luni, 31 octombrie 2011

Tableta albastra

Sponsor: ASUS
Nume proba: Amintiri din viitor
Enunt proba: Cu totii am crescut cu ochii la cartile sau filmele SF. Prin intermediul lor descopeream lumi noi, concepte revolutionare si sperante sau demoni referitoare la viitorul nostru colectiv. 
Cerinta:Scrie un post (300 – 600 de cuvinte) in care sa ne povestesti despre un personaj, o carte sau un film SF in care tabletele ASUS Transformer sau Slider s-ar fi putut regasi in mainile protagonistilor. Povesteste-ne un episod in care acestea s-ar fi putut regasi in mijlocul actiunii.
Tableta albastra

La început a fost tinereţea, cu idealuri, cu iubiri şi cu vise. Unii dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, apropos de idealuri, că tinereţea noastră n-a ajuns  pe lume mai târziu? Măcar o parte din aceşti ani puteau fi prezervaţi. 
In 2011, ASUS îşi prezenta primele tablete, ASUS Transformer şi Slider, cu ecran tactil, deschind calea unui viitor aparte. Tot atunci lansasem şi eu cartea Dosarul “Albaştrii”.
Apple dăduse în judecată Samsung, acuzând-o că i-a copiat tehnologiile şi modele de design folosite pentru a crea tableta iPad şi smartphone-urile iPhone. Procesul, celebru în epocă, nu a putut identifica cine a fost vizionarul cel dintâi care a conturat elementele ce au stat la baza instrumentului (gadgetului) ce a deschis noi orizonturi către viitor.
Dar povestea nu s-a oprit aici. In scenariul de film al Dosarului „Albaştrii”, Iti, personajul central şi autorul carţii, adică eu, descopeream posibilitatea introducerii filă cu filă a dosarului meu de securitate în procesorul tabletei. 
(Procesorul nVidia TEGRA de un 1 Ghz, cu memorie RAM de capacitate 1GB pe care rula în 2011, la naştere, sistemul de operare Android Honeycomb 3.01 _ evoluase mult cănd un plus imens de independenţă şi creativitate).
O întâmplare veche din 1971, de pe vremea comuniştilor ce-mi marcase profund viaţa, era pe cale de a fi descifrată. Trecuseră deja 50 de ani şi nu reuşisem să delimitez întâmplările reale de ţesătura dosarului la care lucraseră în acel timp absurd, de-a valma, securişti şi informatori.
Cu toţii am crescut cu ochii la cărţi sau filme SF.
(Prima tabletă grafică a fost Teleautograful, patentat de Elisha Gray în 1888, dar oare ideea nu a fost patentată mai înainte în cămizile de lut ars sau Tăbliţele din Alexandria pe care exersau îelepţii darul comunicării!? Totdeauna in faţa unei suprafete netede, fie pergament, pagină de carte sau ecran electronic, omul a simţit nevoia să reflecteze, comunice, se elibereze, fie cumva Steve Jobs).
Tableta albastra derula în faţa mea trecutul. Buimac şi uimit nu-mi puteam dezlipi ochii de la ecran iar urechile parcă se lipiseră ca-n copilărie de stâlpii de-naltă tensiune.
Cand am ajuns la sfâit, ieşisem parcă dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culoarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:
“- Bătrâne, asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?”
N.A. Filmul in care apare o tableta,cred prima oara, este Star Treck: The Next Generation, regizat  de catre LeVar Burton in anul 1987

Publicat in cadrul concursului SuperBlog

vineri, 28 octombrie 2011

Aventuria


Sponsor: Aventuria.ro
Nume proba: Sa inceapa Aventuria! 
Enunt proba:
Aventuria.ro, sursa ta de echipamente pentru vacante si week-end-uri memorabile, te provoaca la o experienta inedita: invita-ti prietenii la un week-end de miscare si distractie in aer liber, oriunde doresti, in tara sau peste hotare. Ai la dispozitie echipamentele si solutiile de transport din imaginea de mai jos:




Proba asta de la Aventuria m-a dat peste cap, dar nu se poate rata o ofertă atât de tentantă. Aventuria.ro este cel mai complex centru de închiriere si vânzări echipament sportiv si soluţii de transport.
Toate echipamentele le-am primit de la ei, cu condiţia să fie scris pe jeep Aventuria.ro. Am acceptat. Mi-au lipit ei colantul. Într-o jumatate de oră au fost montate barele transversale Thule, cutia portbagaj Atlantis 780, suportul de biciclete pe cârlig GEANT (se putea şi TREK), cele două biciclete MTB şi deasupra, ca aripile deschise ale unei păsări, caiacul roşu dublu, Capri, gata pregătit să spintece oglinda unei ape liniştite. E prima oară când închiriez de la ei.
Rămâne să-mi găsesc prieteni de vilegiatură sau o parteneră( mai bine!),  ştiţi deja că am slăbiciune la blonde. Plecăm de vineri, nu-i uşor. Toate blondele s-au mutat la Dan Negru sau la Capatos. La mine, cu vârsta au crescut pretenţiile, vreau şi un dram de inteligenţă. Când şi când, înţelegătoare nevastă-mea îmi dă liber la o aventură, ca o gură de oxigen, o supapă de eliberare, ştie că mă întorc la ea mult mai iubitor şi spăşit. O lună după face ce vrea din mine. Şi-a umplut casa cu cadouri.
Mi-am amintit de Mimi poeta, ne-am reîntâlnit nu de mult la o lansare de carte. I-am promis că ne vedem şi mi-a lăsat telefonul. A acceptat în virtutea unei comuniuni de spirit. Aşa că, iată-mă părasind Autostrada Soarelui în drum spre Tulcea. Mă şi imaginez campat undeva  între Dunărea Veche şi Braţul Chilia: să vâslim, să facem poze speriind păsările, să pescuim, să mâncăm borş de peşte, departe de civilizaţie, să caligrafiem în caiet versuri inspirate, să ne iubim ca doi nebuni seara în cort. Stabilisem cu Mimi să scoatem împreună o plachetă, îi găsisem şi numele: Aventuria.
            Dar să vă povestesc întâmplarea. Cât de fericiţi ne-am simţit!(...)
Cum am ajuns, ne-am lansat cu caiacul la apă exersând câteva probe de plutire, mai vâslisem o dată împreuna pe Herăstrău, dar nu era totuna în deltă. Nu apucasem să întindem cortul. Nu despachetasem nimic, ne-a tras apa şi de ea am avut parte. Vâsleam atent, parcă ne sincronizam din ce în ce mai bine, soarele ne ardea, (vesta de salvare mă incomoda puţin), se auzea corul antic de broaşte, pescăruşii săgetau apa la vânătoare de scrumbii, rândunelele zburătăceau neobosite.
Trecând pe lângă nuferii albi, Mimi se aplecă să îi atingă. S-a aplecat prea mult, echilibrul s-a rupt, cerul s-a răsturnat, ce bine că avem vestele de salvare. Pe-astea le cumpărasem prevăzători, tot de la Aventuria. Lăsăm barca răsturnată în mijlocul apei şi înotăm către mal, ni se pare că malul se depărtează dar într-un final îl atingem. Precipitat, cu hainele ude urcăm în maşină şi o luăm către sat. Oprim la birt  şi oferim o sumă că să ne fie recuperat caiacul. Doi localnici  au şi plecat înspre pontonul unde-si ţineau barca cu motor. După ce-am băut o cafea ne-am întors către locul unde voiam să campăm.
Am întins cortul dar se lăsase seara şi au năvălit roiurile de ţânţari, ca hunii. Biata Mimi o înţepase şi un tăun şi nu mai putea de mâncărime. 
Cum să faci dragoste fără Autan, cum să caligrafiezi versuri inspirate, unde e paradisul Deltei şi eu  cum să mă-ntorc la nevastă-mea cu supapa de eliberare  fâsâită, nervos din calea-afară?!...
Gata, mai rămâne să facem o încercare cu bicicletele  mountain bike superior Giant Revel 3 Disc, echipate cu frâne cu disc, schimbător Acera si 24 viteze,.nu le-am mişcat de pe suport si am platit pentu fiecare câte 120 de lei pentru vineri, sâmbătă şi duminică. Cu ele sigur ne relaxăm şi oxigenăm plămânii. Ne umplem de metafore.
Strângem cortul, punem la loc undiţele de pescuit şi restul bagajelor în încăpătoarea cutie Atlantis, şi fără nici un risc, fără aventură  ne întoarcem la Bucureşti. 
Dacă vreau o plimbare cu bicicleta merg în Herăstrău, acolo ştiu toate pistele, pun frânele cu disc, schimb vitezele, că am destule, cât am poftă. Dacă vreau un borş de peşte e un local  aproape, dacă vreau să fac dragoste cu Mimi, iau o cameră la hotel, iar placheta de versuri poate să mai aştepte, că oricum anul ăsta s-au stabilit deja toate premiile.

Postare in cadrul etapei a IX-a a concursului SuperBlog

marți, 25 octombrie 2011

Dosarul "Albastrii. Lansare de carte



La început a fost tinereţea, cu idealuri,cu iubiri si cu vise.Unii dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, aprpos de idealuri si comunism că tinereţea noastră n-a ajuns  pe lume mai târziu. Măcar o parte din aceşti 40 de ani puteau fi prezervaţi. Securitatea  ne-a surprins organizându-ne flagrantul. Ce bine ca a venit la timp cu pistoalele! altfel cine ştie, deveneam albaştri de tot.
Cartea aceasta n-a fost de la-nceput, ea s-a scris pagină cu pagină, e vie, şi n-are legătură cu viaţa cu orizontul înterupt zi de zi. Ea are legătură cu dosarul, de la el a pornit. Nu degeaba se spune că în viaţă ţi-e scris. Nouă ne-a fost scris în dosar. Am devenit personajele scenariului, fără să ne putea abate de la viziunea  regizorală.
Noi n-am fost niciodată eroi şi nu vom fi nici de-acum înainte.  Special nu am dat consistenţă numelor celor ce se perindă prin pagini. Lucrurile sunt amestecate în carte, ca într-un malaxor cu securişti, cu informatori şi cu noi de-a valma.
Când am citit la CNSAS prima dată dosarul m-am trezit buimac şi uimit.
De parcă ieşisem dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culuarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:
“Bătrâne asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?” Nu semăna de loc.


Vă invite la lansare,
Piteşti, 25 octombrie, Biblioteca judeţeana, Ora 17,30 

duminică, 23 octombrie 2011

Roata norocului


Sponsor: Toyota
Nume proba: Toyota Yaris Noua Generatie 
Enunt proba:
In traficul aglomerat al oraselor, timpul trece mai placut in interiorul noului Yaris. Ghici de ce?

Zilele trecute, la Roata Norocului, îmi pică din cer un automobil Toyota Yaris Noua Generaţie. Legătura cerului cu jocurile de noroc, concernul Toyota şi subsemnatul, ştiam că nu era aşa la vedere, lucrarea lui Dumnezeu se făcuse probabil pe sub mână, la negru,  eu nefiind prea des dus la biserică.
Asta e! Se pare că păcătosului îi fusese prescrisă o graţie divină şi-ncă ce graţie căci n-am avut timp să vă zic, minunea aia roşie nu coborâse din cer singură la mine-n curte, avea la volan o făptură blondă, superbă cu un zâmbet strălucitor ce mă îmbie şăgalnic să urc în habitaclu alături şi-mi şopti cu un glas catifelat că de-acum îmi stă la dispoziţie, cu toate cele.
Biet om, la 60 de ani, m-am temut la un moment dat cine ştie poate că ajunsesem deja în rai , dar m-am uitat împrejur, erau toate la locul lor în curte, Max în cuşca lui discret cum îl ştiu, cu botul pe labele din faţă se făcea că nu ne dă ataenţie şi doar în mijlocul aleii, micuţă, zveltă, buburuza roşie pregătită parcă să se strecoare pe carosabil în aglomeraţia diurnă sufocată a Bucureştiului.
N-am rezistat tentaţiei şi am deschis uşa aşezându-ma curios lângă îngerul blond.
Parcă intrasem deja într-o altă dimensiune. Uimit mă întrebam, în carcasa ce părea micuţă privită pe dinafară, cum de încape atâta spaţiu. Privirea copleşită de simţul echilibrat al liniilor puse pe planşetă şi transpuse cu rigoare în realitatea desfăşurată în faţa mea, dădea măsură spiritului creativ al japonezilor. Până când, apăsând uşor ambreiajul, coltul rochiţei de mătase-nflorată cu flori de cicoare i-a dezgolit goliciune genunchiului şi albeaţa pulpei ce urca rotund, alungit în dreptul manetei încrustate a schimbătorului de viteze.
În timp ce îngerul meu îmi povestea despre sistemul multimedia Toyota Touch, sistem inteligent de acces şi control al funcţiilor de bord cu ecran tactil de 6,1 color şi cameră video pentru marsalier, sistem de navigaţie şi servicii web privirea avidă funcţiona mai mult cu simţurile estetice decât cele tehnice şi atunci când glasul suav l-a îndemnat:
Atinge-l!
Degetele mâinii stângi sau îndreptat tremurând, rasfirate pe linia dulce a pulpei,  dar s-au oprit la timp într-o atingere întamplătoare, curentate de moliciunea placută a pielii, sprijinindu-se uşor ca să-şi continuie mişcarea către ecranul bordului a cărui fineţe m-a încurcat teribil neputând discerne unde localizasem cea mai mare satisfacţie tactilă. Era un model Luna echipat cu toate accesoriile, radio CD și port USB pentru conectarea dispozitivelor portabile iar pe ecran se afişau informaţiile furnizate de computerul de bord. După ce ne-am planificat traseul cu sistemul avansat de navigaţie prin satelit şi a activat avertizoarele privind limita de viteză şi camerele de supraveghere, mi-a arătat cum să mă conectez pe facebook să vorbesc cu prietenii. Credeţi cumva că mai era nevoie  de conexiunea aceea?
 Pe stradă, având o rază de bracaj doar de 4,7 metri, se strecura în trafic cu o agilitate deosebită
Astfel că am parcurs distanţa până la zona comercială de parcă rulam în viitor, că tot se poartă la SuperBlog, pe şoselele suspendate ale lui Oprescu, ce urmau să fie proiectate în timpul celui de-al doilea mandat.
Pe traseu mi-a vorbit despre ABS cu distribuţie electronică a forţei de frânare, despre sistemul de asistenţă la frânare, de controlul stabilităţii şi al tracţiunii, de indicatorul de avertizare pentru necuplarea centurilor de siguranţă, de scaunele cu tehnologie de reducere a riscului de traumatism cervical, de parcă la asta îmi stătea mie capul în momentele acelea unice în care parcă întinerisem.
Surpriză mare a fost când am realizat ce multe produse intră în portbagaj, iar sub podea am mai descoperit un spaţiu de depozitare ingenios, platforma având două niveluri. Înainte de a ne întoarce către casă, după finalizarea listei de cumpăraturi, îngerul meu blond a scos rece, din torpedoul ventilat pentru păstrarea alimentelor şi a băuturilor, un suc natural din boabe de rodii culese de la ei din grădina raiului şi mi l-a oferit spre delectare.
Ajunşi în curtea casei m-am uitat la consum. Cu plimbarea pe autostradă unde-am dat o tură ca să-i încerc viteza(175 km/h) împlinisem suta de kilometrii, iar consumul surpriză 4,8-5 litrii. Ce să mai zic, adevărată minune. Când să mă-ntorc mulţumit către înger, blonda mea dispăruse subit, iar alături mă trezii cu nevastă-mea.
Pe unde-mi tot umbli pezevenchiule! De când te-aşteaptă fiică-ta cea mică să-şi ia maşina.

Postat in cadrul Concursului SuperBlog. Etapa VIII-a

marți, 18 octombrie 2011

O poveste de succes


Sponsor: magazinul online de Cadouri Borealy
Nume proba: Calatorie in Viitor
Enunt proba:
Sunteti in anul 2031, ati calatorit 20 de ani in viitor. Ce ne intereseaza sa stim este cum a evoluat magazinul online de Cadouri Borealy – www.cadouri-originale.ro – in ultimii 20 de ani. Va rugam sa atingeti urmatoarele aspecte: Ce tehnologii & inovatii au fost implementate? Cum au evoluat cadourile? Care este raportul intre magazinele fizice traditionale si cele online?



De succes sau nu, orice poveste începe cu „ a fost odată”, după care autorul introduce pe rând personajele şi conduce firul poveştii după cum îi  dictează inspiraţia şi bunul său gust, beneficiind fără îndoială de experienţă, fler, dar şi prospectiuni ale pieţei.
Ştiinţa seducţiei cititorului, nu poate să lucreze singură dacă cel care emite, atins de har, nu-i  stimulează creativ percepţiile estetice partenerului întru spirit. Libertatea de a alege, posibilitatea de a te include ca parte a întregului, e adevarata artă.
Borealy, www.cadouri-originale.ro, a început ca poveste prin 2008. Acum in 2031 dupa aproape 25 de ani de existenţă în care a trebuit să se lupte cu zmeii şi balaurii celei mai puternice crize financiare din 2010-2015, după ce a traversat bombardamentul cu viruşi care ameninţau la un anumit moment prin 2025 dezintegrarea internetului şi după ce asteroidul acela păcătos, a îmbolnăvit minţile mai marilor lumii şi i-au determinat să părăsească planeta, în căutarea unei alte lumi mai puţin expuse în navetele spaţiale puse la dispoziţie de omuleţii verzi(până la urmă pentru Terra, exodul ăsta s-a dovedit o binefacere) – Borealy, ca firmă a obţinut exclusivitatea în comercializarea online a segmentul de mare succes al bijuteriilor de Roşia-Montana. Nu a neglijat de altfel nici bijuteriile clasice.
Misterioasele brăţări dacice, colierele şi cerceii  prelucrate ca piese în unicat de cei mai renumiţi bijutieri formaţi la şcoala  Apusenilor, deschisă o dată cu exploatarea minieră a filonului acela de aur roşu, pe care secole de-a rândul bâtrânii mineri, din generaţie în generaţie, au reuşit să-l ascundă, au reprezentat o strălucită idee şi un mare bum economic.
Borealy a ştiut să managerieze oportunitatea celei mai de succes afaceri şi a cucerit inimile femeilor de pe întreg mapamondul, având în staif, IT-işti de renume.
A rămas după 25 de ani la mare preţ seria Miresei, nicăieri în lume, nicio mireasă n-ar concepe să păşească la ceremonie, fără să fi trecut mai întâi pe la camera Web a magazinului Borealy, ce te farmecă precum o aurora boreală. Competiţia cu magazinele clasice în care trebuia sa te deplasezi, să pierzi vremea în aglomeraţie şi să suporţi uneori limbajul neadegvat al vânzătorilor, era de mult câştigată de magazinele site-uri online, civilizate, practice, în spiritul vremii după ce s-a depăşit cu brio criza internetului.
În timp ce eşti condusă prin spatiul 3D în care strălucesc exponatele, designerii studiindu-ti trăsăturile, starea sufletească, liniile corpului, culoarea pielii şi ţinuta îşi fac meseria. E de bon ton de precizat, cu atât mai inspirată şi reuşită nepreţuita bijuterie, cu cât clienta este dispusă sa-şi arate culoarea pielii, goliciunea trupului, liniile de forţă eliberate de închistările gândului, când face comanda. Curajoase s-au numit poate doar cele dintâi, ulterior, nudul la camera Web a devenit un fel de instrument de lucru, a intrat în normal. Muzică în mod fericit te însoţeşte discretă, subliniind diversele accesorii ce ţi s-ar putea potrivi la respectiva ocazie, pentru a putea cucerii admiraţia deplină a celor ce onoreaza evenimentul. Şi nici ce s-a terminat turul magazinului şi poţi admira deja desenul brăţării pentru care practic ai descins. Maeştrii bijutieri, desăvârşesc visul modelându-i unicitatea cu rafinament.
Operatorii de zbor asteaptă în micile lor aparate să fie încărcată caseta şi celelalte accesorii pe care le-a avut în comandă cumpărătorul şi bonus, cadoul personalizat din partea firmei.
De mare succes sunt de asemeni seriile noi de Spectacol particularizate pentru Operă, Teatru, Evenimente sportive sau  Recepţii la ambasade şi mai nou, la Cosmodrom.

Au traversat eroic timpul şi bătrânele coşuri populare ofertele de Crăciun de Mărţişor sau de Valentine's Day

Din păcate nu e acasă soţia să mă completeze. Ea face cadouri şi era în măsură să-mi spună cum au evoluat tehnologiile şi inovaţiile în domeniu. Grea proba asta pentru Concursul SuperBlog

luni, 17 octombrie 2011

Dosarul Albastrii. Semnal.

                  O carte de care m-am eliberat. Lansarea va avea loc la Biblioteca Judeţeană Pitesti, marti 25 octombrie.(Ora 17,30) S-au împlinit în această lună fix 40 de ani de la evenimentele pe care le-am trăit şi am încercat să le cuprind în paginile ei.



vineri, 14 octombrie 2011

Rege în Republică

Sponsor: ASUS
Nume proba: Republic of Gamers 
Enunt
proba:
Gama Republic of Gamers este o marcă exclusivă a celor mai bune din cele mai bune produse. ROG oferă cele mai tari soluții de inginerie hardware, cea mai ridicată performanță și cele mai inovatoare idei. Un produs ROG este capabil să te facă mândru acasă, în timpul unei partide de gaming cu cel mai recent joc, într-un LAN Party cu prietenii sau în experimente overclocking, adică atunci când ai mai mare nevoie să arăți că poți să scoți si ultimul strop de performanță din sistemul tău. Dar seria ROG (Republic of Gamers) nu se limitează doar la plăci de bază sau video. Laptopurile gaming sunt bestii gaming portabile veritabile, iar perficericele de gaming, mouși gaming și căști audio sunt special create pentru a completa perfect arsenalul tău.



Când am ajuns la baza muntelui pe al cărui vârf se zăreau zidurile cetăţii, la ce-or fi mai trebuit şi ziduri, un ins de la SuperBlog mi-a zis: “Băiete, cucereşte-o! Acolo e Republica Gamerilor” şi mi-a oferit o pereche de ochelari Nvidia 3D Vision dispărând în ceaţă. De fapt nu era ceaţă, se înserase de-a binelea. Ce să fac cu ei?
Eram străin şi singur în noaptea ce se rostogolise de pe povârnişul muntelui, acoperindu-mă. N-am decât să aştept dimineaţa şi mi-am scos din rucsac, sacul de dormit. Când să adorm, am auzit un zgomot ca nişte vreascuri rupte, doar că ecoul s-a amplificat în mintea mea de parcă se rupea pământul. Ce să mă fac acum când vine ursul?... şi m-am rugat, şi ruga mi-a răspuns:
“Puneţi ochelarii Nvidia 3D Vision şi citeşte instrucţiunile!” Şi i-am pus. Literele roşi îmi jucau în faţa ochilor, dar am reuşit să le citesc: “Eşti jucător, controlează-ţi personajul, creşte-i puterea, dezvoltă-i abilităţile, dar în primul rând cumpără-i un laptop de la ASUS din Seria ROG eventual ASUS ROG G74 Gaming Notebook.
E cel mai bun.
Mi-am cumpărat laptopul, am ucis monştri, am escaladat muntele, am cucerit cetatea, sunt un fel de rege în Republică.



Postat in cadrul Etapei a VI-a SuperBLOG

Bubico



Art. 1.375. Codul bunelor mamifere
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 
Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa.


Craiul de Bubico într-un moment de neatenţie, scăpă pe sub gard la Zambilica. Bag seama că se vorbiseră. Se iubiră teribil sub ochii îngăduitori ai lui Bismark, dulăul de curte al ofiţerului care şade cu chirie la Papadopolina. Când începu zavera, în ţipetele disperate ale Papadopolinei solicitând daune pentru onoarea vai stricată şi ruşinea caţeluşei, gata-gata să se-ncaiere cu mamitica ce venise să-şi ia baiatul interveni ofiţerul în solidar. Vă repar onoarea la amândouă. Galant ca el mai rar!


Postat in cadrul etapei a VI-a. Concurs proza arhiscurta

miercuri, 12 octombrie 2011

Farfuria albastra. Povestiri din viitor


Sponsor: Oktal.ro
Nume proba: Calculatorul viitorului
Enunt proba:
Esti cercetator IT&C in echipa Oktal.ro si te pregatesti pentru o calatorie in timp. Misiunea: sa afli cum arata si ce poate face calculatorul viitorului, pentru a pregati din timp oferta magazinului online pentru cerintele utilizatorilor de maine. Transmiti live din viitor, prin jurnalul de bord. Ai legatura!



Despre călătoriile în timp, e drept mai citisem câteva teorii, a fost o perioadă când am ingurcitat si ceva literatură fantastică. Te seduce oricum fantezia scriitorului şi fără îndoială cunoştinţele lui ştiintifice, în lipsa cărora excursul nu ar fi posibil. Dar, ca să trăiesc propria aventură a unei călătorii, nu credeam să pot prinde acel timp.
Şi totuşi, culoarul pe care mă aflu acum în această farfurie albastră, în care leduri aprinse comensurează cumva viteze si traiectorii fantastice, se pare că ma poartă în universul acela paralel, accesat întâmplător ieri în hangarul din curtea firmei în care lucrez. Nebunii ăia trei, tineri stagiari, am crezut că-şi construiesc acolo vre-o jucărie, cu ajutorul căreia să ne pregătească o farsă în după amiaza dinaintea sfârşitului de an, când Managerii Oktalului vin să ciocnească cu noi o cupă de şampanie.
Plimbându-mă prin curte în pauza de masă, am zărit prin uşa hangarului farfuria şi din carlingă, ecranul unui calculator încastrat în perete parcă mă îmbia să intru. Stagiarii nu erau acolo. (Vorbind de hangar, vă cer permisiunea să aprind o lumânare în gând, celui care a fost Steve Jobs. Dumnezeu sa-l ierte! )
Am intrat în interior, aşezându-mă pe unul din fotolii în faţa unui pupitru. Pipăind suprafaţa lucioasă, am constatat ca pointerul(săgeţica), se plimbă pe ecran.  Deschid curios un link ce mă avertiza, la modul clar disperat, că e un domeniu interzis. Iniţial am crezut că e un site porno şi curiozitatea mea de cercetător IT&C în echipa Oktal.ro, ferit de asemenea dedulciri obscene m-a împins, măcar câteva clipe, să arunc o privire ofertei. De mirare că divele porno, toate, părăsiseră site-ul lor de socializare.
Următoarea supoziţie a fost că intrasem într-un nor de viruşi, se declanşase o muzică oarecum ciudată, până când vocea aceea liniştită, m-a nedumerit ireductibil urându-mi „călătorie plăcută în timp” şi rugându-mă sa tastez anul în care doresc prima escală şi să localizez, punând degetul pe harta apărută pe ecran, zona care-mi convine.
Am atins harta desfăşurată în faţa mea pe monitorul din perete, într-un platou muntos, a cărei imagine se mărea cu cât mă apropiam mai mult. Recunoscusem  curbura Carpaţilor şi, aproape, conturul inconfundabil al Mării Negre. Două vaci bălţate păşteau liniştite în detaliul imaginii. Buimac, am tastat sub imperiul emoţiei anul 2045, sperând din tot sufletul, între timp, să nu se fi produs pe Terra Marele Cutremur.
Când s-a oprit „farfuria albastră”, vehiculul temporal, spaţial, nu ştiu să-l denumesc, după o învăluitoare ameţeală cu muzica aceea persistentă în urechi, nerealizând câte minute, secunde, mai ştiu eu ce unităţi de timp dilatate s-au scurs ca să fiu sincer n-am recunoscut locul, cu toate că numele localităţii, Rânca era caligrafiat  într-un curcubeu aruncat ca o coroană peste vârful muntelui. Dispăruseră şi bălţatele. Ultima oară când am fost aici, în 2011, încă se turna asfaltul pe Transalpina şi localitatea Rânca era la începuturi. Avea doar câteva vile în construcţie.
În faţa mea se desfăşura o spectacoloasă staţiune turistică, cea mai de faimă a Europei, depăşind cu mult renumitele staţiuni din Alpii Elveţiei, îmbătrânite după criza financiară din 2015. Pârtiile de schi şi Cosmodromul de pe platoul de sus, toate ridicate din nimic după punerea în funcţiune a Scutului antiatomic de la Deveselu, au asigurat oxigen pentru plămânii oraşului.
Am urcat pe jos către Obârşia Lotrului şi mi-am adus aminte, undeva la dreapta, ar trebui să se vadă lacul de pe fundul  vaii. În jurul lacului se construiseră acum Cazinouri şi aflasem deja, azi urma să se deschidă Paradisul Oktal, lanţul de magazine IT. Ca să ajungi în vale trebuia să te urci într-un fel de lifturi, de forma unor nacele transparente, acestea coborau încet, în spirală, în mijlocul lacului pe o platformă, de unde porneau şapte poduri către clădirile în care turiştii îşi puteau oferii placerea de a-şi deşerta cardurile.
Am avut un şoc! Cum s-ar spune, lucrând unde lucrasem, eu eram un fel de bunic Oktal. Surpriza cea mare însă, avea să vină. Dorind să transform călatoria mea neprevăzută, într-o treabă utila firmei, doar eram cercetător, bineînţeles că am intrat să observ unde a ajuns IT-ul. Cum au evoluat calculatorul netbookurile, tabletele, laptopurile după treizeci de ani. Când am păşit pragul penetrând spaţiul Oktal, toată lumea din interior, clienţi şi agenţi de vânzare, deopotrivă, s-au întors către mine şi au început să aplaude. Ştiau cine sunt şi mi-au oferit un obiect destul de mic, cât o plachetă de versuri, pe care era scris „Jurnal de bord SuperBlog”. Da, uitasem. Participam la Concursul Superblog 2011 şi în cadrul etapei a cincea, urma să scriu despre Calculatorul viitorului. Chiar mi se păruse ultima frază, la enunţul probei, uşor neclară: „Transmite live prin jurnal de bord. Ai legătura.”
Abia acum am venit de-acasă. Dar cum să folosesc instrumentul, obiectul, netbookul ăsta, cum sa-i zic.
E foarte simplu. E suficient să gândeşti, iar eu preiau undele creierului şi transmit. Citesc uimit răspunsul ce se insinuiaza în scris pe ecranul Jurnalului de bord.
Adică poţi să-mi citeşti gândurile? Continui eu dialogul fără să rostesc.
Da, şi le interpretez oarecum, dându-le forma cea mai corectă, în scris, sau pur şi simplu vorbit. Pot recepta o imagine, o pot recrea, o pictez, sau o pot reda într-o frază muzicală depinde ce-mi ceri să transmit. Oamenii de ştiinţă, inginerii noştrii, au înmagazinat în memoria mea toate comorile lumii şi datele...
Dar eu sunt poet, un poet distinct, creativ...
Nu toţi gândesc la fel, nu pot să te mint.

După copleşitorul dialog, trebuie să recunosc, copleşitor pentru mine, am început să mă gândesc la cei ramaşi acasă, la Oktal şi i-am zărit simultan pe Jurnalul de bord, live, strânşi ciorchine în faţa plasmei de pe hol şi făcându-mi cu mâna. Le-am cerut să-şi deschidă agendele şi să-şi noteze ce voi descrie cu lux de amănunte. Eram pregătit să vizitez magazinul şi să încep transmisia din viitor. Forme, design, caracteristici, hiper tehnologie, nu dau detalii, să nu influienţez istoria.
         Concurenţa şi juriul, mi-a şoptit afabil Jurnalul de bord, citindu-mi gândul până la sfârşit.


Nota: Postare in cadrul Concursului SuperBlog


Punctaj obtinut; 88 puncte

marți, 11 octombrie 2011

Partaj



Art. 36
Drepturile copilului conceput
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.
Deadline: 12 oct 2011. Baftă!
NOTĂ. Iată cum arată art. 412:
Timpul legal al concepţiunii
(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.
(2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval. 

*

          Se judecau pentru partaj Adam şi Eva. Divorţaseră. Cui se cuvine grădina raiului
          Justiţia dădea dreptate primului născut. N-au avut curaj să-l întrebe pe Dumnezeu. Au mers la Spencer Wels , marele genetician. Confruntând ADN-ul, a decis ingratul:
          – Eva este primatul mitocondrial. Ea s-a născut, comform datelor, cu 80000 de ani înaintea cromozomului Y, al bărbatului.
          – Nu se poate! Tin minte coasta cum m-a durut...
          – Stiu eu, măi Adam, când şi cum a conceput Dumnezeu!? Că mintea lui n-are geam!!!





luni, 10 octombrie 2011

Ghid in tara ta. Risipind linkuri


Sponsor: Autonom
Nume proba: Ghid in tara ta

Un prieten strain vine pentru prima data in Romania si te-a rugat sa-i fii ghid. E destul de “umblat” prin lume si cam pretentios. Ce obiective turistice i-ai arata amicului tau ca sa-si faca o parere cat mai buna, dar si veridica despre Romania? Aveti la dispozitie 5 zile si o masina Autonom pe care o puteti ridica si returna in orice mare oras al tarii. Alege 3 obiective despre care esti aproape sigur ca l-ar impresiona. Motiveaza cum sau de ce le-ai ales.




Scott, e prietenul meu englez de pe twitter. Mai pe vară, mă tot ameninţa c-o să-mi facă o vizită în Romania şi dintr-o dată a tăcut.
            Hello Scott! Ce se-aude cu voiajul tău?
            – Hello John! Soţia mea, hoinărind pe net în căutare de obiective turistice, a întâlnit ceva neplăcut şi sincer i-a cam pierit entuziasmul. Mă-nţelegi. Ea e pretenţioasă şi n-ar vrea să-şi rişte concediul.
Ne făcusem planul să închiriem o maşină şi să cutreierăm ţara, să-i fiu ghid pe urmele lui Dracula. Am luat deja legătura cu mai multe firme Rent a Car, am discutat; ne hotărâsem pentru Autonom, cea mai mare firmă de închirieri, cu un parc nou de aproape 1000 de automobile de diverse tipuri, cu dotări şi preţuri rezonabile, şi nici volanul pe dreapta, n-ar fi fost o problemă.
– Problema e că toate folosesc motorină sau benzină de la Rompetrol. Efix. Carburantul care protejează motorul...
– Şi?!...
– Nevastă-mea a văzut întâmplător filmul ăla de la Sâmbureni, pe Youtube,”Efix de la un cal putere în sus” ... Şi nu mai am nici o putere. Am încercat în toate chipurile n-o scot dintr-ale ei. S-a speriat de prea multă tehnologie, ea spera la mai multă sălbăticie acolo la voi.
– Nu-nţeleg, ce făcură oltenii ăştia de la Sâmbureni de le-a mers tehnic atât de rău, numele.
– Dă un clic. Uită-te şi tu: http://www.youtube.com/watch?v=S7TOd0UgdrA

*
            Avea omul dreptate ce să zic. Îmi pierdusem nădejdea să stau la o ţuică, faţă-n făţă cu Scott, să twitterim. Până ieri! Când primii un share a link.
 Good luck, victorie, venim!
N-am înţeles din prima, respectiva twittereală. Am crezut, făcând legătura cumva cu Liga Campionilor, că Manchester United vine la victorie în meciul cu Oţelul Galaţi şi omul îmi dă cu tifla. Nici pomeneală! Lucrurile cu nevastă-sa se rezolvaseră de la sine si era musai că vin în concediu în Romania.
Chiar de la sine n-a fost că m-am informat. Doamna, a văzut pe net, un alt film documentar Wild Carpathia în care Alteţa Sa Regală Prinţul de Wales, vorbeşte despre frumuseţea naturală extraordinară, sălbatică şi bogăţia culturală a Munţilor Carpaţi în Transilvania. Cred că Prinţul Charles, a bătut palma cu Elena Udrea şefa de la turism, chiar dacă ea nu apare în film că, la final, îl recunoaşte de strămoş pe Vlad Ţepeş, pentru prima oară. Dacă vreţi să vedeţi filmul şi voi, vă dau eu linkul;. http://www.youtube.com/watch?v=ip_QZaBfXqM
Aşa că iar a intrat pe tapet vizita lui Scott.  Eu, acum lucrez să-i fac şederea plăcută cinci zile. Mi-a cerut să-i fac un traseu să-i prezint câteva obiective din care el să aleagă trei, să nu mai rătăcească nevastă-sa pe net că cine ştie unde mai ajunge. Nu vreau să risc, nu m-arunc la cine ştie ce site-uri profesioniste. Ăştia sunt în stare să strice tot. Mai bine îi ofer de pe blogul meu, din postările originale, recente, imagini şi filmuleţe, fără pretenţii că nu posed niscaiva aparate de top şi nici nu stăpânesc tehnologia.  

           
            Cred că e suficient pentru cinci zile. 
            E limpede (asta o spun pentru juriu), că am avut de ales şi am ales doar trei obiective: Mânăstirile,Transalpina şi Sinaia cu minunăţiile ei. N-am numit Peleşul – pe lângă el nu poţi trece, pe lângă Stână, da. Când ne întoarcem e musai să-l salutăm şi pe Dracula, îl conving eu pe Scott.

Notă: Această postare este in cadrul etapei a IV-a a Concursului SuperBlog