Se afișează postările cu eticheta Bursa ingerilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bursa ingerilor. Afișați toate postările

duminică, 11 martie 2012

O carte si doua edituri


O aparitie editorială nouă, face parte dintre rarele mari bucurii pe care timpul cu parcimonie mi le-a dăruit. Dându-şi seama probabil că balanţa a stat înclinată prea îndelung spre tristeţe, cel care aranjează cumva starea lucrurilor, a vrut să compenseze situaţia şi a găsit cu cale ca ultima carte pe care am scris-o, Bursa îngerilor să apară de-odată în două edituri.
Faptul mi se pare nefiresc să mi se întâmple tocmai mie şi „vinovat” de asta se face doar prietenul meu Emanuel Pope. Căruia trebuie să-i mulţumesc pentru că a ales cartea mea să facă parte din Colecţia Print în cadrul proiectului Cititorilor de proză şi să fie tipărită la Editura Transilvania.
Cum se cade să mulţumesc şi celuilalt vechi prieten, Călin Vlasie care a pus sigla Editurii Paralela 45 pe trei dintre cele patru cărţi pe care le-am comis până acum cu îngăduinţa dumneavoastră.
Deocamdata coperta de la Editura Paralela 45.

joi, 8 martie 2012

Psalm de ziua femeii


                                 

a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun


şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh


şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi  pradã singur omul
sã pãzească via


cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
bulgãrele albastru storcând deasupra
boabe de rodie


îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii


astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au potolit  traversând
împreunã ispitele nopţii


în dimineaţa celei de-a şaptea zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire


şi înluminându-se
s-a depărtat

Din volumul sub tipar Bursa îngerilor

miercuri, 7 martie 2012

Acoperişul cerului

                                                                                  Jean Moral. Alteritate

nici nu apuca soarele
să-şi spele-n rouă sudorile nopţii
când pleca la muncă


ciocanul
canciocul pentru smoală
foarfeca de tablă
găleata
scripetele asteptau de cu seară
în sacul de rafie


cu ţigara în coltul gurii mormăia la prânz;
“cu răbdarea
treci marea”
când il strigam


fără vapor în mintea mea puţine şanse


de la un timp ploaia grozavă
şi-o ameţeală
îl ţinea de pat
până-ntr-o zi când zise:


“tu Mărie să-mi aduci sacul
urc musai
că s-a spart acoperisul ăl mare
şi Dumnezeu n-are răbdare”


Din volumul Bursa ingerilor

duminică, 18 decembrie 2011

Omul de zăpadă



 Se dedică nepoţilor şi soţiei mele



Omul de zăpadă s-a oprit la geam
parc-ar fi o şoaptă dintr-o rugăciune        
l-a-mbrăcat în raze steaua de pe ram
şi-i stârni în ochi-i jarul din tăciune


Omul de zăpadă stă acolo- n ger
să primească renii încă de cu seară
îngerii pe schiuri colindând în cer
i-au picat în suflet lumânări de ceară


Omul de zăpadă a rămas de strajă
renii se-ntremează-n vălătuci de fum
Moşu-mparte daruri însoţit de vrajă
dar ce scurtă-i noaptea să pornim la drum


Omul de zăpadă fericit fireşte
prezentă onorul Mosului plecând
n-a simţit căldura cum îl năruieşte
şi de bucurie a căzut râzând

duminică, 18 septembrie 2011

Asfalt proaspăt


un strat gros
de brumă
se cerne
peste oasele
mele de humă…

degete  dezghiocate
de unghii
au scăpat pe jos
rărunchii
complicatul bazel

sigur aş putea
risipi pe planşetă
pajisti verzi şi pot grăbi
licitaţia cu
fluturi târzii

numai că totul
ar aduce cu un viol
s-ar clătina
somnul domol
al pietrelor

sus în înalt
peste faguri de stele
îngerii toarnă
asfalt
proaspăt

vineri, 16 septembrie 2011

Virus


rămâne aerul
atârnat de inele
precum căldări cu mortar         
balansând  pe schele

nu mai pui bază
pe scripeţi
şi nici  pe poduri
apele sunt dezlegate în noduri

şi-n clorofilă verdele
dansează eteric
precum balerinele
pe muntele sferic

golit de ziuă
cerul în noapte
zdrobeşte- n piuă
stelele coapte

gold gold
gol pustiu
spiritul apusenilor
apriorii târziu

în mireasă dospeşte
un viitor criminal
sămânţa virusului
pâlpâie într-un portal

îmi ies din  mire
Dumnezeu nesfârşit
îmi dă de ştire
că n-am murit

joi, 15 septembrie 2011

Lupta soldatului cu umbra sa


a soarelui cocoaşă
se întinde leneşă
în afară

oştire înfrântă
iarba uscată
se târăşte
printre copaci
  
doar o fâşie
proaspăt arată
vie şi murdară
flutură steagul
pe ogorul arid
  
de-atâta luptă
viaţa însăşi
stalactită
ca o lance tandră
îşi prelungeşte coasta
în trupul sleit

stau rezemat
la un capăt
de lance
cu celălalt capăt înfipt
în umbra mea

prizonieri
eu şi ea
într-o cocoaşe de foc
dintr-un cer
răsturnat

eu - flamura umbrei
şi ea - bravul soldat

marți, 13 septembrie 2011

Timpul vidrei


roi de lăcuste
izbind retina
în vria
acelor de ceasornic
precum ştergătoarele
de parbriz
fragmentând rigoarea
ploii

un bici de foc
sparge pârloaga norilor
cine sunt să  fiu eu
şi-a pierdut steagul
liberul arbitru
în cursa nebună
a întrebărilor
esenţiale

poate meteoriţii
în tăcerea
întinsă a câmpiei
dezmierdând
pielea de bivoliţă a nopţii
din loc în loc
vor deschide hublouri
în interiorul literei vii

la început
cuvântul a  fost
ca o piatră aruncată
în mare
şi marea învolburată
înghiţi în burta ei uriaşă
de balenă rapace
focul

numai din mare
se întrupează  zeiţa
şi tot în mare corăbiile
se întorc din păduri
unde corăbierii altădată
şi-au ascuţit săbiile
muşcând adânc
lemnul de chiparos

e timpul vidrei

roi de lacuste
devorează
nisipul
clepsidrei...

luni, 12 septembrie 2011

Ţapinarii cerului


cu pieptul dezgolit
primenesc vorbele 
rugăciunii
sub piele
diluviul mă strânge
precum coaja
unui copac


dacă spinarea fulgerului
ar fi fost ursită
să spargă cercul de nori
poate că ploaia
n-ar fi rămas
nesfârşită


doi câte doi
perechi
urcăm pe  corabie
mireasmă de sare
apa trece curând
peste bordul înalt
năpădeşte
precum iarba timpul  


înşiraţi pe zare
îngeri ţapinari
în convoi prelung
cară cu plutele
lemn
de stejar  


doar în cer
a rămas pământ
pe un vârf de munte
un platou
cu pădure
de cruci


singuri peştii
uitaţi în adânc
tăcuţii peşti
tresar năluci
în ecoul
loviturilor
de secure

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Tinereţea ne-a căzut de pe umeri


ochii pândind
la geam
în încercănata
memorie
se clatină noaptea
ca o leoaică rănită
gura-i de foc
scuipă vipere

în spatele draperiilor
răvăşiţi
ca două corăbii
cu catargele asuprite în ţărm 
de furnici şi de greieri
presărăm nisipuri
cât să umplem ruina
din obositele chipuri

curge ora din turn
în oglindă se lasă ziua
însinguraţi
ne privim

tinereţea  ne-a căzut
de pe umeri
ca o hlamidă a umbrei

vineri, 9 septembrie 2011

Pântecele gol al tinerţii


desferecat
pântecele gol al tinerţii
încins cu litere-tulpini
de păpădie

sărutul viu
ca o capcană
rostogolindu-se-ntre sâni

cu strigătul în lanţ
sorbind 
mirat pe buze
stropi de apă vie

şi împrejur
aripi de schije
stârnite
în buricele
degetelor

ochii mei crăpaţi
aburind

mi-aduc aminte
cuvintele
netezind în dans
reliefuri vertije

...muşc cu grjă scoarţa
copacului
inima e tot verde
doar literele

s-au ingroşat literele
si genunchii
sunt zgâriaţi
de pietre 

miercuri, 7 septembrie 2011

Pluta de piatră

în ochiul
rănit
ca o dimineaţă

în rouă
insula
se scufundă


poate e vina
celui lovit
sau piatra
dinadins
încercuită
de ape


dacă ai un fiu
el va ucide
clipă de clipă
surpând
în inima ta
însăşi viaţa lui


ca un dans
ne’ntrerupt

când muzica tace
si ecouri
rostogolite
către plajă
irump


luni, 5 septembrie 2011

Descălecatul cuvintelor

sub semnul pierzaniei
adulmecând rana
vântul de sud
picură  ceaţă


lutul mă strânge
oasele se despart
ca ramurile unui pom
carnea mea
mistuie focul


în cercuri largi
păsări de pradă
pândesc hulpav.

joi, 1 septembrie 2011

Ceaţă cu aeroport

cercuri de ape în jur
desferecate
schenghenuri

sub retină
flashurile indigo
ale blitzurilor

mătasea cuvintelor
lâncezândă
pe manechine de ghips

aeronave atinse
precum popicele
de izbitura kerosenului

şi paşaportul
în geanta burduşită
cu şuruburi şi cuie

(lipsesc  doar
procedurile de fixare
a metaforei)

mustind de lună
vameşul
cercetează viza

dincolo-n  noapte
ca o  nălucă
tulburătoare

ea aşteptând
cu prepelicarul
în lesă

marți, 30 august 2011

În metru antic

e sigur că piatra
a fost pe lume
înaintea lui Dumnezeu
altfel cum să explici
apele curgând
între pietre
rotunjind pietrele
şi rostogolind
la vale nisipul

e sigur că
obosit şi singur
Marele Strateg
s-a relaxat
pe plajă
desenând în nisip
cu mâna dreaptă
poate îndrăgostit
femeia
după chipul său
cu linii mult ajustate
rotunjite
de expertiză

în timp ce
cu mâna stângă
ţinea pe cer
soarelui
apusul

duminică, 28 august 2011

Cinema Lumina

cuibar de imagini
urma cuvintelor
în zăpada
lustruită
de stele

în spatele ecranului
zumzetul radioactiv
înţesat
de greieri

pauza dintre role
şi fumul înnecăcios
de celuloid
aprins

întaia surpare de mâini
în râpa cu fragi
ademenind
întunericul

tot mai caut
iubito
firavă
îngăduinţa
luminii

Din volumul Bursa ingerilor

sâmbătă, 20 august 2011

Bursa ingerilor

"Acum sunt în măsură să mă pronunţ pentru Bursa îngerilor, după o lectură atentă şi captivantă. Când am spus , la prima vedere, de nonconformism, m-am bizuit pe o aruncătură de privire pe o pagină oarecare, pur şi simplu. Bun şi asta la ceva, a fost semn că textul şochează, atrage instant atenţia. Acum am luat aminte şi la autor şi am comparat cu Glonţ de Argint. E un volum mai unitar şi mai coerent în trimiterile lui metaforice.
Bursa îngerilor , o litanie a singurătăţii îndelung distilate metafizic. O caligrafie inefabilă a metaforei, lexic incitant, surprinzător. « Dedicaţiile » nu aduc nicicum un aer de complezenţă , aşa cum se întâmplă cel mai adesea. Dimpotrivă, completează în mod fericit ideea poetică, într-o tentativă de socializare rafinată spiritual. Senzualitate sacralizată, despovărată de vertijul ameţitor al păcatului primordial.....
Eu văd volumul, în integritatea sa, un discurs poetic unitar, un poem cu frângeri şi unduiri contemplative.Mi-a făcut plăcere să zăbovesc asupra acestui text, eu am fost în câştig. Nu plusez în comentariu, ştiu că poeţii sunt mai sensibili şi că acceptă cu greu glosarea pe marginea textului"

Virginia Paraschiv

Nota: Aceste consideratiuni sunt desprinse dintr-o corespondenta intre domnul Emanuel Pope si doamna Virginia Paraschiv. Undeva la mijloc e cartea mea de poezie, in curs de aparitie. M-am gandit sa postez pe blog, la doua trei zile, poezii din acest volum



Letopiseţul iubirii

ca o adiere
dincolo de pleoape
urma
paşilor tăi
furişaţi


în jurul
gleznelor
strălucind
nisipul
stelar


mâinile mele
mângăie
decojind
risipa

timpul s-a oprit

doar un izvor
susură
scrijelind în bazalt
letopiseţul
iubirii

marți, 8 martie 2011

Psalm. Dedicat de ziua lor. Din volumul Bursa ingerilor

a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun


şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh
scrie scriptura


şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi  pradã singur omul
sã pazească via


cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
un bulgãre albastru
de humã din cer
storcând deasupra
boabe de rodie


îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii


astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au potolit  traversând
împreunã ispitele nopţii


în dimineaţa celei de-a şaptea zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire


şi înluminându-se
s-a depărtat

luni, 28 februarie 2011

Martisor

În cartea în care scriu eu,
ninge tot timpul.
Caligrafiez cu acribie
literele albe.
Zăpada iese din pagini,
abia de mai disting
marginile.

Continui să scriu
ca şi cum mi-aş tivi sufletul.
Dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol.
Literele mele  s-au transfornat
în aldine
firul alb împletindu-se
cu un fir de matase roşu.

Şi ca să se întregească minunea
pe covor au răsărit ghiocei.