Inimă de scriito

(amintiri de colecţie)

Ca nişte maci înfloriţi într-un lan de grâu, risipeşte Mihai Golescu, argeşean de-al meu, – născut nu făcut director de ziar de când mă ştiu – ,un pâlc de cuvinte ce par fără noimă, la fel cum şi macii răsar neaşteptat în marea de aur a grâului.

E bine să opreşti limuzina de serviciu pe marginea şoselei dacă ai inimă de scriitor, să culegi un buchet de „floare de dor”, cum îi ziceu persanii macului, să nu pară că eşti al dracului şi să-l oferi celei cu care ai consumat în natură şi în inima ta o frântură de aventură, chiar dacă ştii că buchetul păleşte imediat.

Dacă eşti cu nevasta, aia cu care stai şi joci canasta amice seara, şi vrei să fii galant, ai un scop important, să nu faci greşeala să-i oferi maci!... E riscant! Poţi încasa un milion de draci!... Mai bine tai un snop de spice că ăla ţine vara în casă, toată iarna!

Dar să deconspirăm fraza de la care am plecat în acest demers din articolul Inimă de scriitor apărut în Argeşul. Faza e că n-am găsit articolul întreg! Înţeleg că e vorba despre un Guştere cu coadă cam mare şi cap retezat. Aşa am găsit fraza pe net:

„...Cum o face, recent, pentru Merișani, argeșeanul gâlgâind de talent Ion Toma Ionescu în cartea sa „Tobârlanii”. Carte despre care scrie așa talentatul Ștefan Mitroi: „Mai rar inimă de scriitor care să se priceapă și la povestit, și la iubit, în același timp”. Aferim! Te iubim şi noi domnu Mişu(!), da cum să-i spui „talentat” domnului Ştefan Mitroi care ne dă clasă la toţi!

Când a apărut cartea la vânzare cu Jurnalul la chioşcurile de ziare, am sunat-o pe Mara cumnată-mea, să întreb dacă a ajuns romanul meu în Piteşti. După două ore mi-a răspuns: „Am căutat în tot oraşul, n-am găsit picior de Tobârlan! La Fortuna, mai era o fătucă tot aşa ca mine, se interesa de urma lor. O trimisese din redacţia de la Argeşul directorul ei să cumpere cartea.”

Înţeleg de la Domnu Mişu că a dat de ea şi a răsfoit-o cumva!...

Dacă a prins din zbor venit din cer doar un zvon, să-mi lase un semn că-i trimit nişte Tobârlani prin FanCurier. Şi aşa nu mai ştiu cum să scap de ei, că mi-am pus în cap jumătate din Merişani!

Veşti bune. Ferma Guşterilor, ultima parte din "triptic" şi-a găsit editură. Hoffman pe numele mare. Mulţumiri Andy Barcan!