****
când trupul îmi va fi
golit de umbră
nu voi mai iubi
flacără pe ceara
lumânărilor
pentru morţi pentru vii
se caţără
ca vrejul lumina
pe uluci
şi-apoi coboară-n
noapte molcom
gardul
înserării
înăuntru-n mine
sub creasta unui ţipăt
un lanţ de îngeri
surfând
se prăvălesc
în danţ
ca o avalanşă
pârtieeeee
strigă în delir
lunecând
pe planşă
întâia îngereasă
fleur
izbindu-mă
cu parfumul
de maronier
respir…
(Din antologia de autor în pregătire ARGINTARIUM 2)
De pe facebook/ Fira Rotaru
RăspundețiȘtergereAutorul acestei creații abordează tema efemerității timpului și a vieții, da, atunci când trupul este golit de umbra sa, nu mai putem iubi și rămân
cuvintele evocatoare care ,,ard jucăuşe/flacără pe ceara
lumânărilor/pentru morţi pentru vii". Motivul luminii din această creație reprezintă calea înălțării, mântuirea și fericirea divină, dar și legătura între individ si sinele sau astral, deoarece viața ne este plină de lumină până în momentul când ea ,,se caţără" ,,coboară-n noapte molcom/gardul înserării". Felicitări!
De pe facebook/ MIhaela Ilie
RăspundețiȘtergereAceste versuri captivează printr-o imagistică profundă și evocatoare, explorând teme de efemeritate și transcendență. Ne purtați printr-o călătorie a spiritului, unde cuvintele ard jucăușe ca flacăra pe ceara lumânărilor, o metaforă a permanenței memoriei și a luminii care străbate timpul. Mulțumiri din suflet, domnule Ionescu, pentru această creație inspirată și profundă!