 2009

Intre Yin si Yang

Noaptea se adaugă zilei,
precum coaja unui copac
…mâini aspre, încercuind
trupul tău tânăr

imagini interzise,
sub cearşafuri de smalţ
descoperind ochi
flămânzi în degete

glorioasele efemeride
ard mocnit
în camera de lux
a hotelului

Intre tic şi tac, timpul
aniversează 100 de ani …
Intre Yin si Yang
ning flori de cireş

BUNA DIMINEATA AN NOU


Şi-a desfăşurat încă o spirală timpul.Cu câtă bucurie nefirească,celebrăm noaptea dintre ani,uitând marea tristeţe a apropierii cu fiecare trecere, de noaptea deplină.Sunt atât de puţine zâmbete cotidiene pe feţele noastre, mereu întârziate, încât nu ne cade rău,o dată într-un an, să afişăm ca pe un trofeu,expresia uşor deşănţată a unei fericiri,dacă mi-e îngăduit, prospere.
Bună dimineaţa an nou !