Ies din
Dosarul Albaștrii, ediția definitivă la care lucrez eu de-o viață, au lucrat și
alte structuri înainte, în dosarul original descoperit la CNSAS, dar estimez că
tot nu voi reuși să-mi găsesc starea, să reușesc să leg linia întreruptă dintre
cuvinte și să deslușesc prin ceața hipo-alergenică trasă ca o husă de protecție
peste răspunsul la întrebarea stenică. „Ce-i mâna pe securiștii ăia triștii în
luptă, cu niște prunci ce eram pe-atunci prin anii șaptezeci, să fim considerați
„dușmani ai poporului”? Era o crimă că nu scriam poezie patriotică și aia care
o scriam noi în versuri albe, absurde, n-avea rimă?... ”.
Ca să mă
mai luminez, mă retrag din fața laptopului și plec la cumpărături. Nevastă-mea
azi face sarmale şi am uitat literalmente aseară, să-i cumpăr condimentele
specifice. Lista e scurtă. O țin minte la fel ca pe informatorii din dosar. Mi-a
precizat clar, patru-cinci ardei grași, nu mai
mulți că sunt scumpi, să-i pună pe fundul oalei să dea gustul sarmalei, condimente şi mărar”.
„Mă lași!?... Nu-i a bună! Parcă niciodată nu mi-a
fost mai ușor!... Să iau totuși telefonul după mine că nevastă-mea poate-și
revine la sentimente mai bune. I se face dor să mă sune și-mi mai spune câte
ceva…”
„Alo tati,
să mai cumperi șuncă de pui de la Meda, lumânări pentru tort, două kile de struguri,
banane, zece ouă, o cutie de vin de la Budureasca, demisec sauvignon şi nu uita
de ţigări și cinci sticle de apă plată…” Nu se mai putea opri, parcă dansa în
ton cu muzica fecioreasca cu figuri… „Să vii repede! Când ajung dânşii de la
aeroport să fie apa rece în balcon. Nu e ger, dar orișicât! Oricum în frigider
nu mai are loc…”
Îmi făcusem
planul de acasă. Intru la Peny. N-am de ce să calc în Auchan că-i aglomerat.
Şi-am intrat. Pun ardeiul în coş, îmi iau Bucovina de pe raftul cu produse
româneşti, ocolesc de trei ori, dar nu dau fatalmente de condimente pentru
sarmale.
„Lipsesc
din galantar, nu-i sezon!... Până-n decembrie avem doar ocazional.” M-a
asigurat pe un ton amical un bodyguard în uniformă, al locului.
S-a înțepenit
roata norocului, unu-doi! Nici n-am luat bine Bucovina şi am pus-o pe raft înapoi!
Hai la Auchan frățioare că ăla e magazin mare!
La Auchan,
un ocean de lume cumpăra varză pentru murat. 3,85 lei kilogramul. Se cântărea
la bucată, lipeai eticheta pe fiecare varză şi o puneai în cărucior. Şi apoi
rânduri-rânduri, postomol, te călcai în picioare la casa de marcat!
Cum să
ajung la cântar? Când să mai ajung la casă? Şi ce le pune nevasta oamenilor ăia
pe masă?... M-am apropiat într-un final după două ore cu dificultăți majore.
Casierița m-a fixat cu privirea ei lungă şi mustrătoare ca şi cum şi-ar fi lăsat teiul în urmă mirosul
de floare petrecută.
„Domnule
aţi amestecat ardeiul în pungă!” Așa era. Doi ardei căpiați se amestecaseră
printre ardeii grași normali, dar eu îi luasem din același loc la același preț. De unde să știu fapte nebănuite, că
dumneaei nu vedea cu ochi buni legăturile stabilite între ardeii de sexe
diferite?...
N-a vrut
sub nici-o formă să mă lase să trec. I-am spus să-i scoată pe-ăia roșii, îi lăsam
ei suvenir, vă jur!... Să şi-i bage în c… pardon!... unde vrea ea, şi-i plătesc
toată consumația la prețul marcat pe etichetă. Chilipir un așa client, mi-am
recunoscut vina.
Ce să mai
povestesc? Cum mi-a crescut adrenalina şi mi-am ieșit din fire? Cum m-am întors
la cântar, în partea cealaltă de clădire şi-acolo am uitat Bucovina la ruși...
Cum îmi era de grabă, gata-gata să răstorn în cale o babă şi cum ajuns afară
m-am trezit scos din răbdări, într-un târziu … ca Ion fără țară. Măi dragilor, la
omul sărac... nu-i altă cale! Se putea fără sarmale, dar fără țigări nu scăpam
viu!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu