Am urmărit şi azi
scena politică. Neeclatant, fără tensiunea de ieri care ne-a prins ca
spectatori, de Ziua Mondială a Teatrului, în mrejele surprizei, oferindu-ne o
felie de viaţă adevărată. Actorii au căzut în cabotinismul politic de trei
parale, cu ochii fixaţi pe cabina sufleorului, iar acolo nu era nimeni să le
susţină privirea.
Ayatolahul Frunzăverde,
părea stors de nesomn la Conferinţa de presă. Ar fi vrut să sune un prieten, pe
cin’ să sune, pe Crin? Copleşit de ideia că i se ascultă telefonul, nu l-a mai
sunat. Nu stabiliseră codul comunicării, în mijlocul statului poliţienesc.
„Dacă băieţii înregistrează,
şi-i dau banda lui Ponta, şi află ăsta că e stângaci şi de-aia vrea să
construiască noua dreaptă pe eşicherul din stânga?”.
Cu Ungureanu vorbise,
dar nu i-a răspuns preşedintele…
De cealaltă parte, starurile
şi starletele din PDL, după îndelungi dezbateri, i-au jurat credinţă lui Boc şi
voinicul, în loc de Congres, a primit pe taviţă jăratec, şi la fel ca-n poveste,
şi-a provocat la duel inamicii.
Cei trei crai de la
opoziţie, consumaseră la bufetul Victoriei, fără parai, peste noapte, un pătul de
Frunzăverde şi dimineaţa i-a prins întăriţi.
_În coasă să ne cosim,
sau în lopeţi să ne-nzăpezim!?
_În cuvinte meşteşugite,
mărite!
Dregându-şi glasul,
fostul premier se umflă-n plămân:
„Vântul bate, apa
trece,
pietrele rămân.
Frunza verde se usucă,
las-o să se ducă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu