La început a fost tinereţea, cu idealuri,cu iubiri si cu vise.Unii
dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi
celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, aprpos
de idealuri si comunism că tinereţea noastră n-a ajuns pe lume mai târziu. Măcar o parte din aceşti
40 de ani puteau fi prezervaţi. Securitatea ne-a surprins organizându-ne flagrantul. Ce
bine ca a venit la timp cu pistoalele! altfel cine ştie, deveneam albaştri de
tot.
Cartea aceasta n-a fost de la-nceput, ea s-a scris pagină cu pagină, e
vie, şi n-are legătură cu viaţa cu orizontul înterupt zi de zi. Ea are legătură
cu dosarul, de la el a pornit. Nu degeaba se spune că în viaţă ţi-e scris. Nouă
ne-a fost scris în dosar. Am devenit personajele scenariului, fără să ne putea
abate de la viziunea regizorală.
Noi n-am fost niciodată eroi şi nu vom fi nici de-acum înainte. Special nu am dat consistenţă numelor celor
ce se perindă prin pagini. Lucrurile sunt amestecate în carte, ca într-un malaxor
cu securişti, cu informatori şi cu noi de-a valma.
Când am citit la CNSAS prima dată dosarul m-am trezit buimac şi uimit.
De parcă ieşisem dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de
proiecţie învârtind rolele direct de pe culuarul dintre rânduri şi spectatorii,
securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:
“Bătrâne asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?” Nu semăna de loc.
Vă invite la lansare,
Felicitari pentru carte. A cata este deja? Hehe, eu nu am dosar. Eram prea mic pe atunci :D
RăspundețiȘtergere