nici
nu apuca soarele
să-şi
spele-n rouă sudorile nopţii
când
pleca la muncă
ciocanul
canciocul
pentru smoală
foarfeca
de tablă
găleata
scripetele
asteptau de cu seară
în
sacul de rafie
cu
ţigara în coltul gurii mormăia la prânz;
“cu
răbdarea
treci
marea”
când
il strigam
fără
vapor în mintea mea puţine şanse
de
la un timp ploaia grozavă
şi-o
ameţeală
îl
ţinea de pat
până-ntr-o
zi când zise:
“tu
Mărie să-mi aduci sacul
urc
musai
că
s-a spart acoperisul ăl mare
şi
Dumnezeu n-are răbdare”
Din volumul Bursa ingerilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu